... in gara la BerlinLa Berlin am ajuns cu masina, cu cainele evident ( typ 3-ul meu Variant ), dar primul loc de care am dat cu ochii si m-a impresionat a fost gara centrala.
Pentru o istorie culturala a Berlinului va recomand superba serie de postari de pe blogul art historia
ep1 ,
ep 2 si
ep 3. Pentru visul romanesc al unei gari centrale, situl www.la-pas.com are de asemenea o serie de articole ce nu trebuiesc ratate (
ep1 ,
ep2,
ep 3 ).
Dar sa ne intoarcem la gara n
oastra! Lehrter Bahnhof pe numele ei are o istorie tumultoasa pe care o puteti citi pe wikipedia aici. Una din cele mai mari gari din Europa deschisa in 1871 ( mda aproape de 1877 nostru ) era o cadire monumentala si un punct de referinta al Berlinului.
In timpul ultimului razboi mondial vechea cladirea a fost partial afectata...
... dar putea fi usor refacuta. Dementa istoriei nu s-a oprit la 9 Mai 1945, ea a continuat mult prea aberant dupa acest moment. Astfel divizarea Germaniei si a Berlinului in doua state si doua orase antagonice a dus si la demolarea acestui frumos monument. Zona centrala a Berlinului a devenit o ciudatenie urbana. In vecinatatea zidului separators- a creat o tabula rasa din care cladirile ruinate in urma razboiului au fost indepartate lasand loc unui spatiu pustiit ce abia acum incepe sa fie reumplut.
Din vechea gara nu a mai ramas decat o bucata din fatada, cu care, din pacate, nu m-am intalnit prin plimbarile berlineze.
De intalnit m-am intalnit cu actuala gara centrala inaugurata la 26 Mai 2006 ( vezi articolul din wikipedia ) si sincer am ramas cu gura cascata. O cladire uriasa, din sticla, atat de mare ca obiectivul aparatului foto nu reusea s-o cuprinda indiferent de cat ma indepartam de ea.


Noaptea, cladirea garii, se transforma intr-o adevarata nebunie, intr-un joc de lumini dintr-un film SF ( nu sunt adeptul genului dar este cea mai buna comparatie care-mi vine in cap ).
I-am facut zeci de poze atat din exterior cat si in interior. Trenurile care intra si ies, metroul care se scurge pe sub ele, pasarelele, scarile rulante, armonia spatiilor, totul uimeste! Oricat as bate campii tot nu voi reusi sa descriu in cuvinte aceasta minune. Ca urmare va invit sa o admirati din fotografii.
O singura intrebare m-a obsedat mereu: cine spala toate geamurile garii centrale din Berlin? :)