Calator in tara vulturilor - Shqiperia

De la Saranda la Tirana Ep. 3

Episodul trecut am vizitat parcul arheologic Butrint si am aruncat o privire de sus statiunii turistice Saranda. Azi vom merge de la Saranda la Tirana privind ( era sa zic "din goana masinii" dar nu e cazul la o viteza de maxim 30-40 km/h ) la peisajul albanez.

Pana la un punct soseaua urmeaza linia serpuita a litoralului. Sosea e un fel de a spune...

... fiind de fapt vorba de un soi de drum forestier, spectaculos ce-i drept. Nu are balustrade de protectie iar latimea este cea a unei singure benzi, cand se intalnesc doua masini venind din sens opus se strecoara una pe langa cealalta cu ceva dificultate.

O mica insula pe care se gaseste o fortificatie medievala ascunde o mare surpriza. Din cate am inteles fortificatia apartinea unor negustori ( probabil italieni ) care primisera oaresce privilegii comerciale in zona de la Imperiul Otoman.

Surpriza: Vedeti gaura aceea din munte? Este un port de submarine ca in filmele cu James Bond. Intreaga flota de submarine intra sub munte departe de privirile indiscrete.

Vedere asupra golfului cu mai sus pomenita insula si intrarea in portul submarinelor.

Drumul urca apoi si tot urca lasand in urma plajele cu vegetatie mediteraneana.

Sus pe creasta muntelui unde ajunge drumul era deja zapada. Privind in jos ai sentimentul ca esti in avion. Cu riscul de a ma repeta va spun ca-i cea mai spectaculoasa sosea din Europa pe care am umblat. Ar trebui sa fie o destinatie turistica in sine.

In Tirana mancarea este ieftina si variata ... Daca vedeti afisul cu "pula melci" ( sau cam asa ceva ) nu va speriati este ficat de pui prajit :) .

In rest romanii se numara printre investitorii din Albania sau ma rog se numarau ...

Intr-o zi ma voi intoarce in Albania, promit!

STEAGURILE - poezie de Carmen Sylva

traducere de Ion Gorun

Batranele steaguri sfinte si eu

Ce singure stam noi pe pace -

Legende, in cinste, solemne mereu, -

Cu noi lumea n'are ce face.

Din lupte purtate de mult, am ramas

Fasii sfasiate - atarnand, -

Acum ne uitam, si stam fara glas,

Eroi vor fi altii la rand.

Batranele steaguri sfinte si eu

La praznice suntem purtate,

Solemne stam altfel, acasa mereu,

In ruga si'n singuratate.

Aparuta in "Calendarul Lumii Ilustrate" 1916

Intrebarea sadita in mintea mea, inca din clasele primare, "Ce a vrut sa spuna poetul in aceasta poezie?" nu-mi da pace si nu ma lasa sa ma rezum doar la simpla afisare a versurilor.

Carmen Sylva ( pentru cei care au deschis un manual de istorie ultima data acum 20 de ani ) este pseudonimul de scriitoare si artista al Elisabethei Pauline Ottilie Luise Zu Wied sau mai pe scurt Regina Elisabeta a Romaniei, sotia Regelui Carol I . Oricat de tentanta ar fi ideea de a ma lansa intr-o mica lectie de istorie in care sa va povestesc realizarile colosale ale primului rege al Romaniei sau performantele artistice dar mai ales sociale ale distinsei sale doamne, rezist si ma limitez strict la poezia in discutie.

La prima lectura mi-a placut, la a doua am incercat sa-i inteleg sensul. Ce este aceasta poezie?

Mi-a placut sa cred ca este tristetea nostalgica a fostei Prime Doamne a tarii. In 1914 Carol I moare fiind urmat de Ferdinand la conducerea regatului. Prima Doamna, Elisabeta a Romaniei, ii supravietuieste aproape doi ani , in februarie 1916 isi urmeaza ilustrul sot la cele vesnice. Poezia este aparuta la inceputul anului 1916 si probabil este scrisa tot atunci. Citind poezia nu poti sa nu vezi imaginea nostalgica a batranelor steaguri ( poate cele din razboiul de independenta, poate cele din razboaiele balacnice sau poate cele de la incoronarea primului rege al Romaniei ) scoase la manifestari publice alaturi de fosta Prima Doamna.

Versurile "Eroi vor fi altii la rand" privite acum la aproape 100 de ani distanta par profetice. Batrana Regina Elisabeta nu va apuca sa mai vada deznodamantul primului razboi mondial, creeare Romaniei Mari si celebra incoronare de la Alba Iulia a regelui Ferdinand si a succesoarei sale Regina Maria dar pare sa fi intuit cele ce aveau sa urmeze ...

Gata, cred ca m-am aberat suficient :) . Despre Carmen Sylva voi mai scrie pe aici, promit!

A si mi-ar place sa postez si versiunea initiala in limba germana dar din pacate nu o am.

Cum sa devii fotograf de succes ( celebru ) ?

Ghid practic

De doua zile ma uit pe sit-ul asta si cred ca am descoperit reteta succesului daca doriti sa deveniti fotografi celebrii. Trebuie doar sa urmariti urmatorii pasi:

1. se cumpara un aparat cat mai profi

care sa faca poze frumoase si clare

si sa aiba obiectivul cat mai mare si mai negru ( da prestanta si incredere in tine, probabil e o chestie ce tine de falus dar nu sunt Froid sa ma pricep si la astea )

2. impreuna cu aparatul te deplasezi intr-o zona in care saracia si foamea ii bat pe localnici cu 5 la 0 la ei acasa

merge si o zona calamitata

cutremur, taifun, inundatie, incendiu, etc

daca n-a avut loc nici o catastrofa cine te opreste sa nu faci tu una?

ma rog

3. incepi s afaci poze

4. pozele trebuiesc facute in urmatoarea ordine:

a. copii maltratati

b.copii infometati

c.copii si caini ( pisici, soareci, maimute, alte animale mici si mijlocii ) maltratati, infometati si cat mai jegosi

d. femei

e. femei maltratate, jegoase, infometate si cu priviri de caine batut cu scandura din gard

f. batrani

g. batrani cu muci la cur, jegosi, aschilambici dar cu priviri demne

h. sau cu privire pierduta de sclerozati

i. daca gasesti un soldat mort e perfect

j. daca nu unul beat care a cazut in cap si i-a dat sangele pe nas e la fel de bun

5.Daca n-ai bani de bilet de tren, avion, etc sa ajungi pana intr-o astfel de zona poti sa mergi in prelungirea ferentari sau in zona unirii-centru' vechi. Acolo poti sa-i gasesti aproape pe toti cei de mai sus. E mai periculos dar macar economisesti banii de transport.

6. Gasesti un ziar sau revista care sa le publice.

7. Daca nu e dispusa nici o publicatie sa faca asta ( m-as mira ) poti sa faci un blog.

8. Daca nu te pricepi sa faci sau sa promovezi blog-ul pentru a ajunge celebru poti sa le printezi ( obligatoriu color si format mare minim A 3 , chiar A 2 ) si sa le expui pe garduri in centru.

Cam asta cred ca-i tot ...

Volkswagen Iltis ( typ 183 ) in Bucuresti

De curand mi s-a semnalat prezenta unui Volkswagen Iltis ( typ 183 ) in Bucuresti. Masina este un model "all road" militar construit in perioada 1978-1988. A inlocuit Volkswagen-ul 181 in dotarea armatei germane. Cunoaste doua variante de motorizare una pe benzina de 1700 cc si o alta diesel de 1600 cc. Motorul este situat in fata si racit cu apa. La aspect aduce vag cu VW 181 sau Thing. Modelul a fost destinat strict domeniului militar si a intrat in dotarea armatelor din Argentina, Belgia, Canada, Estonia, Germania, Macedonia. Cu doar 9547 unitati fabricate se poate incadra lejer la capitolul masini rare de colectie desi ( inca ) nu intruneste criteriile de acceptare ca vehicul istoric.

Pt ca 2 1/2 h mi le petrec zilnic in tramvai sau autobuz

Saptamana trecuta am mers cu un tramvai atit de nou, pe linia lui 32, incat se vedea prin geamuri afara, desi era seara ...

Nea Nicu si afacerea VW ep.2

Prin primavara lui '45 cum stateam eu si pileam (inca de la prima ora a diminetii ) gandurile-mi umblau prin cap vesele ca pasarelele primaverii : ce frumoasa-i luna Mai! 1 Mai se continua fericit cu 2 Mai iar daca eram in Romania dupa o saptamana o dadeam in 9 Mai care se continua fericit cu 10 Mai ...



Un scrasnet de roti si praful ce invada tot atelierul imi intrerupse brusc visarea.

-Sari Her Niculae ca-i groasa! E ca pe mana!
Erau Fritz si Chritz calare pe un kubelwagen nou-nout.

-Sti bunatatea noastra de Panther?
-?!?
-Da, ala... zise cu tristete-n glas Chritz. Acum il cara bucati bucati niste aliati mai bruneti de-ai rusilor direct la REMAT.
-Iar noi abia ce-am apucat sa ne tiram din Berlin cu Kubelwagen-ul asta nou din stocurile wehrmacht-ului, completa cu naduf Fritz.
-S-o ales prafu Her Nea Nicule de Vateralndu milenar!
Sa le-o spun p'aia cu "ati vazut ma ca am avut dreptate"? Simt ca cei doi zvabauci vor sa-mi propuna ceva asa ca mai bine nu le-o mai zic.
- Auzi herr Nea Nicule ? Vrei sa facem o afacere? propusera cei doi intr-un glas ...
-Gutu-te-n ... Chritz si pe tine mai Fritz! Daca voi ma intrerupeti din pilit cu vreo tampenie, mama si tata vaterlandului plus juma din armata rosie va maninca! Nimic nu se mai gaseste din cauza crizei voastre si trebuie sa stau cat e ziua de lunga si sa pilesc. Pana acum am pilit cuzineti dintr-o cana metalica, segmenti dintr- teava, semeringuri si garnituri din talpa de bocanc, pana si pila am pilit-o de-am facut din ea o axa cu came! Asa ca grija mare la ce propuneti.
-Nu vrei sa cumperi un kubelwagen nou?

Stau si ma gandesc: "Hmmm kubel? n-ar fi rau ... am vazut in fabrica la Nea Ferdi cum le fac si par masini bune" si cu glas tare:
-Va dau juma din butoiasul de tuica de la vara-mea din Pitesti pe taraboantza voastra nazista.
-Da ce-ai patit bre herr nea Nicule? Pe mandria industriei auto germane de razboi tu ne dai juma de clondir de trascau puturos? Uite aici minune!

-Motor de 1100 cc si 25 hp! Nu te rupe la impozit, consuma putin, iar RCA-ul e cat pt o motocicleta mai pricopsita. Daca punem la socoteala ca-i si racit cu aer te-ai scos de doua ori: n-ai probleme nici iarna dar nici vara iar antigelu' de la var-ta din Pitesti poti sa-l folosesti la dezghetarea relatiilor de prietenie romano-germane.

-Are o gramada de accesorii: cazma anti-impotmolire cu care poti sa-ti sapi si castravetii din curte, sufa de franghie numa' buna de priponit vaca. Masina decapotabila sa-ti fluture vara pletele-n vant, iar argumentul suprem e ca are 4 usi. Da, 4 usi! Pai sti mata herr nea Nicule cata apa pe Rin o sa ma curga pana face Volkswagen-ul alta masina in 4 usi?

- Sa va explic altfel ... no deci daca va vad rusii, americanii, englezii, romani care au intors armele, cururile si ce-au mai putut ei sa intoarca, polonezii si alte vreo enspe neamuri de pe lumea asta in taraboantza voastra nazista: VA BELESC! M-am razgandit! Nu va mai dau nici o tuica, imi dati voi doua beri sa va scap de troaca de pe cap.
-Hai bre herr nea Nicu nu sti de gluma? Da-ne antigelu ala mai repede poate o punem de-o imprieteneala cu americanii ca daca-i vorba de rusi ne trebuie o cisterna nu o amarata de damigeana.

Dupa ce plecara cei doi bravi eroi, insotiti de argumente forte la damigeana de 5 litri, spre americani ( care inca nu se hotarasera daca sunt eliberatori sau invadatori ), am bagat masina cu spatele-n garaj sa-i verific compresia si jocul axial...

... lucrurile aratau promitator! Desi garajul era cam gol pe dinauntru...

... era totusi un bun inceput.

Sfarsitul episodului 2

In rolul principal:

Kubelwagen 1942

1/18 de la Minichamps

In rolurile secundare:

Herr Nea Nicu ( deocamdata nu i-au aparut decat vorbele si gandurile )

Fritz und Chritz

Invitati speciali:

Vania si prietenii lui

Cadrele au fost executate la Berlin in 1945 si in Studiourile Sanchi Film ( la mine pe balcon ) zilele trecute.

Atelierul din strada Epicor

Cum mergi pe ce a mai ramas din strada Uranus, din spatele Pietei Cosbuc spre Casa Poporului, imediat dupa fosta Vama Antrepozite Bucuresti, in stanga, se lasa strada Gheorghieni sau pe vechiul ei nume strada Epicor.

Pe aceasta strada, spre capatul ei dinspre strada ( candva in viitor bulevard ) Tudor Vladimirescu se afla un atelier auto cu ceva celebritate. In anii in care piesele pentru o masina straina erau adevarate comori sau doar vise neimplinite, aici functiona un atelier de garnituri auto. Practic orice garnitura, din orice fel de material, se putea confectiona aici pe baza de model ( garnitura veche, sau piesa la care urma sa fie folosita). Tot aici se rectificau sau mai bine zis se refaceau chiulase ( se inlocuiau ghidurile de la supape, se alezau scaunele etc ).

In cladirea construita in prima jumatate a secolului XX functioneaza si acum un atelier sau service auto. Daca ne gandim ca de obicei cladirile industriale si-au pastrat menirea din perioada interbelica si dupa venirea comunistilor, schimbandu-se doar proprietarul, este foarte posibil ca aici sa fi functionat si in prima jumatate a secolului XX tot un atelier auto. Pentru moment ramane doar o simpla supozitie.

In capatul cladirii se afla un cos ( probabil deservea un cuptor sau o instalatie similara ) care mi-a atras atentia. Maniera de executie sugereaza ca intreaga cladire a avut initial o alta infatisare. Fatada era decorata cu caramida rosie in aceias maniera ca Academia Tehnica Militara, cladirea Vamei Antrepozite sau Garajul din strada Uranus, toate aflate in imediata vecinatate. Vechea fatada a cladirii noastre este vizibila si intr-o portiune unde actuala tencuiala cazuta lasa sa se intrevada infatisarea initiala.