Din nou la Porsche Bucuresti Vest sau cum mi-am petrecut o zi din concediu, o zi din viaţa ...

 Am o veste bună şi una normală pentru ţara asta. Criza s-a terminat! Cel puţin pentru unii.. Asta e vestea cea bună, cealaltă veste este că lucrurile la Porsche România s-au întors la ce a fost înainte de criză.
Vă povesteam acum doi ani de vizita la Porsche Bucuresti Vest  şi de cât de încântat de servicii am fost.  Pentru că ITP-ul sta să expire şi AC-ul făcea orice mai puţin frig m-am întors din nou la cea mai cunoscută reprezentanţă VW din România. Dar ca cititorul să înţeleagă mai bine cum stau lucrurile acum la PBV1 am să încep povestea cu vreo două zeci de ani în urmă, pe vremea când Porsche România era la fel de elitist ca francmasoneria si grupul bilderberg la un loc. Pe vreme aceea aveam un Volkswagen Variant din 72 care-şi trăise viaţa în România. Maşina fusese vândută în Germania unde Volkswagen înseamnă "maşină poporului" adică o maşină relativ ieftină, aşa pentru cei mulţi, clasa de mijloc să-i zicem. Nu mai explic ce şi cum e cu clasa de mijloc ca să nu înjur ... aaa ... să nu intru în politică.
 Buuun! Pe vremea aia veneam la Porsche România ca la Mecca în speranţa unui ajutor nesperat: în  piese în primul rând şi apoi în cunoştinţe tehnice. Că d-aia era reprezentanţă oficială, nu?
 Strategia lor era la vremea aceea foarte simplă: piesele erau în baza de date ( maşina avea atunci doar vreo 20 de ani ), puteau fi comandate, dar preţurile spuse de domnişoara impersonală de la ghişeu erau uriaşe, colosale, astronomice, înţelege cititorul ce vreau să zic. Te lipseai şi plecai. Rămâneai aşa cu un gol în suflet ca un copil ce pleacă din magazinul de jucării fără jucăria la care a visat nopţi la rând.
 Treaba asta a avut şi o parte bună. Aşa am devenit "tehnic". Obligat fiind să fac din fiare vechi piese noi am dobândit cunoştinţe mecanice, încredere în forţele proprii şi o aversiune faţă de "reprezentanţe" precum căţeaua de injecţii.
 Dar anii au trecut, criza a venit, iar Porsche Bucureşti s-a reorientat către servicii, către clientul mai de rând. Unde mai pui că şi numărul service-urilor a crescut iar acum o interfaţă şi un VAG Com găseşti la orice colţ de stradă. 10% reducere la piesele pentru maşini mai vechi de zece ani. Piese VW originale la preţ de buticul din colţ cu no-name-uri. Tot felul de oferte care mai de care...
 Asta a fost momentul de acum doi ani când sila de "reprezentanţe" a fost învinsă şi scriam postarea laudativă amintă la început.
 Acum m-am întors din nou la Porsche Bucureşti Vest 1 ... Am sunat pentru programare. Aceiaş voce feminină impersonală a răspuns. "Pentru Marţi la ora 08:00... da ... nu vă putem spune preţul ... variază mult... schimb ulei? sigur ... 500 Ron!" Măi fată dragă de 500 de ron se fac chestii serioase nu un schimb de ulei. Ca urmare am făcut programare pentru altele: ITP, AC şi un zgomot suspect ce se aude la pornire ( bănuiesc că-i ceva pe la electromotor ).
 Marţi la ora 08:00 ( fix ), după vreo oră petrecută pe şoseau de centură într-o coloană interminabilă de maşini ce se deplasau cu viteza melcului turmentat, mă prezint la PBV1.
 Din start mi se spune că maşina-i cam veche şi anumite piese s-ar putea să nu fie pe stoc. Maşina e din 2001 iar piesele în discuţie erau doar nişte piese prost făcute de nemţii de la Volkswagen care cedează când ţi-e lumea mai dragă. Şi ca să fiu mai explicit e vorba de clemele ce ţin geamul lateral, care sunt din plastic ieftin şi se rup. E defect cunoscut ;) de la VW. Ca toate defectele maşinilor VW din epoca plasticului colorat. Dar să revin la vizita mea...
 Predau cheile, docmentele şi mă pun pe aşteptat. La ora 11:00 mă ridic să-mi întind oasele şi constat că maşina e nemişcată în parcare unde o lăsasem cu trei ore în urmă. Probabil fiind "veche" nu a prezentat interesul mecanicilor. Păi de ce m-aţi chemat fraţilor de la ora 8? Nu puteţi p-ăştia cu maşini vechi, cu troace, să-i chemaţi mai pe seară direct? Eventual când se închide ca să înţeleagă clientul fără bani de Passat nou care-i treba cu "reprezentanţa".
 De gura mea au mutat maşina din faţa reprezentanţei. Acum e unu fără ceva. De la ora 12 e pauză de masă. Stau cuminte şi aştept. Să vedem pentru încă cât timp. Şi pentru cât mai ales ;) ... De ce nu m-am dus Doamne la băieţii cu reparaţii la AC din colţul străzii?!?!? De ce? Că era în jur de 100 de lei freonul şi nu-mi mai pierdeam ziua la marginea Bucureştiului, a lumii, a civilizaţiei şi a respectului faţă de client.
 A trecut criza! Acum se vând din nou maşini noi pe bandă rulantă. Trec TIR-uri cu maşini noi unul după altul pe jalnica şosea de centură a acestui oraş. Unul a intrat şi aici la PBV1 unde clientul cu "troaca" lui veche le răpeşte timpul preţios experţilor de la "reprezentanţă". Acum e iar preţuit clientul cu dare de mână şi îngustime de creier care nu poate merge mai mult de doi ani cu o maşină. Că nu-i aşa? "Statutul persoanei" e dat de maşină, telefonul mobil şi poleiala cu care te aureşti, nu de cinste, de seriozitate, de muncă sau de ce ai în cap...
 Stau şi aştept, ce să fac? Şi în timpul ăsta repet şi eu asemeni vânătorului din filmul "Operaţiunea Monstru": "Jur să nu mai vin în deltă decât singur!". Numai că eu am adaptat niţel: "Jur să nu mai calc pe la "reprezentanţă" cât o să trăiesc!",  "Jur să nu mai calc pe la "reprezentanţă" cât o să trăiesc!"; "Jur să nu mai calc pe la "reprezentanţă" cât o să trăiesc!".
 Dar poate vine iar vreo criză şi îmi arată şi mie cineva o leacă de respect pe banii mei. Poate...
 Ca lucrurile să fie clare au şi avizer. Acolo sunt puşi clienţii de valoare care şi-au luat maşini noi. "Dă-o bă la REMAT şi ia una nouă daca vrei să fi tratat ca un om!" De fapt pe vitrina "reprezentanţei" scrie mare "Aici REMAT 2014", de m-am şi speriat. Am crezut iniţial că am nimerit cimitirul şi nu spitalul de maşini.
 Oare au terminat de mâncat experţii? Am deja cinci ore de când stau aici pentru un ITP, un freon şi un zgomot...
 Dar e bine. Şi aşa nu mai scrisesem de mult ceva pe blog... Acum am timp. Să scriu, ce văd, ce simt... Numai să scap de aici până la cinci, să ajung să-mi iau copilul de la grădiniţă.
 Acum mă gândesc dacă să-i arăt postarea şefului de "reprezentanţă" când plec sau să-i scriu un mail când ajung acasă.... De fiecare dată când vezi o nedreptate şi taci mai pui o za în lanţul sclaviei! Am să-i trimit un mail. Evident n-o să-i pese, acum se vând din nou maşini noi...  gârlă!
 Şi dacă am bani tot n-o să-mi iau maşină nouă. Nu aici! Nu VW!
 O juma de oră ITP-ul. O juma de oră freonul şi hai să zicem o oră electromotorul ( dacă ăla o fi ). "Jur să nu mai calc pe la "reprezentanţă" cât o să trăiesc!" Să zicem şi o oră "pauza de ţigare" a experţilor de la reprezentanţă. În total trei ore... "Jur să nu mai calc pe la "reprezentanţă" cât o să trăiesc!" Şi eu stau aici de cinci ore jumate!  "Jur să nu mai calc pe la "reprezentanţă" cât o să trăiesc!"
 Vroiam să-i duc lui Iustin un pliant publicitar "New Beetle". Nu-i mai duc nimic, mi-e silă şi de "reprezentanţă" şi de marcă. Oricum de când mi-am luat biclă şi merg zilnic cu ea la muncă, mi-e silă de maşini în general. Şi de tramvaie... şi de...
"Jur să nu mai calc pe la "reprezentanţă" cât o să trăiesc!"
 Gata se întoarce lumea de la masă! E 13:40 ... Poate se apucă şi de maşina mea. "Jur să nu mai calc pe la "reprezentanţă" cât o să trăiesc!"
 E 14:00... şase ore! "Jur să nu mai calc pe la "reprezentanţă" cât o să trăiesc!"
 Hahahahah! Au terminat psihic încă un client! "Cum nu-i vopsită?!?!?!" "Încă nu, dar staţi liniştit că se vopseşte repede." :)) ...
"Jur să nu mai calc pe la "reprezentanţă" cât o să trăiesc!"

E 15:10 , au trecut şapte ore de când zac aici. Puţin mai devreme a venit purtătorul de cuvânt al mecanicilor ( sau cum s-o numi el ) şi mi-a povestit cum stau lucrurile:
1. maşina are două şurubele lipsă la scut. Mi-au dat lacrimile ... "Doresc să le pună?" Reuşesc cu greu să dau un răspuns afirmativ.
2. Pierde freon pe undeva, neclar pe unde. I-au pus substanţă de contrast şi peste o vreme, poate câteva luni dacă am noroc (?) când iar n-o să mai meargă, o să vin din nou la service să vadă pe unde a pierdut freonul. Vestea m-a dărâmat mai rău decât eram. Speram să nu-i mai văd niciodată.
3. ITP-ul e gata. Şi ...
4. De "zgomotul" de la electromotor se apucă acum.
Doamne dă-mi putere să rezist până la finalul vizitei! Au program până la 19:00 :( . Deja am anunţat soţia să vadă cum reuşeşte să recupereze copilul de  la grădiniţă. Cine m-a pus să-mi iau maşină cu aer condiţionat? Cine?!?!?! Dar poate nu mai vin la ăştia sau poate încălzirea globală se schimbă în răcirea globală cum promiteau pe Discovery.
E deja 15:30 ... Of! Bine că iau magneziu.
E 16:00! 8 ore! Nu puteam să mă duc cu Variantul din 1969 în concediu? Maşinii ăleia dacă i se strică electromotorul îi dau un brânci şi porneşte. Sau decât să fi venit aici nu mai bine mă apucam să desfac electromotorul în faţa blocului? M-am dat pe mâna "reprezentanţei". Cine m-a pus???? Cine?

Coşmarul a luat sfârşit la ora 17:40. Bilanţul vizitei la  "reprezentanţă" este următorul: pentru cele două probleme AC şi "zgomot" la pornire, o singură rezolvare: sudat suport evacuare . Factura de 650 Ron în care intră ITP de 150 lei. În final 500 lei pentru două afturi de sudură.  Nu cred că poate să-mi spună nimeni la ce a folosit diagnoza de 75 de lei. Să ştie unde trebuie sudat? Să vadă că nu are freon AC ul? Diagnoză puteam să-mi fac şi eu acasă GRATIS în 5 minute nu în 10 ore! Nu mai discut restul facturii deşi fiecare lucru trecut acolo ar merita o analiză. Zilele astea mă duc cu maşina să verific pe elevator dacă zona unde s-a sudat a fost dată cu ceva pentru protecţie sau au lăsat-o aşa să mă trezesc cu gaură în podea peste o iarnă.
 Probabil  trebuia să dau o "atenţie" celui care mi-a preluat cheile şi documentele. Dar nu ( mai ) fac asta pentru nimic! Vreau să fiu respectat pe banii mei! Dacă am programare la ora 08:00, te apuci de maşină la ora 08:15 nu o muţi de gura mea 3 ( trei ) ore mai târziu din parcarea din faţă în cea din spate.
Adio PBV!

Portret de familie

Insigna “Volkswagen 70 de ani”

( Comunicare sustinuta la sedinta Societatii Numismatice Romane din data 26.11.2011 )

In perioada 20-22 Iunie 2008 la Wolfsburg in Germania s-a sarbatorit, printr-o intrunire europeana a posesorilor de automobile Volkswagen clasice[1], sub egida “Welcome home!” 70 de ani de la aparitia acestei cunosute marci de automobile[2]. Cu aceasta ocazie a fost emisa o insigna ce face obiectul acestui material.

Inainte de a prezenta aceasta insigna consider ca o scurta trecere in revista a evenimentelor conexe subiectului, petrecute acum mai bine de 70 de ani, va aduce un plus de cunoastere si interes asupra materialului.

In 1933[3] la salonul auto de la Berlin cancelarul Germaniei ( la vremea aceea ) Adolf Hitler vine cu promisiunea unei masini populare care sa coste sub 1000 de marci ( pretul unei motociclete ). Dupa mai multe discutii realizarea prototipului masinii poporului ( Volkswagen ) i se incredinteaza lui Ferdinand Porsche care la 22 iunie 1934 semneaza contractul ce stipula in caietul de sarcini urmatoarele:

1. Realizarea a trei prototipuri, care daca erau gata in mai putin de zece luni aduceau o compensatie lunara de 20.000 marci realizatorului. 2.Masinile trebuiau sa poata transporta 4 adulti sau 2 adulti si trei copii, sau 3 soldati si o mitraliera. 3.Viteza de croaziera trebuia sa fie 100km/h 4. Consumul mediu sa nu depaseasca 8%. 5. Motorul trebuia sa fie aircooled pentru a nu exista probleme cu pornirea in anotimpul rece. 6. Pretul final sa fie sub 1000 marci. Echipa reunite de Ferdinand Porsche pentru acest proiect era compusa din: -Erwin Komenda designer sef al companiei Porsche, inainte lucrase pentru Steyr si Daimler-Benz - Karl Rabe inginer sef anterior lucrase la Austro Daimler si Steyr. -Josef Kales motoare. -Josef Zahradnik ( transmisie si suspensii ) - Franz Xaver Reimspies ( aerodinamica ) lucrase anterior la Austro Daimler el este si designerul logoului Volkswagen - Josef Mick ( aerodinamica ) Daca avem in vedere si CV-ul lui F.Porsche, lucrase pentru Austro-Daimler, ulterior pt Daimler-Benz si inainte de fondarea propriei companii pentru Steyr, vedem ca echipa era formata din profesionisti, fosti colaboratori la mai multe companii auto. Acest fapt cat si cerinta de a da gata un prototip in zece luni a facut ca noua masina sa fie una "inspirata" din alte masini ale vremii. Un lucru foarte important trebuie retinut: Volkswagen nu era o inventie ci un produs realizat in urma unei comenzi de stat pe baza unui "caiet de sarcini".. Pentru producerea noii masini s-a decis constructia unei noi fabrici si a unui nou oras. Intrucat producerea si comercializarea masinii poporului urma sa se faca de si prin KDF masina ca si orasul a primit numele de KDF. KDF ( Kraft Durch Freude ) a fost o organizatie nonprofit adaugata sindicatului unic din Germania nazista DAF ( Deutsch Arbeitfront ). Organizatia avea ca scop "distrarea" clasei muncitoare prin sport, excursii, concerte, croaziere, etc . Orasul pana la victoria aliatilor se va numi KDF-stadt, abia dupa infrangerea Germaniei numele va fi schimbat in Wolfsburg dupa numele unui castel aflat in apropiere. Inaugurarea lucrarilor la fabrica si orasul KDF a avut loc la 25 Iunie 1938 in cadrul unei ample manifestatii la care au participat si numerosi ziaristi straini. Fotografiile din arhiva revistei "Life" facute cu aceea ocazie ( disponibile pe internet ) ne arata primele Volkswagen-uri produse si ofera interesante informatii asupra evenimentului.

Deschiderea in 1938 a fabricii Volkswagen ( Volkswagenwerk Gmbh ) nu este intamplatoare. In acelas an Germania inaugura 1000 kilometrii de autostrada ( vezi foto 1 ) .

In Octombrie 2006 in Lituania au fost gasite ramasitele uneia din primele masini Volkswagen fabricate in 1938. Masina a ajuns in Germania la Wolfsburg intr-o colectie privata si este in present restaurata impecabil numai cu piese din aceea perioada sau cu repere identice cu cele originale. Alte doua masini Volkswagen fabricate in 1938 ( una din ele cabrio ) se gasesc expuse la Stiftung Automuseum Volkswagen din Wolfsburg.

Revenind la momentul 2008 cu ocazia intrunirii de la Wolfsburg, prilejuita de implinirea a 70 de ani de la inaugurarea oficiala a marcii, participantilor li s-a inmanat o diploma de participare si o insigna .

Insigna ( cu dimensiunea de 25 mm ) realizata din metal in doua variante: argintie si aurie, se prezinta sub forma unui personaj in picioare avand o silueta umana schematizata. Capul personajului are forma siglei Volkswagen. Pe cap personajul nostru poarta o sapca iar in mana dreapta o cununa laureata avand in centru cifra 70 .

Personajul infatisat de insigna noastra este personificarea “Volkswagen Dienst” ( in germana ) sau “VW Service”.

Istoria lui fiind una destul de indelungata. Prima data “Herr VW Dienst” apare pe coperta 4 a Manualelor de utilizare VW incepand cu anul 1952 dar intr-o alta forma.

In forma prezenta pe insigna noastra apare incepand cu Ianuarie 1954 .

Vreme de peste 20 de ani va aparea, in diverse ipostaze, prin mai toate manualele, brosurile de prezentare sau cartile oficiale dedicate Volkswagenelor air-cooled, in general, atunci cand se face referire la suportul tehnic oferit de producator posesorilor de astfel de masini .

Piata Americana si cultura hippy a anilor ‘60 l-a adoptat rapid pe “Herr VW Dienst” fiind cunoscut peste ocean drept “VW Mr. Bubblehead“ sau mai scurt < Volkswagen’s “Bubblehead”>.

Aceasta insigna completeaza frumos seria numismatica emisa de compania Volkswagen, in cei peste 70 de ani de existenta, serie ce cuprinde: insigne, jetoane, plachete ( badge-uri ), embleme heraldice etc.

---

[1]Prin Volkswagen classic se intelege de regula un vehicul de aceasta marca propulsat cu un motor air-cooled asemanator cu cele din dotarea primei generatii de masini Volkswagen. In aceasta categorie intra VW Kaffer sau “broscuta”, microbuzele T1, T2, VW Typ3, Karmann Ghia, etc . In ultima vreme in categoria Volkswagen-elor clasice au intrat si primele modele cu motoare water-cooled fabricate la inceputul anilor 70, fiind vorba de Volkswagen-ul Golf si Passat din prima generatie.

[2] Pentru istoria marcii si evolutia ei in cei 70 de ani lucrarea “Vokswagen – Povestea unei pasiuni” editata de principalul dealer de la noi din tara “Porsche Romania” este un util instrument.

[3] Dr. Hans-Georg Mayer-Stein, Volkswagen Militärfahrzeuge 1938-1948, Podzun-Pallas, 1993, pentru nasterea ideii de Volkswagen “masina poporului” a se vedea capitolul “Die Volkswagenidee” pg 6 -12, l a pg. 8 referiri la Salonul auto de la Berlin din 1933.

Pohta ce-am pohtit!

Gratie celui mai mare dealer ( dar ce zic eu dealer ca-i mai mult decat atat, e chiar trilar ) de piese de VW clasice din Romania mi-am indeplinit un mai vechi vis: emblema ( repro ) VW 100000 km.

Calitativ emblema este peste asteptari si abia astept s-o montez. Problema e ca nu stiu unde :( . Aparuta in anii 50 se adresa posesorilor de "broscute". Pt ei lucrurile sunt mai simple: bordul e drept si are spatiu suficient pt emblema. La typ 3 bordul este inclinat iar emblema nu ar fi vizibila daca se monteaza acolo. Daca nu se vede e ca si cum nu ai avea-o. Ramane de studiat...

Asupra acestui tip de emblema VW si asupra simbolisticii lor voi reveni intr-un material viitor.

In Bucuresti acum 70 de ani

Continuare..

Prin generozitatea unor prieteni si cititori am intrat in posesia unor date suplimentare in legatura cu materialul precedent ( Multumesc TZepeSH si Jan!). Link-urile catre sursele informatiilor ce vor intregi povestea Volkswagen-elor din Bucuresti de acum 70 de ani se gasesc aici si aici .

Oficiul pentru Politici Coloniale din cadrul Ministerului de Externe al celui de al treilea Reich trimite in 1941 in Afganistan un convoi de masini ce urmau sa echipeze administratia civila din aceasta tara. Cele 4 autovehicule ce compuneau acest convoi au fost: un Kubelwagen, doua VW Typ 82 E ( caroserie de vw kaffer pe sasiu de kubelwagen - din acest tip s-au fabricat 688 masini ) si un Hanomag ( posibil camioneta ). Cele doua VW Typ 82 E erau special dotate pentru aceasta calatorie: guri de aerisire in fata parbrizului pentru ventilatie, in partea din spate a caroseriei gauri suplimentare pentru racirea motorului, filtre de aer speciale, anvelope pt off-road, jaluzele pt dormit. Masinile erau vopsite cu vopsea lucioasa si aveau manerele usilor si barile cromate. La toate astea se adaugau portbagaje pentru acoperis care au fost incarcate cu instrumente ( scule ), piese de schimb, materiale de camping si un radio pe unde scurte.

La data de 27 Mai 1941 convoiul pleca din Berlin prin Dresda, Praga, Viena, Budapeste, Bucuresti, Constanta de unde masinile au fost incarcate pe un cargobot romanesc si au fost transportate pe mare pana la Trabzon in Turcia. Aici au fost debarcate si si-au continuat periplu pana la Teheran si apoi spre frontiera cu Afganistanul.

Calatoria convoiului cu cele 4 masini facea parte din planul ministrului de externe german von Ribbentrop ca guvernul afgan sa colaboreze cu Germania in lupta contra britanicilor din Mediterana de Est si India. Ele au ajuns la destinatie in Kabul pe 26 Iunie 1941.

Atunci cand Iranul a fost ocupat de britanici si rusi ordinul a fost ca masinile din acel convoi sa fie distruse pentru a nu cadea in mainile aliatilor, astfel cele trei masini Volkswagen ce in 1941 erau la Bucuresti nu s-au mai intors niciodata in Germania.

In Bucuresti acum 70 de ani

De curand am intrat in posesia variantei digitale a cartii "Volkswagen Militärfahrzeuge 1938-1948" scrisa de Dr. Hans-George Mayer-Stein. Cartea integrala poate fi descarcata de aici .

La pagina 82 a amintitei lucrari atentia mi-a fost atrasa de fotografia de mai jos:

In prim plan se afla doua VW Käffer si un kubelwagen in fata Hotelului Athenee Palace din Bucuresti. Cu ajutorul lui "google translate" am ticluit explicatia gasita in carte pentru aceasta fotografie: in 1941 Ministerul Afacerilor Externe al Reich-ului a trimis in Afganistan un convoi din care fac parte si cele 3 masini. Convoiul a plecat din Berlin si s-a oprit intr-un oras din Balcani unde a fost facuta aceasta fotografie ( orasul neprecizat in carte este evident Bucurestiul ). Se ofera si cateva informatii legate de aceste masini: vopsea lucioasa, bari cromate, claxoane. In fotografie identificam si alte "accesorii" ale masinilor trimise in Afganistan: portbagaje in partea superioara a celor doua vw kaffer ( interesant este ca acestea sunt diferite constructiv ) si lampi "notek" pentru toate cele 4 masini ce pot fi identificate ca facand parte din amintitul convoi. Prima masina din dreapta imaginii, care judecand dupa lampa "notek" facea si ea parte din convoi, pare a fi un Hanomag.

Este o fotografie foarte frumoasa si cea mai veche fotografie in care apar masini Volkswagen facuta in Bucuresti. Ca o coincidenta anul acesta se implinesc si 70 de ani de la acel moment inregistrat de pelicula aparatului de fotografiat in centrul capitalei.

Un kubelwagen la Sibiu

Cu ceva timp in urma vorbeam, intr-un material pe care il puteti gasi aici, de cel(e) mai vechi masini Volkswagen din Romania. De curand, pe vwforum.ro, am gasit o foarte frumoasa fotografie ( pe care o puteti admira mai jos ) facuta in 1946 in zona Sibiului. Fotografia prezinta trei adulti ( doi in costume populare ) si patru copii in ceea cce pare o fotografie de familie avand pe fundal un kubelwagen, masina este acoperita partial cu un covor tesut. Este una din cele mai vechi imagini ale unui Volkswagen in Romania.

Fotografia imi trezeste doua sentimente: cel de simpatie si amuzament pentru zgatia aflata langa femeia in costum popular si cel de speranta si visare la un sopron in care zace uitat un kubelwagen...

Typ 3 - 50 de ani "Marea Intrunire" II

Gata avem atat lozinca cat si afisul intrunirii:

50 Jahre VW Typ 3 - 50 Jahre VW Mittelklasse

( 50 de ani VW Typ 3 - 50 de ani VW clasa de mijloc )

Click pe foto pt marire!

Typ 3 - 50 de ani "Typ 3 cu trenul"

Cu ani de zile in urma am gasit "pe net" aceasta superba fotografie ( nu mai retin unde :( ). Ce frumos trecea trenul cu VW! "ca nori lungi pe sesuri" vorba poetului...


Producatorul de trenulete electrice Roco pune la dispozitia amatorilor un set de doua vagoane ( scara HO ) platforma tip Ks-56, inmatriculare DB, ce transporta 4 typ 3-uri notchback 1500.

Sa tot faci o diorama ....

Karmann Ghia typ 3

In 1961 Volkswagen lansa una din cele mai frumoase si rare modele ale sale: VW typ 34, sau mai bine zis Karmann Ghia Typ 3. Platforma de VW Typ 3 a primit o caroserie al carui dizain purta marca Sergio Sartorelli . Productia de serie ( 1962 - 1969 ) a livrat pietei auto din intreaga lume doar 42505 masini. A fost cel mai luxos si scump model produs de Volkswagen in anii '60. Acum este un model "collectible" semi-rar.

Un astfel de exemplar prezent la evenimentul de la Wolfsburg din 2008.


Interior de Karmann Ghia typ 3 si vedere laterala a unui astfel de automobil recent restaurat ( sursa foto www.thesamba.com )

Aceste minunate masini au fost si sunt ( inca ) prezente in Romania. Intr-o fotografie alb/negru, din Bucurestii ultimelor decenii ai secolului XX, apare un Karmann Ghia Typ 3 cu numar format mic specifice masinilor apartinand ambasadelor ( sursa foto vwforum.ro ).

Pe principalul sit al pasionatilor de karmann Ghia typ 3 din intreaga lume este inregistrat un exemplar supravietuitor si in Romania fara alte date suplimentare.

In Iunie 2006 descoperisem un astfel de exemplar pe undeva prin Vestul tarii si tentatia de al achizitiona a fost foarte mare. Ceva probleme cu actele si distanta mare m-a facut sa abandonez ideea. In fotografiile de mai jos puteti vedea masina in discutie. Din spusele proprietarului de atunci se pare ca masina apartinuse unui pictor sau artist din Craiova. Era desfacuta in vederea refacerii si se pare ca se pastrau toate elementele masinii inclusiv aparatul de radio original. Ulterior am aflat ca masina s-a vandut, neclar unde, neclar cui ( vorba unu-i clasic in viata ) .

De curand pe vwforum.ro a aparut pe topicul "Vanatoarea de epave" un Karmann Ghia typ 3 localizat langa Bucuresti in zona Mogosoaia.





La o privire superficiala a fotografiilor am crezut ca-i vorba de aceias masina ajunsa printr-o ironie a sortii mai aproape de mine. Studiind mai pe indelete am constatat ca de fapt e vorba de o a doua masina Karmann Ghia typ 3 din Romania.

Sper ca cineva sa salveze acest exemplar. Nu stiu daca este de vanzare sau in cazul in care este de vanzare care este pretul cerut. Un eventual doritor trebuie sa stie, insa, ca restaurarea unei astfel de masini este o opera anevoioasa: tot ce inseamna elemente de caroserie, lampi, bare, interior, chedere, etc sunt foarte rare si evident au un pret pe masura.

Poate intr-o buna zi un Karmann Ghia Typ 3 impecabil va face deliciul evenimentelor de profil din Romania...

Welcome home Ep 2

Masini participante I

Asa cum promiteam in primul episod vreau sa va prezint, intrunirea de la Wolfsburg din 2008, stiintific, adica pe caprarii ( cum ar zice romanul :) ). Azi o sa vedem kubelwagen-urile si schimmwagen-urile participante.

Kubelwagen

Sau VW Type 82 este o masina cu destinatie militara fabricata la Wolfsburg intre 1940-1945 in 50435 exemplare.

Folosea sasiul de vw "broscuta" si a cunoscut doua motorizari air-cooled : initial avand un motor de 985 si 23 cp, marit ulterior la 1131 cc si 25 cp.

Cele cateva astfel de masini participante la eveniment erau perfect functionale iar unele venisera pe rotile lor din Cehia.

Rivalul Jeep-ului in anii celui de al Doilea Razboi Mondial este o masina simpla si eficienta lucru demonstrat pe toate fronturile unde a insotit armata germana din Nordul Africii pana in inghetata Rusie.

Am fost foarte incantat sa vad "live" astfel de masini si mai ales sa le vad si sa le aud mergand. Poate intr-o buna zi ...

Schimmwagen

Poate cea mai interesanta masina produsa de Volkswagen este Schimmwagen-ul sau VW Type 166. O masina amfibie cu tractiune integrala fabricata intre 1942-1944 in 15000 exemplare.

Folosea acelas motor vw air-cooled de 1131 cc si 25 cp ca si kubelwagen-ul iar deplasarea prin apa se facea cu ajutorul unei elice aflata in partea din spate si care se rabata la momentul intrarii in apa. Elicea era actionata de arborele motorului.

Detaliu cu puntea fata ( fuzetele si planetarele ce actioneaza rotile din fata ).

Deliciul intrunirii a fost momentul in care aceste masini au sustinut "proba pe apa" pe un lac aflat in apropiere. Din neclar ce cauza ( cel mai probabil berile nemtesti au fost de vina ) am reusit performanta de a rata plimbarea pe apa intr-un schimmwagen :( . Poate data viitoare.

Pentru mai multe detalii legate de kubelwagen si schimmwagen folositi cu incredere wikipedia!