75 de ani de Volkswagen - Bucureşti KdF Party

 Sâmbătă 11 Mai 2013 sărbătorim la Bucureşti 75 de ani de Volkswagen. Toate detaliile evenimentului le găsiţi pe sit-ul VW Classic Club . Sunt aşteptaţi iubitorii de maşini Volkswagen ( noi sau vechi ) dar şi orice pasionat de maşini clasice, căci "fierul vechi" a fost făcut cândva de o marcă  dar pasiunea îl ţine acum în viaţă. 

             La multi ani Volkswagen!

Cretinuţa cu cănuţa

La primele ore ale diminetii, când soarele încă se lupta sa iasa din spatele mamuţilor hidoşi mustind de corporatişti în pântece, o poti vedea pe ea: cretinuţa cu cănuţa din tramvai. Coboara din bou-vagonul cald si umed cu iz de aurolac zborsit cu canuţa-i de cafea in mana sorbind cate o gura de cafea dupa fiecare platitudine "soptita" cu glas tare colegei de multinationala. Canuţa nu-i canuţa. E un soi de recipient dubios ( ar putea fi orice: de la container pentru pastrat elemente radioactive de la Cernobâl pana la recipient de trimis probe biologice ( ce-ti pot taia pofta de mancare ) la laboratorul de ghicit in chestia aia de-i si desert turcesc ). Termosul metalic de culoarea otelului de sine ( sau vazut din nefericire si variante vopsite fuxia ) trebuie sa fie obligatoriu de marca caci ce ar fi corporatistul fara brand?  Oare corporatistul emo e ala care-si taie toate etichetele de firma de la ţoale? Dar sa revenim la cretinuţa cu cănuţa. In mintea ei este o femeie de succes ce n-are timp sa-si bea cafeaua decat in tramvai cu aurolacul Titel care a facut pe el. Cretinuta cu canuta ar trebui judecata pentru crima. Omoara zilnic insasi ideea de cafea. Cafea balcanica bauta tihnit pe terasa sau in vitrina cafenelei uitandu-te la oamenii ce se grabesc spre munca, cafeaua sorbita pe indelete intre doua randuri scrise, cafeaua inghitita dupa ce-ai pufnit contrariat citind la gazeta minunile guvernului si ale opozitiei, cafeaua ce da gust ochilor iubitei. Cretinuta cu canuta are si corespondenti masculini. De regula santieristi sau doar golanasi, acestia, isi sorb cafeaua de la dozator in pahare de carton la primele ore ale diminetii pe bordura spargand o samanta sau dand sens zilei cu un scandilic. Corespondentul masculin rafinat al cretinutei cu canuta este cocalarul mandru si cutia lui de bere plimbata ostentativ in mână pe bulevard, parc, centru vechi sau nou. Cretinuta cu canuta din tramvai are un vis: vrea sa devina cretinuta cu canuta din masina.
 Cretinuţa cu cănuţa din maşină  este visul de aur, este acel Petre Roman ravnit candva de glorioasele fete de la Apaca, este Graal-ul corporate, este Nirvana cretinutei cu canuta din tramvai. Managera de succes ce vine la birou ( sa frece power pointu si sa onduleze idei creative ce-ti amintesc de bieţii copii oligofreni ) cu masina avand o mana pe volan iar cealalta tinand canuta ( termosul ) de cafea. Ce daca nu-i in stare sa conduca o masina cu doua maini? Muzica urlata ce strabate prin geamurile inchise ale limuzinei data de corporatie si cana de cafea ii impodobesc stima de sine precum odata cununa de lauri capul generalilor romani. Din fericire pentru ea, cretinuta cu canuta din masina, din cauza muzicii date prea tare, nu aude nici vocea din back care-i sopteste: "tineretea, sexul oral de promovare si gloria sunt trecatoare!" si nici pe ceilalti participanti la trafic care formeaza o coada luuuuunga pe strada in spatele ei asteptand  ca ea sa-si reaminteasca cum se folosesc mainile atunci cand faci o parcare sau de ce trebuie sa renunti la canuţa din mânuţa manageriuţa atunci cand cauţi in poşetuţa cardul de acces in parcarea corporatiei.

Cuiul lui Pepelea in calcaiul lui Ahile

... sau unde-i slabiciunea unui VW clasic.

Este binecunoscuta grija cu care fabrica de automobile de la Wolfsburg si-a testat produsele. Mii de ore de inchis si deschis ( printr-un sistem automat - cautati pe youtube filmuletele ) usile sau capotele masinilor produse. Si in ziua de azi dupa decenii de exploatare o usa de VW clasic se inchide cu precizia, fermitatea si etanseitatea unei usi de frigider. Cu toate acestea la modele produse incepand din anii 60 s-a strecurat un element de vulnerabilitatea in componenta usilor. Nu-i vorba de o vulnerabilitate functionala ci de una estetica. Maciulia de cauciuc a cuiului de blocare a usii ( acel pins door ) cam dupa 20-30 de ani de utilizare se desprinde ramanand un cui trist si jumulit.
 Masinii personale ( "cainele" pt cunoscatori ) ii lipsea o astfel de maciulie cuiului de blocare a usii. Gratie unor prieteni ( multumesc domnilor! ) de Sambata cainele e complet si pe partea asta ;) . Nu-i mare lucru dar pentru obsesivi compulsivi astfel de detalii conteaza ;) .

In stanga "noul" cui de blocare iar in dreapta cel vechi obosit de cei peste 40 de ani de utilizare.  

4 momente de suprarealism cotidian

Dimineata devreme, opt fara ceva, inca nu se luminase bine de ziua, tramvaiul 1, vin o gasca de puradei colindatori. Puradeii urla sau mai bine zis scandeaza, cu un zel demn de mitinguri politice, ceva colinde. La un moment dat un vers imi atrage atentia si-mi rascoleste cunostintele biblice. Era cam asa: Iosif si Maria cauta un salas ( sau adapost, iesle, sau alta locatie specifica ) "ca sa-L faca pe Iisus"(!?!?!?). Nu le-am dat nici un ban ...

Seara in cartier. Rahova... In fata mea mergeau prin zapada o fetita si mama ei, din etnia aceea. Mama insista "Repeta fa: monsieur s'il vous plait bla bla ...". Fetita fara chef repeta. Io ma gandeam: "astia invata franceza pe strada iar eu n-am reusit s-o invat in 7 ani de scoala ( am facut franceza din clasa a V a )....

Dimineata inuman de devreme si de frig. O batrana infofolita plimba un catel de talie mijlocie in lesa. Catelul era urmat pas cu pas de o pisica. Pisica era libera, adica nu avea zgarda. Catelul mergea, pisica la cateva labe distanta dupa el. Catelul se oprea sa mai miroase o roata de masina, pisica se oprea si-l astepta resemnata. Catelul se oprea si ridica un picior sau mirosea un pom. Pisica se oprea si ea si-l astepta ridicand infrigurata o labuta sau alta de pe zapada inghetata. Trec de cele trei personaje si dupa cativa pasi ma opresc si ma intorc sa mai privesc odata bizarul grup. Privirea mea uimita o intalneste pe cea intrigata a batranei care parca vroia sa spuna "ce te uiti asa? n-ai mai vazut trei prieteni plimbandu-se de dimineata?"...  

Duminica spre pranz. Piata Rahova, aia capitalista Nicky nustiucum. Zapada, zapada topita, zloata, apa murdara, jeg si mocirla de mahala. Vanzatorii ambulanti ocupa locurile relativ uscate sau macar cele unde apa nu-ti ajunge pana dincolo de glezne. Din fata mea o cucoana spre 50 de ani, nici prea prea nici foarte foarte, genul de functionara cu ceva studii, poate mai mult decat medii. Zice cu naduf uitandu-se in ochii mei si asteptand o confirmare: "Unde esti tu Tepes Doamne!?!". Ii raspund printr-o privire, figura intrebator-mirata. "?!?!" . Care-i treaba cu Tepes? Adica ce sa faca el? Sa dea zapada, sa desfunde canalizarea? Sa-i introduca cucoanei o teapa undeva? Am vrut sa intreb cucoana daca a votat. Am renuntat ... Parea asa dornica de dictatura incat ( probabil ) actul electoral democratic ii face sila. Ce Dumnezeule suntem natie de sado masochisti care nu gasim placere decat in dictatura violenta?  In Voda care le face el pe toate inclusiv reclamatie la ICAB sau cum le-o mai zice acum la astia de umbla prin canale? Sper ca i-a dat barbati-su o smetie peste ochi cand a ajuns acasa ca n-a maturat bine sau ceva de genul asta. Violenta parea singura chestie care s-o multumeasca...

Nu uitati ca mai am un blog!

Stimati cititori nu uitati ca mai am un blog! Istorie, numismatica, arheologie si alte tampenii serioase ;) ce-mi trec prin cap le gasiti aici .

Fiare si soare la inceput de Noiembrie in curtea Muzeului Militar

  Ce poti face, intr-o zi de toamna tarzie, cu juniorul de aproape 4 ani pasionat de tancuri ( a vazut el cum ia calcat tancul masina lui Mr. Bean si de atunci e foarte impresionat de acest vehicul :) )? Evident o plimbare prin curtea Muzeului Militar National "Regele Ferdinand I".
 Acolo veti capata raspunsul la multe intrebari de genul: cum aratau tunurile din centura fortificata a Bucurestiului dinainte de prima conflagratie mondiala, ce "fiare" au capturat soldatii romani de la cei austro-ungari in Primul Razboi Mondial sau ce cauta un tanc american Sherman in apele Prutului. Nu veti gasi raspuns la intrebarile: unde e  cealalta jumatate de tanc Sherman, cum a ajuns tancul Panzer IV in curtea muzeului sau de ce macar un singur fort al Bucurestiului nu e transformat in atractie turistica interesanta, educativa si capabila sa aduca multi bani atat de la turistii cat si de la bucurestenii ce nu prea au ce vedea in a noastra capitala.
 Veti putea vedea avioane, costume spatiale si chiar o capsula spatiala in "carne si oase", piese de artilerie de toate calibrele si pentru toate situatiile dar si tancuri din toate generatiile incepand cu venerabilele Skoda si Renault. Puteti sa le vedeti, dar pentru fotografiat trebuie sa scoateti: fie 50 de lei din buzunar, fie aparatul de fotografiat pe blat din celalalt buzunar ;) .

Jumatate de tanc Sherman. "The World War II Sherman tanks had a fatal flaw that contributed to the death of thousands of troops."

Un dragutel tanc Renault de "mic litraj" din Primul Razboi Mondial. Oare fabrica de la Billancourt ( se pronunta aproximativ "bilancur") a asamblat vreodata si ceva serios?

Panzerkampfwagen IV (Pz.Kpfw. IV) sau mai pe scurt Panzer IV, unul din cele mai cunoscute dar si exportate tancuri germane din al doilea razboi mondial. 300 astfel de tancuri au fost vandute si au intrat in dotarea armatelor din Finlanda, Romania, Spania si Bulgaria. Dupa razboi francezii si spaniolii au vandut tancuri Panzer IV Siriei care le-a folosit in timpul Razboiului de 6 zile din 1967 ( Wikipedia sa traiasca! ).

    Iustin a fost in culmea fericirii...

O plimbare scurta de vara

Pe la jumatatea saptamanii trecute, pentru ca betonul incepea sa friga iar mintea deja o lua razna pe campii satula de atat Bucuresti, am pus echipamentul de scufundari in a'batrana ( cainele pentru cine a mai urmarit povesti pe aici ) si dai bataie spre litoral pentru a dezlega sau lamuri ceva ce ma obsedeaza inca din copilarie: situatia portului roman tarziu-bizantin de la Kallatis. 

Prima oprire la Muzeul de istorie si arheologie Constanta pentru a lua ultimele periodice aparute si a sta de vorba cu vechi cunostinte. 

Cazarea a fost asigurata de camping-ul aflat la intrarea in Venus dinspre Saturn, camping ce nu era cu mult mai prejos decat stabilimentele similare din Vest. In rest litoralul romanesc pustiu si trist ca intr-un film postapocaliptic. 

Din camping spre Nord-Vest panorama se deschidea placuta spre camp. Din unduirea campului se itea mamelonul discret dar nu lipsit de frumusete a unui enorm tumul antic.

O vedere mai apropiata asupra tumulului...

Apa calda, marea relativ linistita, totul promitea o cercetare usoara ca o plimbare pe bulevard. Totul fusese atent studiat si restudiat in cele mai mici detalii: harti vechi sau noi, vederi din satelit, masuratori la scara, planuri. Trebuia sa fie doar o simpla formalitate. Doar o singura tristete plutea in aer: lipsa unui coechipier faceau dificile masuratorile precise subacvatice.
Cine s-ar fi gandit ca marea va avea claritatea ciorbei de burta? Unei maini intinse in apa nu-i distingeai degetele. Vizibilitatea sub un metru facea cercetarea aproape imposibila.

Doar peste 2 metrii adancime vizibilitatea se situa undeva la un metru...

... sau in zonele protejate de hula din spatele digurilor.

Rapane odihnindu-se... sau poate se imperecheau ... chiar astea cum o fac cand o fac? :) Gata, am studiat. Melcii astia sunt perversi rau de tot :D .

Cele doua zile de scufundari n-au fost lipsite de rezultate concrete. Cel mai mare castig a fost imaginea de ansamblu asupra situatiei de la fata locului ce a completat studiile de pe uscat. Rezultatele, concluziile, viziunea asupra cercetarilor viitoare asupra sitului vor fi prezentate cat de curand, intr-un material, pe celalalt blog.