Asta carte!

Dl. Radu Olteanu vine cu încă o lucrare de mare excepţie: "Dacia. Războaiele cu romanii".  Cum reuşeşte? Cum poate să realizeze atâtea lucrări de înaltă ţinută grafică şi istorică în aşa scurt timp? Sincer nu ştiu, dar îl invidiez la modul admirativ pozitiv. În această carte, indiferent de vârstă sau pregătire, fiecare va găsii ceva interesant. Personal am admirat grafica dar cel mai mult mi-au plăcut imaginile de  pe Columna traiană repictate. Câţi ştiu că foarte multe din basoreliefurile antichităţii, ce acum le contemplăm piatra monocromă şi cenuşie, erau pictate în culori?  Să vezi din nou filmul original color al războiului dacic asta da realizare!  

Cronologia şi tipologia monedelor emise la Histria pentru Septimius Severus şi familia sa

Probabil că cititorii, frecvenţi sau ocazionali, au remarcat o scădere a activităţii pe blog. Motivul e simplu: am scris o carte :) . Cartea " Cronologia şi tipologia monedelor emise la Histria pentru Septimius Severus şi familia sa" autor, redactor, procesator foto etc: Corneliu Bogdan Nicolae Beldianu, ISBN 978-973-0-14914-2 poate fi descărcată şi citită ( sper ) de aici .  Ce conţine cartea? Explicaţiile le găsiţi în deschiderea cărţii la "Cuvânt înaninte".

 "Această carte se doreşte a fi, în primul rând, un instrument de identificare şi datare a monedelor histriene emise pentru Septimius Severus şi familia sa, adică un catalog numismatic pe baze cronologice şi tipologice. Din acest motiv, nu am intrat în ample consideraţii istorice, etnico-religioase sau aprofundate studii metrologice ( ponderale ). Acolo unde lucrurile nu au fost clare sau există dispute, mai mult sau mai puţin aprinse, am folosit doar ce este evident fără a intra în miezul problemei sau fără a folosi o variantă sau alta. Acesta este motivul pentru care am utilizat, spre exemplu, sintagma „Zeu călare” şi nu Mithras, Cavaler Trac, Erou Danubian, Darzales - Serapis etc .

 Opţiunea pentru o ediţie electronică a avut la baza câteva motive principale. Pentru a nu se pierde nimic din frumuseţea monedelor prin tipărirea cărţii pe hârtie şi ( nu în ultimul rând ) pentru a putea dărui această carte tuturor pasionaţilor de numismatică histriană ( în special) şi de numismatică în general.

 Pe lângă rolul ei de instrument numismatic, această carte se doreşte a fi şi declaraţia mea de dragoste pentru cetatea Istros. Acel loc special de care fie  te îndrăgosteşti de la prima vedere, fie niciodată şi de care îndrăgostindu-te, îl iubeşti toată viaţa necondiţionat.

 Dorinţa mea este ca această carte să fie doar un început. În lucru se găseşte un al doilea studiu ce va trata într-o manieră asemănătoare seriile monetare emise de atelierul histrian de la începuturile sale în epoca romană ( cu primele emisiuni posibil pentru Hadrian dar mai sigur  documentat pentru Antoninus Pius )  până la încetarea definitivă a activităţii ( cu ultimele emisiuni dedicate lui Gordian III ). Cine doreşte să-mi transmită o părere legat de această carte sau doreşte să facă cunoscute materiale numismatice ( aflate în colecţii publice sau private ) ce nu se regăsesc aici dar se află în directă legătură cu subiectul, pot să o facă trimiţându-mi un e-mail pe adresa: beldianub@yahoo.com .  

Bogdan Beldianu

Bucureşti 2013  "

Celestial beauty of Armenia

O recomandare: parcurgeti toate cele 5 pagini ale acestui link. Imagini absolut suberbe si o mica lectie de istorie a Armeniei.

Vizionare placuta!

Fresca ultimului voevod?*

In 1985 biserica Manastirii Mihai Voda ( ctitorita de Mihai Viteazul in 1594 ) este translatata impreuna cu turnul clopotnitei pe o distanta de 289 m si o diferenta de nivel de 6,2 m. Comunistii demolasera in prealabil zidul de incinta si anexele manastirii ( cladiri ce adapostisera pe rand resedinte domnesti in sec XVIII - XIX, un spital militar in 1828-1829 si ( in final ) Arhivele Statului ). Ce n-au stiut demolatorii istoriei nationale la translatare este ca odata cu biserica au fost salvate si cateva fresce de mare valoare pentru istoria interbelica a Romaniei, daca stiau probabil o scapau nitel pe jos cat sa se ciobeasca putin, astfel, avand motivul daramarii definitive.

Sursa foto aici.

Biserica Mihai Voda si clopotnita vedere actuala.

Pentru a intelege valoarea de simbol a Bisericii Mihai Voda pentru perioada interbelica trebuie sa ne intoarcem pe firul istoriei...

In 1916 regele Ferdinand I spre a rasplatii faptele de eroism ale ofiterilor in fata inamicului creaza ordinul militar Mihai Viteazul ( Legea din 21 Decembrie 1916, in Mon. Of. Nr223, din 25 Dec 1916 ).

"Ordinul are trei clase, incepand dela clasa III pana la casa I, care este cea mai inalta decoratiune de rasboi. Numarum membrilor este nelimitat.

Insemnul ordinului se prezinta astfel: Cruce treflata, smaltuita albastra si cu marginile de aur; in centru ei, cifra de aur incoronata a regelui Ferdinand I, iar deasupra, coroana regala de aur. Pe revers crucea este smaltuita tot albastru si poarta data 1916.

Panglica este de culoare rosie-visinie, cu dungi de aur la margini.

Ordinul Mihai Viteazul cl a III-a

Deosebirea intre clase consta numai in marimea crucii, dar cea de cl. I se poarta ca o placa fara panglica si fara coroana.

Ordinul Mihai Viteazul Cl. I
Nu exista regulament al acestui ordin, astfel ca modalitatile conferirii si purtarii decoratiei s'au stabilit prin uz. In orice caz, este considerat ca cel mai inalt ordin militar romanesc.
( sublinierea imi partine )

Prin legea din 12 Mai 1927 ( Mon.Of. Nr. 105 din 15 Mai 1927 ), se acorda ofiterilor decorati cu ordinul Mihai Viteazul anumite avantagii ( ... ) se dau gratuit proprietati rurale in loturi individuale de cate 25 jugare; locuri de casa in orase si sate, de cate 500 mp, pe care le pot plati in 20 rate anuale, apoi dreptul de a calatori gratuit in clasa I pe retele CFR, ale Navigatiei fluviale si ale Serviciului maritim roman ( S.M.R. ) " ( Citat din Enciclopedia Romaniei 1938 ) .

Din 1920 biserica Mihai Voda devine sediul cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul.

Intre 1928-1935 manastirea este renovata iar pictura interioara a bisericii este refacuta de pictorul Costin Petrescu in stil neobizantin intr-un tot unitar ce serveste ideii de sediu al unui ordin militar de slavire a eroilor neamului. Cred ca pot afirma fara sa gresesc ca artistul a fost influentat in decorarea interiorului bisericii de ideea Biserici Memoriale Kaiser Wilhelm din Berlin.

Dar sa vedem cum se prezinta interiorul bisericii in acest moment:

In stanga intrarii pe peretele pronaosului ( ce acum face corp comun cu naosul ) se afla pictati in marime naturala: Mihai Viteazul si Doamna Stanca ca ctitori ai bisericii sustinand in maini sfantul lacas, pe fundal stema domnitorului cu insemnele celor trei tari romane unite 1600. Domnitorul Mihai Viteazul este reprezentat in armura, cu manta de cavaler pe poalele careia este brodata stema Tarii Romanesti, pe cap avand celebra caciula.

Ctitorii bisericii: Mihai Viteazul si Doamna Stanca. In stanga sus se poate citii "MIHAI VITEAZU Ctitorul bisericii".

In dreapta intrarii ( pictati tot in marime naturala ) se gasesc MS Regele Ferdinand I si MS Regina Maria incoronati in tinuta de gala avand in spate stema regala ( mica ) a Romaniei Mari . Locul lor similar cu al ctitorilor lacasului nu este intamplator: Regele fiind fondatorul Ordinului ce-si avea aici sediul.

Regele Ferdinand I si Regina Maria. Pe fresca in coltul stanga sus se poate citi pe patru randuri: "FERDINAND I

Regele tuturor romanilor

Intemeietorul ord. ostasesc

Mihai Viteazu"

Nu pot sa nu remarc frumusetea deosebita a Reginei ...

Vedere catre pronaos dinspre altar.

Cele doua fresce sunt pictate intr-un registru artistic similar fiind cu siguranta opera aceluias pictor.

Pe peretele nordic si sudic al pronaosului se gasesc doua fresce de data recenta ce nu au decat tangential de a face cu Ordinul Mihai Viteazul ( ( fresca aflata pe peretele sudic il infatiseaza si pe Maresalul Ion Antonescu in ipostaza de cavaler al Ordinului decorat cu ordinul Mihai Viteazul cl a III-a!!! ) si nimic comun cu amenajarea interbelica a sediului Ordinului.

Maresalul intr-o companie ecleziastica...

In naos aproape de pronaos ( vezi si fotografia de ansamblu a pronaosului de mai sus ) pe peretele sudic avem zugravita imaginea MS Mihai I in uniforma militara avand pe fundal stema ( mica ) a Romaniei ( vom reveni asupra acestei fresce ) .

Pe stalpii ce sustin bolta naosului gasim doua picturi neobisnuite pentru o biserica dar care se inscriu in tabloul general al sediului Ordinului militar.

Pe stalpul sudic avem o familie de tarani aflati la coltul unei case taranesti ( batran, mama cu copii ) intr-o ipostaza ce sugereaza actul rugaciunii.

Familie de tarani rugandu-se...

Pe celalalt stalp avem o imagine de front cu soldati, in uniforme militare romanesti si casti de tipul Adrian specifice primei conflagratii mondiale, surprinsi intr-o ipostaza ce sugereaza rugaciunea desi doar unul din cei trei militari este cu casca scoasa.

Militari pe front in timpul primul razboi mondial ...
Pe bolta sustinuta de cei doi stalpi este pictata efigia ordinului sustinuta de doi ingerii.

Ingeri sustinand Ordinul Mihai Viteazul.
In acest caz simbolistica este evidenta, desi ordinul militar se adreseaza strict ofiterilor: pe taranii, ca principala patura sociala a tarii, si pe soldatii ( fiii si tatii celor din prima imagine unde acestia lipsesc din cadrul familiei ) pictati pe cei doi stalpi se bazeaza efortul de razboi si implicit membrii Ordinului Mihai Viteazu. Este un frumos gest de recunoastere a meritelor unui popor format la aceea data in majoritatea lui din tarani. Ca urmare a evenimentelor primului razboi mondial in 1921 Regele Ferdinand va initia si reforma agrara.

Insemnul ordinului, crucea treflata cu cifra regelui Ferdinand in centru, se regaseste in mai multe locuri din biserica: pe interiorul boltilor ferestrelor in spatiile ce separa medalioanele din "rotonda" naosului.

La dreapta si la stanga altarului cele doua abside laterale formeaza o rotonda, un sanctuar, in care avem pictati in stil neobizantin opt sfinti militari si cei doi Sfinti Imparati dupa cum urmeaza:

In stanga altarului: Sfintii mucenici Mercurie, Iacob Persul, Eustatiu si Sfintii Imparati Constantin si Elena.

Sfintii militari si Sfintii Imparati aflati in stanga altarului...
In dreapta altarului Sfintii Mucenici: Nistor, Teodor, Mina, Victor si Vicentiu.

Cei cinci Sfinti militari aflati in dreapta altarului...
Prezenta acestor sfinti militari intregeste si defineste simbolic inca odata caracterul asezamantului de sediu al cultului eroilor militari.
Sa revenim un pic asupra frescei cu tanarul Mihai I. Ce surprinde in primul rand este absenta oricarui inscris explicativ pe pictura. Daca in cazul lui Mihai Viteazul, a Doamnei Stanca, a lui Ferdinand sau Reginei Maria avem inscrisuri explicative pictate odata cu respectivele fresce, in cazul MS Mihai I nu avem decat cifra regelui un "M" incoronat care ar face trimitere la statutul regal al personajului. Aceasta situatie m-a dus cu gandul ca suntem in fata unei fresce ce-l infatiseaza pe Marele Voevod Mihai si nu pe Regele Mihai. Este foarte posibil ca spatiile ocupate acum in pronaos de frescele noi cu Maresalul si Inaltii Prelati sa fi fost ocupate initial de regele Carol I langa Ferdinad si de Carol II ( membru al Ordinului si un aprig sprijinitor al acestuia, vezi mai jos fotografia cu Regele Carol II in tinuta de Cavaler al Ordinului) in stanga intrarii langa Domnitorul Mihai Viteazu.

Mihai I Mare Voevod sau Rege?

O analiza a frescei ofera elemente pentru datarea acestei. Sa privim la detaliul de mai jos:

Mihai I tine in mana stanga o casca modelul olandez ce a intrat in dotarea Armatei Romane incepand cu anul 1939. Acest detaliu constituie un terminus post quem de datare, fresca nu a fost realizata inaintea anului 1939, de fapt si stilistic difera de frescele pictate in perioada 1928-1935.

Uniforma de ceremonie in care apare de obicei Marele Voevod Mihai este cea de mai jos:

Regele Carol II in tinuta de Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul si Marele Voevod Mihai la o defilare.
( sursa celor doua fotografii: Enciclopedia Romaniei 1938 )

Odata cu adoptarea noilor uniforme in 1939 se renunta la epoletii cu franjuri la tinuta de gala in favoare unei uniforme simplificate ca cea din fresca noastra. Mihai I abia la data de 6 Septembrie 1940 devine Rege al Romaniei pentru a doua oara, in perioada 1930-1940 purtand titlul de "Mare Voevod de Alba Iulia" .

Termenul ante quem al frescei, data maxima la care putea fi executata fresca este data de absenta din decoratiile cu care este infatisat Mihai I tocmai a Ordinului Mihai Viteazul. La 8 Noiembrie 1941, Regele Mihai I, in calitatea sa de maresal si comandant suprem al armatei romane este decorat cu toate cele trei clase ale Ordinului Mihai Viteazul, fiind unicul detinator in aceasta situatie, alaturi de maresalul I Antonescu.

Desi am stabilit care sunt limitele temporale in care putea fi pictata aceasta fresca 1939 - Noiembrie 1941 nu putem afirma daca ne aflam in fata Marelui Voevod Mihai sau in fata MS Regele Mihai I.
Toate aceste superbe fresce au supravietuit celor aprope 50 de ani de comunism fiind acoperite probabil cu tencuiala (inca n-am aflat daca peste ele a fost pictat altceva). Dupa revolutie frescele au fost scoase din nou la lumina prin indepartarea/spalarea acoperiri protective. Asta este si motivul pentru care acum culorile au un aer sters dar care nu stirbeste cu nimic frumusetea lor.

Un gand frumos si o pioasa rugaciune pentru toti aceia care si-au riscat viata sa pastreze acest important monument al arhitecturii medievale si al artei oficiale interbelice romanesti.

Ancadramentul scluptat al usii datand din 1711 este strajuit in partea de jos de doi lei afrontati.

Leu detaliu.
*In text am incercat sa pastrez forma interbelica "voevod" in defavoarea grafiei actuale "voievod".

Cercetari subacvatice la Callatis

Un recent comentariu postat de unul din putinii cititori ai blogului si articolele fanteziste din Romania Libera si Jurnalul de acum aproape un an ( abia acum citit ) mi-au redesteptat un mai vechi interes: cercetarile subacvatice in zona anticului Kallatis ( Mangalia ).

Pentru ca in sezonul viitor am de gand sa reiau cercetarile subacvatice in aceasta zona ( primele tentative de acum vreo 10 ani nu s-au lasat cu rezultate spectaculoase din lipsa de echipament ) am redeschis dosarul Callatisului subacvatic. Informatiile adunate isi au cateva surse: doua articole publicate in Magazin Istoric, un mic fragment dintr-un ghid arheologic al Kallatisului, la care s-au adaugat, mai nou, o harta desenata in maniera piratilor de C.Scarlat si ( cu ajutorul lui Google Maps ) imagini din satelit a zonei de interes. O analiza critica a informatiilor prezentate de amintitele surse se impune pentru clarificarea situatiei. Incepem cu articolul publicat, in revista Magazin Istoric nr 9/1968, de marele numismat roman prof, dr Constantin Preda: "Arheologi in costume de scafandri" (vezi foto mai jos ) . Articolul, dupa o scurta introducere in cercetarile arheologice subacvatice pana la acel moment, vorbeste despre primele astfel de cercetari organizate in Romania care au debutat incepand cu vara anului 1967 la Mangalia. Cercetarile au fost efectuate de un colectiv format din C. Preda din partea Institutul de arheologie al Academiei, Cr. M. Vladescu si col E. Crintea din partea Muzeului Militar Central, ing V. Cosma din partea TVR si o echipa de scafandrii autonomi condusa de capitanul de marina C. Scarlat. Mai departe autorul face o trecere in revista a izvoarelor literare ce vorbesc despre portul antic al Callatisului si despre ( atentie ) digul protector al acestuia. Singura informatie concreta ( prezentata in articol ) fiind cea furnizata de calatorul J Wawrin in sec XV, citez "ruinele portului antic se aflau sub apa si se prezentau ca un zid mare, lat de aproximativ 30-40 de picioare ( cca 10-12 m ). Cu aceasta ocazie C Preda aminteste si de un "plan al Mangaliei" din 1924-1925 pe care digul ar fi inregistrat.

Mai departe in articol se vorbeste despre cercetarile efectuate in anul 1967 in " zona din preajma actualului oras Mangalia si satul 2 Mai: " In acest punct ( numai punct nu poate fi o zona ce se intinde pe sute de metrii ), la adancimea de 8 m si la o distanta de cca 700-800 m de tarm, paralel cu uscatul, se intinde de la nord la sud un dig de piatra, denumit de localnici "Zidul genovez", a carui parte superioara se ridica pana la cca un metru fata de nivelul apei. Desi s-a ajuns la cunoasterea traseului lui, pana acum nu s-au putut inca culege suficiente date care sa precizeze ca avem de-a face cu o formatie naturala sau cu o constructie realizata de mana omului". Informatiile furnizate de autor sunt foarte vagi ( specifice unei publicatii de popularizare si nu uneia stiintifice ) neajutand la localizarea digului aflat in discutie. O lumina in aceasta problema ar fi putut fi adusa de harta "pyrate style" a lui C Scarlat pe care actualii ziaristi uita sa aminteasca si din ce carte au cules-o pentru publicarea in articolele lor fanteziste. Trecand peste partea de articol ce vorbeste de obiecte mai mici sau mai mari descoperite cu ocazia acestor cercetari spre final ajungem si la descoperirea unei epave: "In acelas sector s-au descoperit si urmele unei ambarcatiuni construite in intregime din lemn. O parte insemnata fiind acoperita cu nisip, nu s-au putut inca stabili dimensiunile si tipul ei, nici daca este vorba de o corabie antica sau de una medievala". Aici se vede viziunea hollywoodiana a autorului si vadita sa nepricepere in domeniul epavelor antice :) ( mai lipsea scheletul comandantului, cu un plasture pe ochiul stang, tragand dintr-o pipa. Trebuie doar sa retinem descoperirea cu acea ocazie si a epavei unei ambarcatiuni de lemn ( cel mai probabil moderne ).

Al doilea articol, publicat tot in Magazin Istoric nr 4/1972, il are ca autor pe Vasile Cosma cel care participase la cercetarile mai sus amintite din partea TVR. Articolul domniei sale aduce cateva date noi: a participat la realizarea unor filmari submarine in 1966 pentru studioul "Alexandru Sahia" si la prospectiuni submarine in anii 1966-1968 in zona anticului Callatis. In cursul cercetarilor din 1967 autorul gaseste o epava antica, la o adancime ce nu depasea 10 metrii de pe care recupereaza un numar de 12 amfore. Nu se dau nici un fel de detalii privind localizare, se spune doar ca, citez, "am pornit spre Nord-Est" ( neclar de unde a pornit ) si ca epava se gaseste intr-o "zona nisipoasa, monotona". Avand in vedere numarul redus de amfore sunt valabile cel putin doua ipoteze: fie ne aflam in fata epavei unei ambarcatiuni de foarte mici dimensiuni, fie au fost recuperate doar o parte din amforele aflate pe epava restul ramanand acolo mai mult sau mai putin acoperite cu nisip. Interesant mi se pare ca anul gasirii epavei cu amfore este acelas cu anul in care se desfasurau cercetarile de care aminteste C Preda in articolul sau. dar acesta nu aminteste nimic de o epava cu amfore ci de una de lemn ( imposibil de a fi o epava antica! ). Acum ori renumitul arheolog a fost dezinformat cu niste povestiri de scafandrii sugubeti, ori cercetarile din acel an sau desfasurat in mai multe etape si organizari avand ca rezultat descoperirea a doua epave una antica si o alta moderna. Foarte interesant ar fi de gasit in arhiva TVR filmele facute cu acea ocazie sau documentarul regizorului Ion Bostan din 1964 "Callatis" care ar cuprinde si secvente subacvatice.

Ghidul arheologic al Callatisului, o brosura ce poate fi cumparata de la muzeul din Mangalia, vorbeste si el de portul "scufundat" al orasului antic, citez: " Callatisul a avut bineanteles si un port. Chiar istoricul Arrian ne informeaza ca aici se afla o asa-numita "statie" pentru corabii. Resturi ale fundatiei portului se pot cerceta, doar sub apele marii, pe o lungime de 80 m ( ! ) in mare, pornind de la plaja actuala spre sud, pana in dreptul satului 2 Mai". Si acest ghid furnizeaza doar informatii vagi si mai mult gresite sau incorecte ( vezi cei 80 m lungime ). Pentru informatii suplimentare si stiintifice am cautat in publicatia Muzeului Militar Central "Studii si materiale de muzeografie si istorie militara" ce isi incepe aparitia in 1968 in chiar anii cercetarilor subacvatice de la Mangalia la care Muzeul Militar si participa cu doi specialisti. Din nefericirie nici primul si nici urmatoarele numere din SMMIM nu contin nici macar cea mai mica informatie legata de aceste cercetari.

O raza de lumina in aceasta problema este adusa de harta lui C Scarlat care chiar daca este mai mult un desen "pyrate stylle" furnizeaza informatii indirecte asupra cercetarilor subacvatice din zona anticului Callatis efectuate in acei ani. Zona cercetata cu predilectie este cea aflata intre actualul Hotel President si 2 Mai. Aici sunt gasite si notate pe harta trei epave ( antice ) grecesti ( banuiesc ca identificarea lor s-a facut pe baza incarcaturii adica amfore stampilate grecesti ) si mai multe constructii aflate acum sub nivelul marii: dane, magazii, pavaje si alte constructii neidentificate. Nu este mentionata care formatiune/dig poarta denumirea de "zidul genovez". Harta lui C Scarlat, dupa parerea mea, indica existenta a doua porturi antice la Calatis: portul aflat in Nord in interiorul incintei fortificate si notat de mine pe harta cu A si portul sau mai bine zis complexul portuar din Sud ce se gasea in actuala zona a santierului naval - portul turistic- 2 Mai ( notat cu B ). Cele doua porturi erau protejate in antichitate de diguri acum submerse. Originea acestora, naturala sau artificiala, mi-ar place sa o lamuresc in sezonul viitor prin cercetari la fata locului. Cel mai tare ma atrage digul portului nordic A. Forma lui ( asa cum apara pe harta Scarlat ) ar lasa sa se intrevada o constructie artificiala sau cel putin partial artificiala. Portul nordic pare a apartine incintei romane tarzii ale carei ruine se pot vedea atat in partea de Nord a Mangaliei cat si extremitatea ei sudica la Hotel President. Aceasta incinta este cea figurata si pe Harta Scarlat. Pe harta google map sunt vizibile doua turnuri apartinand acestei incinte si notate ca atare iar traseul acesteia este marcat cu rosu. Tot google map lasa sa se intrevada in apa marii si ceva formatiuni stancoase ce sunt tentat sa le atribui acestui dig submers ( notate cu DN si incercuite cu galben pe harta google map detaliata ) fara a avea nici o confirmare de la fata locului ( pe aceasta sper sa o obtin vara viitoare ). Ramane de vezut si in ce masura constructia actualului dig din Nordul Mangaliei a afectat digul antic.

Portul Constanta la 1896 - situat pe locul portului antic al Tomisului ( sursa harta: Dobrogea, Bucuresti 1928 ).

Portul Sudic notat cu B, asa cum lasa sa se intrevada si descoperirile din acea zona ( amfore, epave ) ar apartine epocii grecesti-elenistice si probabil romane timpurii. Digurile (acum submerse ) ce-l aparau par a fi naturale sau in mare parte naturale ( D1, D2 notarea mea pe harta Scarlat ) sau artificale sau partial artificiale ( D3 de asemenea notarea mea pe harta Scarlat ). Originea naturala a acestor diguri nu ar trebui sa surprinda. Intemeierea coloniei grecesti nu s-a facut intamplator in acest loc ci tocmai pentru zona propice amenajarii unui port la fel ca si in cazul Histriei sau al Tomisului intemeiate in golfuri, ce le ofereau protectie navelor intr-o mare foarte putin ospitaliera. Zona portului B de la Callatis pare a fi o veche albie a unui rau acum disparut ( zona de varsare in mare ), poate chiar o albie disparuta a Dunarii intr-un moment geologic indepartat.

Aventura thassiana Ep 7

Marea descoperire ( a doua zi ).

Celei de a doua zi ( si ultima ) i-au revenit doua directii de cercetare: prima a constat in studierea intregului sit arheologic pentru intelegerea descoperirii in ansamblul ei, iar a doua directie a constat in dezvelirea, cu ajutorul unei surubelnite pe post de spaclu, a unei portiuni de mozaic pentru a-mi putea face o viziune ( macar partiala ) asupra lui. Cercetarea sitului a inceput cu zidurile aflate in partea ( presupus ) estica, ziduri ce au furnizat si cheia complexului. Primul zid conturat pornea din malul de pamant si cotea spre apa marii. Zidul avand forma unui arc de cerc a apartinut cu siguranta unei abside indicand astfel si natura intregului edificiu: basilica crestina. Pentru aceasta identificare se pronunta si orientarea intregului edificiului.

Foto absida ( altar ).

In acest caz partea centrala a edificiului, cea acoperita cu covorul de mozaic, corespunde naosului. Acesta in partea dinspre absida ( altar ) este strapuns de o groapa relativ moderna ( vezi foto ) ce a afectat si covorul de mozaic. In acest stadiu nu se poate spune daca naosul era compus dintr-o singura nava sau mai multe si nici care ar fi putut fi latimea lui.

Trei vederi asupra naosului ( se distinge linia covorului de mozaic ).

Foto cu groapa moderna ce a afectat podeaua cu mozaic.

Mozaicul multicolor, partial degajat ( vezi foto ) lasa sa se vada o margine a covorului avand o bordura din trei randuri de pietre albe ( marmura ) si un ornament cu "valuri". Acest tip de ornament este des intalnit in cazul mozaicurilor un bun exemplu regasindu-se la mozaicul baptisteriul basilicii crestine din Butrint.

Mozaicul partial degajat.

Detaliu al mozaicului de la Butrin cu chenarul decorat cu "valuri".



Insa cea mai buna analogie ( atat ca stilistica, colorit, realizare si dimensiune ) se gaseste la covorul de mozaic de la marele edificiu din Tomis.

Detaliu al mozaicului de la Tomis.

Zidul construit mai tarziu decat basilica initiala ( prezent in naos in extremitatea dinspre pronaos ) care suprapune covorul de mozaic indica o reampartire a spatiului. Foarte interesant este ca in acest zid, in mortarul aflat in partea superioara a lui, se regasesc o multitudine de fragmente de tencuiala pictata ( diverse nuante si tonuri de verde, albastru, rosu vezi foto ) care sugereaza ca zidul a fost construit odata cu o faza de refacere generala a edificiului. Este foarte posibil ca edificul sa prezinte doua faze constructive ( vezi foto mai jos ).

Zona dintre naos si pronaos.

Fragmente de pictura/tencuiala pictata prinsa in mortarul zidului.

Pronaosul prezinta un zid aflat in continuarea zidului tarziu dar care pare a fi contemporan cu zidurile initiale ale basilicii de care se leaga organic. Acest ultim zid prezinta un spatiu liber inspre zidul fatadei. Acest spatiul liber dintre zid si fatada lasa sa se intrevada doua nivele de calcare. Primul aflandu-se in partea de jos acolo unde zidul din pronaos se uneste cu fatada si un al doilea nivel de calcare asigurat de cele doua lespezi puse pe un pat de pamant peste nivelul initial de calcare. Ultimul nivel de calcare este aproximativ la acelas nivel cu covorul de mozaic.

Vedere asupra pronaosului.



Zidul fatadei este cel mai gros din cele ce au putut fi studiate la aceasta constructie.

Cele doua nivele de calcare ale pronaosului si zidul fatadei.



Fatada este urmata spre Vest de o curte ce pastreaza in situ mari dale de piatra si un zid ce pare sa o margineasca. In apropierea zidului se gasesc doua dale de piatra ce prezinta fiecare cate un sant scobit a carui destinatie imi scapa. Zidul este urmat in mal de chiupul prezentat in prima parte a materialului. Dupa chiup nu mai sunt vizibile alte elemente arheologice.

Pe plaja ce margineste ruinele basilicii se afla imprastiate numeroase fragmente de marmura ce cu siguranta au fost folosite la decorarea basilicii. Atrag atentia mai ales bucatile de marmura de mari dimensiuni ( vezi foto ) ce foarte probabil au fost folosite ca trepte.

Avand in vedere natura locului ( golf izolat ) as inclina spre o destinatie monastica a acestui edificiu: o frumoasa basilica cu trepte ( si poate altar ) de marmura, decorata cu picturi si un ingrijit mozaic policrom. Cat despre datarea ei, chiar si in limite largi, este foarte greu de realizat in lipsa unui inventar arheologic reconoscibil. Tehnica constructiva ar sugera larg primul mileniu al erei crestine pentru o datare mai precisa fiind necesare cercetari arheologice amanuntite.
Urmatorul pas inainte de a face publice coordonatele locului este sa trimit un mail autoritatilor arheologice din regiune pentru a semnala acaeasta descoperire. Pozitia multor elemenete in situ ( tigle si olane aflate in pozitia initiala de dupa prabusirea din acoperis, etc ) sugereaza ca basilica nu a cunoscut o cercetare arheologica amanuntita. In cazul in care voi primi un raspuns am sa va tin la curent.