Rambo batut de pensionari

Cu ceva zile in urma vedeam la stiri un reportaj avandu-l in atentia sa pe soldatul american. Un ditai galiganul cat usa, cu o incolacire spectaculoasa de muschi imprastiata pe trup, se falea cum cara el printre altele si o vesta de douazeci si ceva de kile. Tot mitul super-soldatului american s-a zdruncinat a doua zi in piata cand am vazut o armata de pensionari slabi si cocarjati ce tarau fiecare dupa ei in sacosi sau carucioare zeci de kilograme de tot ce vrei si ce nu vrei. Mdaaa sigur e grozav sa fi super erou plin de muschi si cu vesta de enspe kile cand esti cat bivolul si te duce elicopterul de la baza militara sau de la portavion fix pana in mijlocul campului de batalie, iar dupa ce arunci o parte din echipament acolo ( grenade, gloante si alte rahaturi d-astea ) elicopterul te cara inapoi la baza. Baaai Rembo pensionarul roman de 40 de kile din care jumate-s reumatism, daca-i “oferta”, strabate Bucurestiul din Rahova-n Pantelimon si din Drumul Taberei in Obor carand mult mai mult si asta cu un simplu carut sau in sacose de rafie. Elicopterul lui e tramvaiul plin ochi la ora de maxima audienta reatembelista cand se duce omul la munca. Cum ar fi fost sa apara langa muschiulosul cu vesta blindata de 20 de kile si o biata baba cracanata: “Maica io vin de la Cora cu cinspe kile de ulei si zece de faina plus doua bormasini ca a fost superoferta. Blindaj pe mine n-am maica decat astea doua veste de lana, un cojocel de oaie, trei broboade, doua fuste si ciorapi lungi de lana impletiti ca desi e Iulie ma “trage” in tramvai de la geamuri”. Daca n-ar fi fost vorba de perfidul current care te trage de te miri unde si ar fi fost vorba doar de ceva gen gloante, schije si alte nimicuri baba noastra probabil ar fi alergat de la o “oferta “ la alta imbracata lejer doar intr-un godin. Mda stiu o sa-mi spuneti ca soldatul din trupele de elita pe langa vesta de douajdekile mai cara si armament, statii de emisie receptive si alte trasnai. OK, ati vazut-o pe baba de un metru jumate care vine la piata cu rata de la 60 de kilometrii de Bucuresti avand la ea spre vanzare “doar”: 2 galeti pline cu branza, doua sacosi de rafie pline cu sticle de 2 litri de lapte, borcane cu smantana si iaurt si un sac cu diverse legume spre vanzare?

Scriind la acest material mi-am adus aminte de o familie de pensionari ce stateau cu un etaj mai jos si care l-ar fi umilit pe legionarul francez ce marsaluia prin Sahara. Cei doi pensionari, dupa ce s-au instalat contoarele de apa, n-au mai depasit la consum jumate de metru cub de apa pe luna fie vara fie iarna. Super legionarul marsaluia prin desert o zi, doua sau chiar si o saptamana dar dupa aia in oaza baga apa in el ca-n camila si se spala pana-l gasea strechea si incepea sa-i creasca solzi de la atata stat in apa. Vecinii mei pensionari, facand un calcul minimalist, foloseau de persoana cam 9 litri de apa pe zi pt facut ceai , baut, spalat, tras apa la WC si udat mini gradina botanica ce o aveau pe balcon si asta ani la rand. Si nu stiu ce ma face sa cred ca din astia 9 litri puneau si apa de-o parte intr-un bazin secret construit in una din camere pt cand se finesc rezervele mondiale de apa potabila sau cand doar se scumpeste.

Sa va mai spun de James Bond si alti super agenti secreti, cu ale lor super-mega radare si alte echipamente ce-i dau dureri de cap si lu’ ET, care aflau toate conspiratiile si toate afacerile tenebroase cand acestea erau pe cale sa se finalizeze? Vax albina! Am in bloc o baba inarmata cu un simplu pechinez care stie absolute tot cale de doua cartiere chiar inainte de a se fi intamplat. Cred ca are si ceva tehnologie de teleportare ca de fiecare data cand plec de acasa sau ma intorc ea este invariabil ( si ) in fata usii mele de parca atunci ca din intamplare scotea pechinezul la plimare.

N-as vrea sa va mai spun de bugete militare de miliarde de dolari versus pensii de cateva sute de lei. Nu va spun decat atat: Baba Rada sau Tanti Anna il bat pe Rambo de-i suna apa-n cap!

O recomandare din Dilema

"Dilema Veche" este o recomandare in sine. Din numarul de saptamana asta, insa, doresc sa va recomand un articol care in umila mea parere surprinde societatea romaneasca contemporana mai bine decat o radigrafie, un EKG si un RMN la un loc: "Kakistocratia romaneasca".

Lectura placuta!

Noua Dacia Logan Cabrio va fi fabricata doar pentru export

Nu, nu e o stire de la Fabrica din Mioveni, e un studiu personal de marketing. In fiecare dimineata de vara cand ma urc in 41 sau si mai rau in 226 constat ca absolut toate geamurile sunt perfect inchise . Dragii mei conationali nu suporta aerul curat al diminetii si prefera sa mearga spre serviciu intr-un soi de sauna puturoasa ce ar face concurenta oricarei grote sulfuroase de la Baile Herculane.
Romanului in general nu-i frica de nimic: politia nu-l impresioneaza de fel, munca e pentru tractoarea si oricum stie sa se fereasca de ea, conflagratiile nu-l mai sperie de mult ( i-a invins pe romani, daci, tatari, turci, nemti, polonezi, unguri, americani etc ), cam pentru orice boala are un tratament naturist bazat pe alcool si ceaiuri , criza il lasa indiferent dupa 50 de ani de restrictii si persecutii comuniste… Ce ar mai putea sa-l sperie pe romanul verde? Un singur lucru: CURENTUL! Da, orice adiere de aer curat ce poate aparea intre doua geamuri deschise ( sau chiar unul singur ) il poate dobora pe roman. Cumva e si impresionant cum acest super-neanfricat erou colectiv ( natia romana ) are un calcai a lui Ahile asa perfid: curentul de aer.
In acest caz masina decapotabila devine un supliciu, o masina de tortura si exterminare pentru natia romana. Uitati-va pe strada: nici 1/100.000 din masini nu sunt decapotabile iar alea care sunt circula cu soft top-ul pus iar ocupantii sigur au vata in urechi si alte gauri sa nu-i traga pe la eventualele lufturi sau gaurele ramase la masina.
Pentru al proteja pe roman de acest dusman invizibil dar meschin si necrutator, mai nou, si cladirile din Romania sunt construite ermetic inchise iar geamurile acestora nu pot fi deschise decat de persoane autorizate si total necunoscute ( banuiesc ca sunt un soi de man in black probabil unguri ), in cazuri speciale, spre exemplu cand se doreste o reducere masiva de personal pe motive medicale.
Ca urmare posibilitatea de a vinde un Logan nou, cabrio, in Romania e mai mica decat cea a impactului dintre un asteroid si trupul sfant al tarii noastre.
Acest studiu cu rezultate negative asupra vanzarii de masini cabrio in Romania m-a dus la o descoperire cumva conexa. Din datele analizate reiese ca un deodorant auto foarte apreciat de actualii calatori cu mijloacele de transport in comun, viitori posesori de Logan 2 ( cu geamuri fixe ), ar fi cel cu aroma de aurolac statut, santierist zborsit si ( sau ) baba fezandata-n naftalina.

Anunt~

INVENTAR. REVENITI!

Anunt~

PLECAT DUPA MARFA. REVENITI !

Anunt~

Gestionar in concediu. Reveniti!

Diferente notabile

Sedinta de informare:

-Tovarasi! Dragi tovarasi, capitalismul inseamna in primul si in primul rand exploatarea omului de catre om. Asta trebuie retinut! Capitalism = Exploatarea omului de catre om!

-Tovarase ( voce tremurata din sala ) , ma scuzati ca indraznesc, n-as vrea sa intrerup sau sa ...

-Da zi odata tovarase ce ai de zis! ( voce usor deranjata de la prezidiu )

-Pai am inteles ( continua vocea din sala ) ca in capitalism e exploatarea omului de catre om, dar in comunism cum e stimati tovarasi?

-INVERS! ( voce de la prezidiu ).

Banc vechi si cunoscut. Poate fi citit atat de la cap la coada cat si de la coada la cap in functie de oranduirea in care traiti.

De sezon

Incredibil! Senzational! Romanii au reusit o noua performanta! Dupa ce ani la rand iarna i-a luat pe nepregatite, anul asta ( 2010 ! ), primavara ( un alt anotimp parsiv ) a reusit sa-i ia total pe nepregatite.

Din "Micul Paris" se alesese de foarte mult timp praful, dar acum avem o noua provocare: "Marea Venetie". Vom reusi sa-i distrugem farmecul? Vom reusi sa facem un brand din asta? Gondolele vor lua locul masinilor? Sportul national va devenii pescuitul? Cizmele de cauciuc cu cristale veselovschi vor fi noua moda a sezonului?

Abia astept sa vad primele barci de fitze pe Magheru ...

Astia au pus ceva in pensie!

Ceausescu vorbeste multimii aflate in piata CC-ului:

- Tovarasi! Dragi tovarasi... Trebuie sa incercam sa facem economie la incalzire sa platim datoria externa! Sa mai punem o haina pe noi!

Aplauze...

Dupa inca o saptamana tiranul in aceias piata se adreseaza poporului:

- Tovarasi, trebuie sa incercam sa facem economie la mancare! Trebuie sa construim comunismul multilateral dezvoltat ... Sa mancam mai putin!

Aplauze...

Dupa inca o saptamana scena se repeta dar cizmarul handicapat vine cu alta propunere:

-Tovarasi! Trebuie sa crestem varsta de pensionare la cel putin enspe ani sa construim o noua Romanie ... Trebuie sa muncim mai mult!

Aplauze ... intrerupte de o voce din multime:

- Dar cu cianura de ce nu incercati?

E un banc pe care-l reproduc din amintiri. Ca veni vorba de amintiri: la sfarsitul anilor 80 cand unul iesea la pensie si la putin timp dadea coltul ( se intampla frecvent ) se spunea ca "i-au pus astia ceva in pensie".

Astia de acum de ce nu incearca si cu cianura? De ce vor sa ne mai chinuie pana la 65 de ani sa ne puna ceva in pensie?

Situatie dramatica in Pasul Tihuta

Ninsorile din ultima vreme au acoperit intreaga tara cu zapada. Nu va grabiti sa deschideti TV-urile, ca-i suficient sa va uitati pe geam. Acoperirea Romaniei cu nameti a dus la o situatie incredibila. FALIMENT IN PASUL TIHUTA! Da :( . Toate televiziunile si-au retras redactiile din Pasul Tihuta. Practic cea mai fertila, fecunda, folosita, frecata, ma rog ... insasi epicentrul Media al Romaniei, a ramas pustiu.

Cine sa mai transimta de acolo si mai ales de ce, acum cand zapezi, peste mai vechi zapezi avem in toata tara?

Toate sediile televiziunilor din P. Tihuta sunt goale. Practic avem o o imagine post-apocaliptica cu zeci, poate chiar sute, de building-uri media abandonate de toti corespondentii TV si echipele lor de filmare. Ultimele care de reportaj care paraseau Pasul Tihuta purtau banere cu "Tihuta nu te vom uita!" si "Tihuta forever!".

Tirurile se scurg constant si trist prin intunericul lasat in P Tihuta de inchiderea ultimelor reclame luminoase la jurnalele de stiri.

Avem in exclusivitate decalartia primului mogul de presa care-si spune parerea despre acest subiect:

"Criza, iarna si BT-ul ( n.r. banuiesc ca-i vorba de presedintele Ro ) sunt vinovate. Am fost nevoit sa inchid 3 ziare si cam 5 reviste dar cel mai grav este ca a trebuit sa inchid postul inaintat TV din Pasul Tihuta. O investitie de miliarde de care s-a ales praful: cladire pentru corespondentii de stiri cu 27 de etaje, racire in sosea pentru efectul de polei, tunuri de zapada, etc Gata s-a terminat cu toate!"

In tot acest timp zeci, sute, poate chiar mii de pastihuteni, care isi vad afacerile si chiar viitorul distrus, protesteaza amenintand ca vor da toata zapada din P. Tihuta.

Din multime cateva glasuri se contureaza. Printre ele il avem si pe Gogu Atihuletei:

"Daca Tihuta moare vom muri si noi! Dar inainte de asta ne vom razbuna. Jos zapada din tara! Traiasca incalzirea globala! Moarte lui Grinpish si la toti care vor sa distruga Pasul Tihuta! Cu mainile astea doua ( de fapt are doar una singura: stanga. Pe dreapta si-a piedut-o prinsa sub roata unui TIR pe cand arunca zapada in fata lui si de atunci se declara vaduv ) am carat zapada din congelator sa construiesc Pasul Tihuta! Si acum s-a ales praful ... e zapada in toata tara. "

si dl Gogu Atihuletei cade, dand din picioare spasmotic, in santul pasului.

S-ar putea sa revenim de la fata locului cu noi stiri legate de acest faliment rasunator.

La tara sau in Bucuresti?

Niciodata nu mi-a placut viata la tara. Stiti de ce? Pentru ca orice ploaie sau ninsoare transforma totul in noroi.

Nemernicul de Ceausescu a vrut sa stearga diferentele dintre sat si oras. A reusit. Acum in Bucuresti e ca la tara: totul e noroi si la fel ca la tara trebuie sa faci slalom printre rahati. La tara printre baligi de vaca, cal, etc iar in Bucuresti printre rahati de caini sau ( diversi ) rahati de oameni.

Macar la tara cizmele de cauciuc sunt mereu la moda ...

Asta am scris-o ieri dimineata. Acum noroiul s-a mai uscat si se transforma in praf ...

Recensamant

No, stie cineva cati ... hai sa le zicem bucuresteni, sunt plecati zilele astea in concediu? Sunt curios, de fapt, cu cati suntem mai multi decat trebuie .

Romani suntem in pericol!

O stire ( pe bune! ) de ultima ora seamana groaza in Romania. Celebra lozinca de la intrarea in Auschwitz "ARBEIT MACHT FREI" ( MUNCA TE FACE LIBER! ) a fost furata. Se pare ca este vorba de un psihopat roman care vrea sa o monteze pe Casa Poporului si sa ne oblige pe toti sa muncim. Sa fim cu totii vigilenti inca de la fruntariile tarii si sa nu permitem intrarea pe teritoriu sfant al patriei a astfel de lozinci destabilizatoare. Toti primarii si ministrul transportului sunt rugati sa se opreasca din contemplarea bucolica a nametiilor si sa scuipe de trei ori in san zicand:"piei lozinca!" si "sa ne fereasca Sfantu' de munca!". Sa se formeze imediat colective de ( era sa zic oameni ai muncii, ptiuuu' fereasca! ) romani care sa scandeze de dimineata pana seara "Nu ne e frica de munca pentru ca stim sa ne ferim de ea!". Sa speram ca vom scapa si de aceasta data. A si nu uitati invatamintele strabune ale natiei noastre in caz de iarna:
-Nu dati zapada!
-Zapada e buna la agricultura.
-Zapada e buna ca omoara microbii.
-Atunci de ce n-ar fi buna si la asfalt?
etc ...

Caricatura

Ca tot veni vorba de caricaturi mi-am adus aminte de una vazuta cu muuuulti ani in urma. Am incercat mai jos o reeditare din memorie. Chiar daca n-a iesit prea bine ideea conteaza ;) ,

Frici instinctive I

Am cateva frici instinctive. In general impotriva lor lupt, adica am o atitudine activa si nu una pasiv isterica gen: "UITE SORICELUUUUUUUUUU!!!!!" si eu cocotat pe lustra tremur ca varga. Nu dom'le! Eu ma lupt cu fricile mele, intr-un fel sau altul...

Una din fricile mele ( pe asta am invins-o ) erau cainii maidanezi, aia parsivi care te ataca pe la spate cand mergi si tu linistit pe strada. Initial aveam o atitudine speriat/umila: "hai cutu' cutu' fi baiat bun, sper ca ai mancat azi ...". Acum pun mana pe un bat, scandura, piatra ( ce-mi vine mai la indemana ) si ma reped la dihanie. De obicei nu reusesc sa-l palesc dar il alerg pana cand ii vad figura transformandu-se de la stadiul de bestie la ala de uimire totala pentru ca in final sa fie ala de frica si groaza neinteleasa: " ce o avea nebunul asta cu mine?!?!?!". Cand fuge disperat si nu mai stie pe unde sa se ascunda cu coada intre picioare il las in pace.

O alta frica instinctiva o am fata de politicieni. Astia sunt periculosi, foarte periculosi. Daca sunt prosti manifesta o perfidie greu de imaginat, daca au o sclipire de inteligenta o folosesc la maxim pentru a ( te ) fura. Politicieni buni nu sunt. Au murit de mult. De fapt ati vazut ca politicienii buni sfarsesc prin a fi martiri? Coposu e ( din nefericire pentru el dar mai ales pentru noi ) cel mai bun exemplu. De politicieni ma feresc cu greu. In general refuz sa-i vad. Nu ma uit la TV decat la TVR Cultural si la Seinfield, cateodata si la MGM. La stiri nu ma uit decat la TVR 1. Ma ajuta foarte mult in lupta contra fricii fata de politicenii romani. Imi intareste in fiecare seara hotarirea de a pleca ( definitiv ) din aceasta tara cand mi se va ivi ocazia.

Dar cel mai frica imi este de meseriasul roman. De asta nu poti sa scapi. N-ai cum ... Are toate calitatile, este: prost, neserios, puturos, betiv, prost, de multe ori jegos, hot, lacom, prost. Lupt sa scap de el, asa ca am devenit: tamplar, mecanic, electrician, cateodata zugrav, uneori instalator. Din pacate finantele si spatiul nu-mi permit sa devin un super erou "meserias", n-am unde sa-mi pun spre exemplu utilajele pentru o vulcanizare.

Marti ( sa fiu superstitios? ) a inceput sa-mi tasneasca apa printr-o teava de la cada. La inceput timid cadeau doar cateva picaturi apoi jetul a prins curaj devenind din ce in ce mai viguros. Am inchis apa dupa ce am spalat copilu'. Miercuri am venit acasa pornit sa-mi rezolv singur problema. In adancul fiintei mele o indoiala incerca sa-mi clatine hotararea. "Ai grija! Instalatiile sunt perverse! Te simt! Numai un pic sa-ti fie frica si ...PAC! Dezastul s-a produs...". Mi-a fost frica, frica de teava veche. Teava, de fapt un "excentric" ( ah excetricii astia! tot timpul vor sa iasa in evidenta ) m-a simtit.POC! ZDRANG! "Tu-i ... si facu-i !" ... s-a rupt. Stateam pierdut si ma gandeam: "pana aici mi-a fost! gata sunt terminat! am intrat pe mana meseriasilor... a celor mai rai dintre meseriasi: INSTALATORII!!!".

Distrus m-am imbracat si am coborat la avizierul de la intrarea in bloc. Aici sigur trebuia sa gasesc un indiciu. Am gasit mai multe: un numar de telefon scris pe o eticheta autocolanta lipita pe avizier "Instalator 07XX XXX XXX" ... Hmmm e o capcana! In asta cad toti incepatorii, eu sunt deja veteran. N-are cum sa ma pacaleasca. Ma uit mai atent la hartiile puse la avizier si gasesc scris pe una din ele numarul administratorului. Administratorul trebuie sa fie un batran lup de bloc, cu blana sfasiata de vechi lupte si inclestari cu tagma meseriasilor. Era o femeie ... asta ar fi trebuit sa-mi dea de gandit. Mi-a dat un numar de telefon. Am sunat si am spus ce ma doare, problema mea, excentricul meu. Pe la 8 jumate m-am trezit la usa cu meseriasul, era un pic atipic. Nu tara dupa el nici o lada cu scule, nici macar o sacosa de rafie din care sa incerce sa evadeze ceva chei sau scule de meserias. Era imbracat curat, chiar dichisit. A dat cu o miscare de profesionist capacul de la nisa de vizitare la o parte, s-a uitat: "Trebuiesc schimbate tevile, toate! Si la apa calda si la apa rece, TOT!". "No stai dom'le un pic! Nu vreau sa daram toata baia ca abia mi-a pus faianta alt meserias". "Atunci pot sa incerc sa scot doar excentricul rupt" mi-a zis incet meseriasul.

Era prea frumos! Recunosc m-a orbit cu simplitatea metodei propuse, mi-a luat mintiile. Mi-a ametit simturile ascutite in atatea lupte trecute. Plecarea lui precipitata am pus-o pe seama orei inaintate. Ramasese pentru a doua zi "pe la sase".

Joi ( adica ieri ) am venit acasa grabit. Aveam emotii, ma simteam ca inaintea unei intalniri cu o femeie foarte frumoasa ce urma sa mi se dea toata. Pulsul era marit si sangele-mi zvacnea. M-am asigurat ca-n baie e ordine si curatenie, am verificat temperatura berii din frigider. Era optima... M-am uitat in portofel, aveam pregatite tot felul de bancnote ... si mai mari, dar si mai mici. Trebuia sa fie o seara perfecta ... la final apa calda trebuia sa tasneasca doar prin robinet la comanda in momentul dorit.

Dar timpul trecea greu, hotarat si implacabil ca un crucisator prin noapte. "Suna-l! Vezi ce face! De ce nu vine..." . Nu l-am sunat, n-avea rost. Mi-am adus aminte de plecarea lui grabita cu o seara inainte si mi-am dat seama cat de naiv am fost. M-am lasat orbit, m-am lasat mintit. Era deja tarziu iar copilul era agitat ca dupa doua ness-uri! Asta daca nu-l inmoi bine inainte de-al culca se tine batos si nu se lasa cu una cu doua.

Ce ma fac? Ce sa fac? Cohorte de meseriasi mi se perindau ranjind cu ranjetul lor de hiena imputita prin fata ochilor. Toti, absolut toti cei care de-a lungul vietii ma chinuisera intr-un fel sau altul: mecanici, frizeri, tamplari, faiantari, instalatori, tinichigii, electricieni defilau ranjind odios ... hopa! unii zambeau binevoitor. Erau un grup de "icabisti" care-si facusera ani de-a randul veacul in coltul blocului. De doua ori pe an strada arata ca un canal venetian. Apa punea stapanire pe tot. Si atunci apareau ei, "icabistii", sapau, ajungeau la teava gaurita, si in timp ce vodca le-ncalzea sufeletele sau berea le racorea mintea ( in functie si de sezon ) ascuteau un tarus: incet, tacticosi, si siguri pe ei ca la o procesiune de exorcizare. Apoi potriveau varful tarusului in gaura din teava si-l infigeau adanc lovindu-l precis cu ciocanul. Gata, pentru juma' de an strada era din nou salvata!

Revelatie! Aha, deci asta-i solutia! M-am apucat grabit si stangaci sa aduc o bucata de lemn ramasa de la constructia ultimului dulap la dimensiunile tevii. Apoi am luat un ciocan din ala de cauciu si am inceput sa implant tarusul in teava. Mi se parea ca merge prea incet asa ca am luat un ciocan de fier si am lovit tarusul pana cand s-a intepenit suficient de bine in gaura. Am mutat furtunul de la dus la chiuveta si apa calda a curs din nou dupa trei zile. Eram obosit dar imbatat de victorie ca dupa exorcizarea unui vampir sau strigoi. Am bagat copilul in apa calda pana s-a inmuiat bine si apoi l-am culcat. Somnul m-a luat band multumit din berea pentru meserias. O prima victorie dar pana la sfarsitul razboiului mai e. Acum ma gandesc la strategia viitoare: sa caut alt meserias? sa-mi cumpar un cleste special de tevi, un mops si sa incerc sa-i vin de cap "excentricului"?

Acum nu-mi mai e asa frica, vom vedea ...