Cu Variant-ul prin Europa de la Est la Sud ( fara Africa :( )

Gata m-am intors! Era sa zic "Ura!" dar vorba bancului ura o pastram in suflet :) . Asa pe scurt s-ar putea descrie in cateva cuvinte: 9000 de km, 9 tari strabatute ( cu Romania 10 care le si intrece ... ), cateva mii de fotografii, vreo 2500 Euro si o singura hotarire: ma voi stabili intr-o alta tara ;) . Cainele ( masina adica ) s-a comportat excelent pentru cei 40 de ani ai ei. Periodic a mai necesitat mici ajustari dar una peste alta a strabatut Europa ( din nou ) fara probleme majore. A fost un traseu lung si solicitant cu traversari de munti: Carpati, Pirinei, Alpi, desert vreo 300 de km in Siera Nevada si ar fi fost si mai lung, pana la Cassablanca in Maroc, daca nu ar fi sarit calul cu pretul la feribot (200 de Euro doar dus pentru o masina si doua persoane pentru 30 de minute de trecut de pe un continent pe altul). Pentru moment m-am multumit doar sa privesc Africa de pe malul european, dar nu ma voi lasa! Pe masura ce-mi revin ( conduc de vreo 3 zile cam 12 ore pe zi ) am sa postez serialul expeditiei ... a fost mai frumos ca un vis ...

Inainte de plecare

AMR-ul e din ce in ce mai mic, in trei zile plecam in marea aventura de anul asta. Acum sunt in febra pregatirilor, de fapt asta-i unul din cele mai frumoase momente. Sa-ti faci bagajele, planuri, vise, emotii, ehee... Stai si te gandesti: oare ce am uitat? Evident sigur ai uitat ceva, totul e sa nu fie ceva important.
Pana ma intorc am sa lansez un mic concurs pentru cei 7 maxim 8 cititori ai acestui blog. Premiul va consta intr-un numar de beri baute impreuna cu castigatorul la prima ocazie cand ne vedem :) . Buuun despre ce e vorba? Pai va povesteam cu ceva timp in urma ca am achizitionat o fotografie ( foarte frumoasa si interesanta ), identificarea locului in care a fost facuta s-a dovedit nitel mai complicat decat parea initial. Sincer nici timp prea mult nu am avut :( . Voi trebuie sa identificati cele doua turle aflate intr-un detaliu al acestei fotografii sau orice element care poate ajuta la localizare. Ca informatii suplimentare nu va pot spune mare lucru, fotografia este nedatata ( dar este cu siguranta facuta in primele trei decenii ale secolului 20 ), orasul nu este precizat dar e sigur din Romania si 95% e vorba de Bucuresti.
Revin cand ma intorc cu un serial dedicat expeditiei RAK 09 ;) . "Sanii videm cu bine!" cum frumos zice moldoveanul...

Targul Anticarilor in Parcul Carol, editia I

Azi am convocat clubul meu select si exclusivist format din a mea nevasta, "cainele" si mai noul membru Mojo Jojo si ne-am deplasat la Parcul Carol la "Targul Anticarilor in Parcul Carol, editia I". Targul tine, ca sa zic asa, de ieri pana maine. Inseamna ca mai aveti si maine o sansa.
Eee dar despre ce-i vorba?!?

 Evenimentul are mai multe nivele ca la jocurile pe PC. Primul nivel (daca nu eram roman as fi zis first level) este la intrare si se compune din expozitia de vehicule istorice.













Pe langa "troacele" cunoscute de la alte evenimente (IMS-uri, Aero, Mercedes-uri,etc ) o mentiune aparte merita de data asta doua motociclete: un Zundapp Saharian nerestaurat ( nu stiu daca asa se zice corect dar asa-i zicea tata care avusese unul in tinerete ) si un BMW foarte frumos restaurat.
Tot la nivelul 1 privirea mi-a fost atrasa de cateva foi printate lipite pe geamul lateral al unuia din Mercedes-urile expuse. Mi-am zis: "hopa ca a intales romanul ca-i civilizat si educativ ca atunci cand expui ceva sa si explici despre ce e vorba!" A nu, am gresit, romanul nu a intales nimic :( masina e a unui italian.





Sa trecem la nivelul 2. Asta e zoologic sau zoofil: expozitie de matze si catei cu vanzare sau adoptare.




Pe alese! Ce-i totusi bine daca nu cumva plictisitor e ca nu i-au pus la un loc: matzele sunt in stanga iar cateii in dreapta.
Nivelul 3! Ala suprem sau scopul evenimentului: Tragul Anticarilor! Merita, gasesti orice vechitura, timp si bani sa ai.

Anticarul roman ca si comerciantul de aceias natie este cel mai mare dusman al lui!  Dialog intre anticari: "baaa vin clientii , se uita si pleaca :( " Daca te maninca undeva sa intrebi de pret vei ramane uimit! Poti cumpara doua rame de pat ruginite la pret de Golf III inmatriculat si cu taxele platite. 

Eu mai curajos la un stand gasesc o poza: "cat costa?", duduia genul pafarnist bijnitar: "60 de lei", eu stupefiat: "de ce!?!?!", raspuns oparit "e SPECIALA!". Ma uit mai bine, poza nedatata, strada din Bucuresti, 3 pravalii in prim plan, ceva oameni, un catel, doua biserici ( turlele ) in plan secund. Negociez, o iau mai ieftin, achit si intreb "da' ce e special la poza asta?" , duduia se uita fugar din nou la poza: " are ceva cu regia tutunului" . Scump tutunul in ziua de azi! Bine ca m-am lasat :) . Eu poza o luasem pentru "Leonida&Co" aflata peste drum ;) . O sa revin asupra pozei dupa ce o storc mai ceva ca o lamaie...  









Plimbarea s-a terminat apoteotic cu Mojo Jojo bagat in volanul "cainelui". "Toata lumea fericita si copiii unsi la gura!" : cainele ca s-a plimbat, Mojo Jojo ca a stat in "covrigul cainelui", tacsu e fascinat de poza lui cu "Leonida&Co" iar mama lui Mojo Jojo a primit liber si se plimba pe undeva ( eu am ramas sa pazesc maimuta urlatoare si scumpa ;) ).
Deci daca vi s-a parut interesant e si maine ....

Cateva aspecte legate de situatia urbanistica trecuta si actuala a Pietei G. Cosbuc

Problema ridicata de domnului Cornel la postare cu garajul de pe Strada Uranus asupra vechimii pietei G Cosbuc a generat acest nou articol. Domnia sa afirma in cunostinta de cauza ca Soseaua Viilor se prelungea pana la Strada Sabinelor taind astfel o parte a pietei Cosbuc.



Pe baza fotografiilor din satelit si a hartilor din perioada interbelica am refacut aproximativ traseul soselei Viilor pana la Strada Sabinelor. Traseul poate fi usor dedus de amplasamentul fabricii de bere si a unei cladiri (acum disparuta ) din incinta fabricii care se alinia cu fosta strada. Asa cum reiese din aceasta reconstituire traseul actual al Soselei Viilor este deviat usor spre stanga fata de traseul initial care urmarea limitele Academiei Militare probabil cu scopul urbanistic si estetic de a cadea perpendicular pe cladirea pietei. In cazul traseului initial coltul cladirii pietei dinspre Bulevardul Regina Maria se suprapune peste fosta strada aratand ca, intradevar, aceasta cladire pare a fi de data mai recenta.




Piata G. Cosbuc este compusa dintr-un ansamblu de cladiri si am putea afirma ca este compusa din doua "piete" si am sa ma explic: Piata 1 (o botezam asa pt inceput ) este formata din cladirea si anexele ce dau spre Calea Rahovei si care sunt aliniate cu aceasta ( actuala Piata de flori ) si Piata 2 ( mai noua se pare ) aliniata la B-dul Regina Maria si cu deschiderea catre acesta.
In cartea Istoria Orasului Bucuresti ( Istoria Orasului Bucuresti Vol 1, 1965, pag 364 ) se vorbeste si despre constructia de piete in minunata noastra capitala, astfel aflam ca ele au fost construite in urmatoarea ordine: hala de fructe (1883), hala de peste (1888), hala de pasari (1899) toate langa hala Ghica si piata de flori (1885), piata Matache (1887), piata Rahova (1888), hala Traian (1896)-toate avand constructii metalice!~



Prima confuzie pe baza careia am afirmat vechimea pietei G.Cosbuc (vezi discutia cu dl Cornel ) a fot asocierea Pietei Cosbuc cu Piata de Flori, lucru total gresit, a se vedea amplasamentul initial al Pietei de Flori intr-o harta din aceias carte.


Harta Bucurestiului din anul 1900 restrange aria orasului si traseul Caii Rahova pana la actuala Strada Progresului, chiar daca se prelugea pana la Calea Ferentari nu cred ca depasea limitele acesteia la acea data. In aceste conditii pare imposibila constructia Pietei Rahova la 1888 pe actualul amplasament ( care nici nu este pe Calea Rahovei ci pe Soseaua Alexandriei) si care la acel moment s-ar fi gasit cel mai probabil in mijlocul campului.
Avand in vedere aceste aspecte cred ca pot sa afirm fara a gresii ca amplasamentul Pietei Rahova construita in 1888 este defapt Piata 1 din discutia noastra, argumentul principal find amplasarea si alinierea ei cu Calea Rahovei. Probabil ca mai nimic din ce se afla acum in Piata 1 nu a fost construit atunci: zona "de tarabe" aflata spre fabrica de bere a fost modernizata la sfarsitul anilor 80, poate doar cladirea cu actualele magazine de flori sa aiba o varsta respectabila.


PS. Intaleg tot mai acut celebra vorba: "cine nu are un batran sa-si cumpere", in urma cu ceva ani aveam tot felul de rude atinse de varste matusalemice ce abia asteptau sa-mi povesteasca de Bucurestiul tineretii lor. Oameni ce se nascusera pe vremea lui Carol I sau Ferdinand si care traisera marile momente ale secolului XX aici. Internetul romanesc, din pacate, nu este de mare folos in aflarea unor informatii istorice sau culturale relevante. Daca o sa cauti spre exemplu Piata Rahova vei gasi 20-30 de pagini de anunturi imobiliare, vanghelisme, stiri de ora 5 si alte rahaturi nesemnificative. Institutiile statului nu sunt din pacate nici ele de prea mare folos: un mail trimis spre exemplu la Muzeul Bucurestiului in care se solicita o informatie a ramas fara nici un raspuns, oricum mai bun decat alte mail-uri care s-au finalizat cu raspunsuri de genul "ne pare rau dar e confidential" ...
Considerati materialul ca fiind o ciorna ( se vor face corecturi intr-o zi mai linistita ).

Garajul de pe Strada Uranus

Din cocheta Strada Uranus, definitorie pentru Bucurestiul interbelic, nu a mai ramas decat un palc de cladiri si amintirea unui paradis pierdut al bucuresteanului. Norocul si mai ales utilitatea practica ( acolo a functionat in perioada de constructie a "casei poporului" si a "centrului civic" o benzinarie de unde alimentau masinile santierului ) au facut sa ramana inca in picioare si foarte putin atins de trecere timpului un alt garaj interbelic.
Garajul in discutie desi simplu, auster dar in acelas timp construit cu grija pentru detalii si frumos l-am putea socotii un frate mai mic a celui din Strada Episcop Chesarie. Stilul arhitectonic industrial de inceput de secol XX ( caramida rosie aparenta la fatada ) a garajului din Strada Uranus nu este intamplator, el incadreaza urbanistic garajul in marea zona industriala si economica din aceasta parte a Bucurestiului. Zona ce cuprinde, din fericire, foarte multe cladiri pastrate inca intacte si construite in acelas registru arhitectonic: Vama Marfuri, Piata G. Cosbuc ( din cate stiu cea mai veche piata bucuresteana pastrata in forma initiala ) Academia Militara, Uzina Electrica, Garajul din Strada Episcop Chesarie, Cladirile industriale din zona Garii Filaret. Daca memoria nu-mi joaca feste in urma cu 25-30 de ani si fabrica de bere Rahova era placata tot cu caramida aparenta.
Revenind la garajul nostru, pe langa aspectul ingrijit si armonios al cladirii, se remarca poarta compusa din patru segmente lucrata cu raspundere si atentie pentru detalii.

Probabil ca viitorul va fi sumbru si pentru acest vechi garaj, zona centrala si terenul relativ mare pe care se afla vor face cat de curand cu ochiul investitorilor imobiliari.

Numaratoarea inversa a inceput ...

Gata numaratoarea inversa pentru calatoria de anul asta a inceput! Doua zile de concediu au fost deja petrecute cu pregatirea masinii. Ieri a fost indreptat, sudat, vopsit, ma rog pe scurt sterse  urmele lasate de impactul cu idiotii care nu inteleg ce reprezinta dungile alea albe paralele desenate pe asfalt si cunoscute ca "zebre" iar azi s-a realizat mentenanta de primavara/vara: schimbat ulei cutie viteze, motor si gresat punte fata. Ar mai fi de reglat un pic frana de mana. Sezonul asta de intruniri si calatorii poate incepe.  Atasez harta cu calatoria prognozata si cu cea de anul trecut ca sa nu mai fiu nevoit sa dau explicatii ce si cum la curiosi ;) si pentru eventuale negocieri cu participantii de anul asta privind ruta ;) . Ce-i cu linie rosie continua e calatoria de anul trecut, aia cu linie intrerupta va fi anul asta. ( s-ar putea sa raman o vreme fara net :( )

Azi a fost: Ziua Independentei Romaniei, Ziua Victoriei, Ziua Europei si zi de atestare la RCR

Eu o sa va vorbesc de ziua de atestari la RCR ( Retromobil Club Romania ) in fapt o sesiune de atestare a vehiculelor ce urmeaza a primii statutul de vehicule istorice, de celelalte zile care se serbeaza azi o sa va vorbeasca televiziunile. A fost un moment frumos care mi-a redat optimismul. Aceste sesiuni de atestare ar trebui promovate ca evenimente automobilistice si trecute in calendarele de specialitate. A fost mai mult decat o intrunire pentru ca la intruniri vin, de regula, doar membrii sau simpatizantii apropiati miscarii. Aici au venit toti acei care dintr-un motiv sau altul au vrut sa-si certifice masina ca autovehicul istoric si din care multi, probabil, nu vor participa la evenimentele ulterioare. Masini intr-o stare excelenta ( standardele sunt din ce in ce mai ridicate ) marea majoritate cu nume sonore sau adevarate obiecte de muzeu: Jaguar, Rolls Royce, Mercedes, Ford A, Aero, Ford Mustang, Fiat-uri 850 si 850 Sport, IMS-uri ( seria "depozitele MApN" ), Wartburg, Peugeot si 2 VW-uri.
O desfatare a ochiului si un motiv de bucurie. Ani de zile tot ce a insemnat autovehicule istorice ( nu folosesc termenul "masini vechi" pt a nu se confunda valoarea istorica cu programul "rabla" )au plecat la "export". Parea ca vom ramine fara trecutul automobilistic dar in ultima vreme constat o revenire spectaculoasa a fenomenului in Romania. Se importa masini restaurate impecabil, modele frumoase si cunoscute, parcul de profil se imbogateste revigorat. Inca lipsesc masinile foarte scumpe, gen Bugatti sau serii limitate, dar sunt sigur ca foarte curand o sa (era sa scriu vedem ) avem in Romania si exemplare ce depasesc milionul de $ .
O singura paranteza, sau remarca, sau idee: inainte de a ne extazia in fata marcilor celebre sau exotice suntem datori sa pastram si sa incurajam restaurarea vehiculelor ce tin de istoria romaneasca: pe soselele Romaniei din anii 60-70-80 nu circulau RR si nici Jaguar-uri, ci Dacia 1100/1300, Fiat-uri, MOskvich-uri, Volga, Pobeda, Warshava, Trabant, Wartburg, Lada, ARO iar cine avea un VW, Opel sau un Renault 16 sau 18 era un privilegiat. Pentru acestea, ca parte a istoriei automobilistice romanesti din ultimii 60 de ani, trebuiesc gasite metode de incurajare si de sustinere a restaurarii lor.
Una peste alta a fost frumos si interesant.