Garajul Atelierele Leonida

Cum mergem de la Guvern spre statuia Eroilor Aviatori, pe dreapta la numarul 16, intalnim un prafuit service auto. O privire mai atenta dezvaluie un garaj de tipul "grajd", cea mai bine pastrata constructie de acest fel din Bucuresti , construit in stilul Art Nouveau in perioada ce atit de frumos a ramas cunoscuta in istorie ca "La Belle Epoque".







In vremea noastra e gresit cunoscut sub numele de "vechile garaje regale" cu care de altfel nu are nici o legatura, bucuresteanul de acum 60-70 de ani le numea simplu garajele Leonida sau Atelierele Leonida.



Pe frontonul aflat deasupra intrarii principale citim "AUTO GARAJ", iar grilajele portilor pastreaza in mijloc monograma "AL" de la "ATELIERELE LEONIDA"
Dar cine era Leonida?
Leon Leonida patronul firmei Leonida&CO a fost: membru fondator al ACR, cel mai cunoscut dealer de masini interbelice si unul din marii industriasi romani in domeniul auto. Asta la o privire sintetica, in realitate Leon Leonida a fost un mare pasionat de automobile, pilot de curse si om care a crezut in pasiunea lui. Daca comunistii nu ar fi intrerupt firul natural si firesc al Romaniei, acum, Leon Leonida ar figura in manualele de istorie ca visul si exemplul capitalismului romanesc, un soi de Rockefeller autohton.
Urmand cronologic evolutia firmei Leonida&Co regasim jaloanele maturizarii Romaniei moderne.
-1904 Leon Leonida participa la infiintarea ACR.
-1906 Bosch patrunde in Romania prin intermediul Leonida&Co.
-Constructia "garajului" cred ca poate fi pusa in legatura cu subscriere din 1910 a Bancii Marmorosch-Blank la capitalul Societatii Leonida&Co .
-Primul Razboi Mondial, Crucea Rosie dispune de 500 automobile transformate in autosanitare cu 4 paturi pentru evacuarea ranitilor amenajate in atelierele Leonida&Co.
-1936 STB ( stramosul RATB-ului ) achizitioneaza 100 sasiuri Renault, 100 sasiuri Chevrolet si 20 sasiuri Henshel pe care le incredinteaza Atelierelor Leonida pentru carosarea lor in autobusuri.




O fotografie deosebit de interesanta surprinde show-room-ul firmei Leonida&Co, foarte probabil cel aflat pe Bulevardul Magheru 28-32, actualul loc de desfacere pentru colesterol al KFC-ului. Analiza fotografiei furnizeaza si anul aproximativ al realizarii. Pe un panou publicitar aflat in stanga intrarii sunt afisate automobilele comercializate: Cadillac ( produs din 1903 pana in prezent ), La Salle ( 1927-1940 ), Chevrolet ( 1911-prezent ), Oakla_?, Pontiac ( 1926-prezent )Este clar ca limitele sunt date de LaSalle cu perioada 1927-1940, dar autovehicolul aflat in fata show-room-ului un autobuz Chevrolet, din cele comandate de STB, restrange aceasta perioada la 1936-1940 cu evidente apropieri de anul 1936. UPDATE! Oakland (masina initial neidentificata din lista ) s-a fabricat intre 1907 si 1931 ( probabil lista surprinsa in fotografie a fost scrisa inainte de incetarea productiei in 1931 si era vizibila cel putin pana in 1936 ). Aceias fotografie ne indica si faptul ca Leonida&Co comercializeaza: accesorii Chevrolet, piese de schimb si frigidaire. Urmatoarele fotografii prezinta doua autobuze Chevrolet din dotarea STB, primul fiind identic cu cel surprins in fata dealer-ului Leonida&Co .





-al Doilea Razboi Mondial este pregatit de Atelierele Leonida&Co prin conversiile facute la tancul R2 sau in timpul razboiului prin contributia la tancurile: TACAM T-60 si "Vanatorul de Care R 35", din pacate razboiul in acest colt de Europa a fost castigat de sovietici cu finalul previzibil: distrugerea a tot ce a insemnat burghezie, intelectualitate si traditie romaneasca.

De parca nu ar fi fost de ajuns toate "ratacirile" Romaniei contemporane, acest monument este propus pentru a fi transformat in , ia sa ghiciti.... muzeu auto romanesc? Gresit :( . Teatru pentru tineret!!! Poate ca va intrebati ce legatura are coada vacii cu stampila primariei. Pai are! N-ati auzit de "Conu' Leonida fata cu reactiunea"? Mda e o gluma trista :( .
Langa "Atelierele Leonida" se gaseste o alta constructie, aparent tot un garaj. Stilul arhitectonic indica o apartenenta la anii 30-40, dar despre aceasta constructie voi vorbi intr-un alt episod.



Daca v-a placut poveste va astept si-n alta seara ...

In completare adaug doua fotografii aeriene de la Microsoft Live Maps care dau adevarata dimensiune a acestor ateliere oarecum nebanuita la o privire din strada.

Cuvant Inainte

Bucuresteanul mai tanar sau mai proaspat poposit pe aici are tendinta de a-si imagina ca industria in Bucuresti a inceput odata cu Ceausescu, ca atelierele sau service-urile auto au aparut odata cu Dacia 1100 sau 1300, iar dealer-ii de masini "straine" odata cu revolutia si PoRo ( Porsche Romania ). Seria urmatoare de articole isi doreste sa dezgroape ce a mai ramas din vechile ateliere si garaje bucurestene, din floarea industriei romanesti de la sfarsitul secolului XIX si prima jumatate a secolului XX.
Pentru inceput ne vom ocupa de cele cateva garaje si atelierele auto din Bucurestiul acelor vremuri care au supravietuit pana la noi.
Acestea se incadreaza tipologic in doua variante principale:.


Garajul cu parter inalt unde avea loc servisarea masinilor si un etaj unde se aflau birourile sau spatiile de depozitare a pieselor. Acest model este inspirat de vechile grajduri apusene cu locuinta la etaj. De fapt multe din aceste grajduri, dupa declinul transportului hipo au fost transformate in garaje-ateliere auto.


Garajul modern specific epocii industriale cu un singur nivel, are forma de basilica romana sau de hangar, cu o nava centrala inalta si una sau doua nave laterale mai joase. La acest model sunt prezente numeroase luminatoare ( geamuri ) pe acoperis. De fapt foarte multe spatii industriale din acea perioada sunt construite in acest fel.



Garajele atelier aveau atit rol de mentenanta a autovehiculelor cat si unul mai creator de modificare a lor. Astfel multe masini erau importate doar la stadiul de sasiu iar atelierele confectionau caroserii in functie de cerere: autospeciale, ambulante, autobuze etc
Poate trecerea in revista a catorva date vor intregii tabloul auto romanesc al acelei perioade:
-primul automobil a fost importat si folosit in Bucuresti in 1889 de catre Barbu Bellu.
-la 5 Aprile 1904 a luat fiinta Automobil Clubul Roman ( ACR ),se numara printre primele 10 cluburi de profil din Europa, de fapt Romania se numara printre primele 10 tari din Europa care a introdus automobilul pe drumurile publice.
-in 1901 circulau in Bucuresti 12 automobile intre care si un Buick
-Romania a fost a sasea tara din lume care a organizat curse de automobile ( dupa Franta, SUA, Anglia, Germani si Italia ), celebra cursa a fost organizata de ACR in chiar anul infiintarii sale ( 1904 )pe ruta Bucuresti-Giurgiu-Bucuresti. la cursa a aparticipat si Marta Bibescu prima femeie conducatoare auto brevetata din Romania. Clasamentul a fost urmatorul:
Locul 1 . George Valentin Bibescu - Mercedes
Locul 2 . Leon Leonida - Mercedes
Locul 3 . N. Niculescu Iarca - Cudell
Locul 4 . C Vidal - Gobron
Locul 5 . Al Prager - Oldsmobil
Locul 6 Al. Darvari - Fiat
- 8 Noiembrie se organizeaza la Bucuresti prima cursa de viteza pe Soseaua Kiseleff, pe primul loc se claseaza Leon Leonida cu un automobil Gobron
-in 1910 in Romania erau inregistrate 800 de automobile din care peste jumatate doar in Bucuresti.
-primul camion a aparut in 1910, in 1911 primul camion din Romania( Berliet ) transporta butoaie cu bere de la fabrica BRagadiru.

(pentru sursa datelor vezi Wikipedia )




Explicatii foto:
Foto 5. Unde se reparau masinile stricate?
Foto 1. Steuard's Garage Washington cca 1920, garaj tip "grajd" cu showroom, in fata se vad masini la stadiu de sasiu+cabina ce urmeaza sa fie "personalizate" de carosieri in functie de cererea clientilor.
Foto 2. Hackett Motor Co. Jackson Michigan, garaj tip "basilica" sau hangar ( interior ).
Foto 3. Williard Service Station, Washington 1919, garaj tip "basilica" cu o singura nava laterala, specializat in acumulatori.
Foto 4. Semmes Motor Co, Washington 1926.
( Provenienta fotografiilor www.shorpy.com )

2005 Din nou pe sosele

Ca sa ajung la primul eveniment al anului 2005, intrunirea de la Sibiu, a trebuit sa-mi iau o saptamana concediu si sa-mi asamblez singur masina. Ca asa e la Service in Romania: tu platesti, tu muncesti!
Masina a parasit atelierul relativ neterminata sub aspect estetic: ornamente laterale lipsa, numar inmatriculare spate cu forma improprie, etc ...
Intrunirea de la Sibiu a fost una din cele mai frumoase intruniri VW organizate in Romania, poate si pentru inocenta ei sau poate ca fiind organizata in mijlocul tarii au participat broscari veniti din toata tara. Din pacate fotografii de la aceasta intrunire nu am dar sper, cu ajutorul unui prieten, sa gasesc cateva pe care le voi posta ulterior.
Un alt eveniment al verii 2005 a fost parada VW cu ocazia lansarii filmului Herbi in Romania, il stiti e filmul ala cu broasca ( VW ) plina de personalitate, ca orice broasca. Parada s-a desfasurat prin Bucuresti iar lansarea filmului la mall-ul de pe Bd.Timisoara a coincis si cu prima mea vizita la un cinematograf, dupa lansarea Titanicului si de atunci a ramas si ultima :) .




Vacanta a insemnat turul Dobrogei, regiunea mea de suflet: Capidava, litoral, Histria, Enisala, Delta .... peste 1000 de kilometrii la bordul "cainelui" ca asa i a ramas numele typ3-ului meu. Nimic nu-i mai frumos decat drumurile pustii, natura salbatica si motorul boxer torcand in spatele masinii.

Primul verde

Intr-o seara tarziu ( is cam chior noaptea) mi-am ales din catalogul de vopsele culoarea pentru masina, verdele care mi s-a parut cel mai apropiat de cel original. Trebuie spus ca mergeam in fiecare zi la service dupa program sa vad cum evolueaza lucrarile. Pe 25.02.2005 sefu' de atelier imi da marea veste: masina este vopsita! cuvintele urmatoare nu le-am mai auzi ...
Am imprumutat un aparat de fotografiat si repede la service sa imortalizez minunea.
Cand am vazut masina am avut acelas sentiment care-l ai cand dai cu capul de un toc de usa prea jos pus.
Bag %^&%$#%#!
Masina arata ca o baliga de vaca cufurita. Pozele au iesit asa cred si de la tremurul nervos .





Cand incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea ca va trebui sa merg cu masina doar prin zone urbane ferindu-ma de locurile de pasunat al ierbivorelor, a aparut si sefu' care m-a lamurit ca-i data doar de proba cu o vopsea oarecare .
Vopseaua mea inca nu sosise, ulterior am aflat si codul vopselei comandate RAL 6004, blaugrun in germana sau blue green in engleza. Adica un soi de verde albastrui. Dar asta se va vedea intr-o postare viitoare ...

La un asa zis service pentru tinichigerie si vopsitorie

Pe 11 Ianuarie 2005 "furia galbena " a poposit la doctor. In doua zile era dezechipata complet si s-au tras primele concluzi :caroseria este mai mult decat OK ,cu exceptia pragurilor exterioare nu e pic de rugina ( spre disperarea meseriasului care spera sa ia bani si pt. tinichigerie. Cost total distractie (manopera tinichigerie/vopsitorie + materiale ) 33.250.000 lei, garantie 5 ani. Un pret mare pentru o lucrare proasta, dupa 3 ani masina a necesitat o revopsire iar service-ul disparuse deja de 3 ani. Pragurile au fost inlocuite cu unele noi desi doar pragul pe dreapta necesita schimbarea.










De pe podea a fost dezlipit covorul bituminos pus din fabrica desi nu era nevoie, sub el tabla era intacta. Evident nu a mai fost lipit altul. In vreo doua poze se vede si culoarea verde originala cat si faptul ca masina nu fusese vopsita decat de doua ori: odata la fabrica si a doua oara de socrul fostului proprietar care citise intr-o revista ca cea mai vizibila culoare pe sosea este galbenul.



O scurta paranteza despre fostii proprietari. Primul proprietar ar fi fost un preot din Brasov sau imprejurimi care a vandut masina ( dupa un accident ) unui inginer de service din Bucuresti. Pana aici povestea pare a fi oarecum credibila pentru ca masina a suferit candva in trecut reparatii la partea din fata. Capota fata sub stratul de vopsea galbena are grundul de fabrica si nu vopseaua verde originala semn ca a fost schimbata. De asemenea pe plafon se afla o infundatura destul de adinca ce nu a mai fost reparata ci doar umpluta cu chit. Panoul fata este usor decalat fata de marginea capotei. De la acest inginer de service masina a fost mostenita de ginerele lui care a mers cu masina, banuiesc, pana au devenit obligatorii numerele noi. Din relatarile "ginerelui" masina s-ar fi plimbat inclusiv pe dealurile de la Nissa unde i s-ar fi supraincins tamburii de la folosirea franei la coborire. Masina am cumparat-o practic de la fica acestuia, dar asta-i o alta poveste pe care am s-o povestesc cu alta ocazie ;) .
Ala slab cu zambet tamp sunt eu :) intre timp m-am ingrasat dar zambetul mi-a ramas la fel de inteligent.

Poze 20 Decembrie 2004

Sa continuam cu cateva poze cu starea initiala. Legat de starea initiala ar trebui mentionate cateva aspecte: pozele sunt facute dupa ce masina a fost spalata si partial "vopsita" cu spray-ul :) .



Instalatia electrica era praf, fusesera adaptate diverse relee de Dacia, dinamul fusese inlocuit cu un alternator ( typ 3-ul nu a fost niciodata dotat cu alternator , tapiteria scaunelor refacuta cu un material indoielnic, rugina penetrase doar pragurile exterioare si rotile ( acestea din urma probabil ca urmare a urinei de caine) iar tot ce insemna chedere arata de parca ar fi fost fabricate acum 100 de ani.

A directia era praf, dar asta cred ca am mai spus-o ..... Pe langa astea mai avea adaugat si un turometru de LADA cu un radio "Predeal" evident nefunctional. Chiar a vazut cineva radio auto romanesc functional?
In poze se poate vedea interiorul, o portiune exfoliata de vopsea galbena cu culoarea verde originala a masinii. Si port cheiul de "dealer" cu un set de chei noi noute.