Welcome home Ep 2

Masini participante I

Asa cum promiteam in primul episod vreau sa va prezint, intrunirea de la Wolfsburg din 2008, stiintific, adica pe caprarii ( cum ar zice romanul :) ). Azi o sa vedem kubelwagen-urile si schimmwagen-urile participante.

Kubelwagen

Sau VW Type 82 este o masina cu destinatie militara fabricata la Wolfsburg intre 1940-1945 in 50435 exemplare.

Folosea sasiul de vw "broscuta" si a cunoscut doua motorizari air-cooled : initial avand un motor de 985 si 23 cp, marit ulterior la 1131 cc si 25 cp.

Cele cateva astfel de masini participante la eveniment erau perfect functionale iar unele venisera pe rotile lor din Cehia.

Rivalul Jeep-ului in anii celui de al Doilea Razboi Mondial este o masina simpla si eficienta lucru demonstrat pe toate fronturile unde a insotit armata germana din Nordul Africii pana in inghetata Rusie.

Am fost foarte incantat sa vad "live" astfel de masini si mai ales sa le vad si sa le aud mergand. Poate intr-o buna zi ...

Schimmwagen

Poate cea mai interesanta masina produsa de Volkswagen este Schimmwagen-ul sau VW Type 166. O masina amfibie cu tractiune integrala fabricata intre 1942-1944 in 15000 exemplare.

Folosea acelas motor vw air-cooled de 1131 cc si 25 cp ca si kubelwagen-ul iar deplasarea prin apa se facea cu ajutorul unei elice aflata in partea din spate si care se rabata la momentul intrarii in apa. Elicea era actionata de arborele motorului.

Detaliu cu puntea fata ( fuzetele si planetarele ce actioneaza rotile din fata ).

Deliciul intrunirii a fost momentul in care aceste masini au sustinut "proba pe apa" pe un lac aflat in apropiere. Din neclar ce cauza ( cel mai probabil berile nemtesti au fost de vina ) am reusit performanta de a rata plimbarea pe apa intr-un schimmwagen :( . Poate data viitoare.

Pentru mai multe detalii legate de kubelwagen si schimmwagen folositi cu incredere wikipedia!

De sezon

Incredibil! Senzational! Romanii au reusit o noua performanta! Dupa ce ani la rand iarna i-a luat pe nepregatite, anul asta ( 2010 ! ), primavara ( un alt anotimp parsiv ) a reusit sa-i ia total pe nepregatite.

Din "Micul Paris" se alesese de foarte mult timp praful, dar acum avem o noua provocare: "Marea Venetie". Vom reusi sa-i distrugem farmecul? Vom reusi sa facem un brand din asta? Gondolele vor lua locul masinilor? Sportul national va devenii pescuitul? Cizmele de cauciuc cu cristale veselovschi vor fi noua moda a sezonului?

Abia astept sa vad primele barci de fitze pe Magheru ...

Inceputurile diagnozei computerizate la Volkswagen

Pentru actualii posesesori de noi masini VW diagnoza computerizata este un lucru banal, chiar firesc. Probabil aproape nimeni nu isi mai pune intrebarea cand a aparut conceptul de diagnoza computerizata , convinsi fiind, ca el este o inventie de la sfarsitul anilor 80.
De fapt povestea incepe la mijlocul anului 1971, cand Volkswagen doteaza masinile sale ( type 1, 2, 3 si 4 ) cu o mufa de diagnoza.
Prin mufa respectiva se facea strict diagnoza partii electrice a masinii. Dar ideea de diagnoza, lansata de Volkswagen, cu aceea ocazie insemna mult mai mult.

In imaginea de mai jos standul de testare si mufa de diagnoza asa cum apar intr-o brosura de prezentare pentru VW Typ 3 Variant.

Practic toate sistemele masinii erau testate ( motor, directie, frana, lumini, instalatie electrica etc ) iar datele erau centralizate de, sa-i zicem, computer.

La finalul diagnozei clientului ii era oferit un buletin printat de centralizatorul standului cu rezultatele testelor efectuate pe masina sa.

Pentru ca vorbim de nemti si de Volkswagen evident ca lucrurile nu se reduceau strict la o diagnoza facuta cand se nimerea pe principiul miortic "las' ca merge ( si ) asa". Odata cu masina venea si o mapa de service in care erau trecute reviziile ( mai jos puteti vedea fotografii cu mapa de service a primului meu Variant, aflat in acest moment in conservare ) .

La fiecare 10.000 km se efectua diagnoza si lucrarile de intretinere a masinii ( Diagnose und Wartung ) , iar la fiecare 5000 km schimbul de ulei ( Schmierdienst ).

Mapa de service continea si un carnet cu cartela perforata folosita la centralizatorul standului de diagnoza si care indica tipul de teste specifice numarului de kilometrii la care se facea diagnoza.

Fericita intamplare face ca mapa de service a primului meu Variant sa contina si un buletin de diagnoza. Am postat special fotografii la rezolutie mai mare pentru a putea fi studiat pe indelete de orice pasionat. Frumos este ca pe langa datele, mai mult sau mai putin sterile, printate de masina, tehnicianul sau inginerul de service a adaugat propriile sale constatari si a facut si o scurta analiza.

Detaliu de pe buletinul de diagnoza cu valori ale geometriei rotilor, rezistenta lunetei incalzite, temperatura uleiului, compresia pe cilindrii etc

Dar ideea de computer este mai veche la Volkswagen si a aparut la sfarsitul anilor 60 odata cu introducerea pe motoarele de Typ 3 a injectiei controlate electronic.

Evident ca publicitatea a ilustrat pe masura acesta performanta a unei masini "populare".

Pauza publicitara... interbelica IV

Continuam seria de publicitate auto interbelica aparuta in "The National Geographic Magazine" cu reclamele din Noiembrie 1938.

Prima reclama la anvelopele Good Year.

Urmeaza o reclama la automobile Plymouth diferita cumva de cea cu "New Plymouth" . Se pare ca cititorii erau un pic mai respectati de agentiile de publicitate de atunci si nu o tineau langa cu "Noul car" care face si drege.

Si o reclama de sezon la antigel.

In final nu ma pot abtine sa nu va semnalez primul articol al numarului din Noiembrie al amintitei publicatii: "An american girl cycles across Romania". Si ca sa nu aveti cine stie ce nedumeriri sau incredibile asteptari legate de ce poate sa vada o biciclista din america, care traverseaza Romania in 1938, un scurt sumar la inceputul articolului va poate face o idee pana gasesc timp sa va prezint tot materialul: " the Land of Castles and Gypsies, Where Roman Empire Traces Mingles With Remnants of Oriental Migration ". Sau mai pe romaneste spus "un loc cu castele si tigani, unde urmele Imperiului Roman se amesteca cu resturile migratiei Orientale".

Acum imi dau seama de unde vine chestia aia cu "Eterna si fascinanta Romanie".

Astia au pus ceva in pensie!

Ceausescu vorbeste multimii aflate in piata CC-ului:

- Tovarasi! Dragi tovarasi... Trebuie sa incercam sa facem economie la incalzire sa platim datoria externa! Sa mai punem o haina pe noi!

Aplauze...

Dupa inca o saptamana tiranul in aceias piata se adreseaza poporului:

- Tovarasi, trebuie sa incercam sa facem economie la mancare! Trebuie sa construim comunismul multilateral dezvoltat ... Sa mancam mai putin!

Aplauze...

Dupa inca o saptamana scena se repeta dar cizmarul handicapat vine cu alta propunere:

-Tovarasi! Trebuie sa crestem varsta de pensionare la cel putin enspe ani sa construim o noua Romanie ... Trebuie sa muncim mai mult!

Aplauze ... intrerupte de o voce din multime:

- Dar cu cianura de ce nu incercati?

E un banc pe care-l reproduc din amintiri. Ca veni vorba de amintiri: la sfarsitul anilor 80 cand unul iesea la pensie si la putin timp dadea coltul ( se intampla frecvent ) se spunea ca "i-au pus astia ceva in pensie".

Astia de acum de ce nu incearca si cu cianura? De ce vor sa ne mai chinuie pana la 65 de ani sa ne puna ceva in pensie?

Situatie dramatica in Pasul Tihuta

Ninsorile din ultima vreme au acoperit intreaga tara cu zapada. Nu va grabiti sa deschideti TV-urile, ca-i suficient sa va uitati pe geam. Acoperirea Romaniei cu nameti a dus la o situatie incredibila. FALIMENT IN PASUL TIHUTA! Da :( . Toate televiziunile si-au retras redactiile din Pasul Tihuta. Practic cea mai fertila, fecunda, folosita, frecata, ma rog ... insasi epicentrul Media al Romaniei, a ramas pustiu.

Cine sa mai transimta de acolo si mai ales de ce, acum cand zapezi, peste mai vechi zapezi avem in toata tara?

Toate sediile televiziunilor din P. Tihuta sunt goale. Practic avem o o imagine post-apocaliptica cu zeci, poate chiar sute, de building-uri media abandonate de toti corespondentii TV si echipele lor de filmare. Ultimele care de reportaj care paraseau Pasul Tihuta purtau banere cu "Tihuta nu te vom uita!" si "Tihuta forever!".

Tirurile se scurg constant si trist prin intunericul lasat in P Tihuta de inchiderea ultimelor reclame luminoase la jurnalele de stiri.

Avem in exclusivitate decalartia primului mogul de presa care-si spune parerea despre acest subiect:

"Criza, iarna si BT-ul ( n.r. banuiesc ca-i vorba de presedintele Ro ) sunt vinovate. Am fost nevoit sa inchid 3 ziare si cam 5 reviste dar cel mai grav este ca a trebuit sa inchid postul inaintat TV din Pasul Tihuta. O investitie de miliarde de care s-a ales praful: cladire pentru corespondentii de stiri cu 27 de etaje, racire in sosea pentru efectul de polei, tunuri de zapada, etc Gata s-a terminat cu toate!"

In tot acest timp zeci, sute, poate chiar mii de pastihuteni, care isi vad afacerile si chiar viitorul distrus, protesteaza amenintand ca vor da toata zapada din P. Tihuta.

Din multime cateva glasuri se contureaza. Printre ele il avem si pe Gogu Atihuletei:

"Daca Tihuta moare vom muri si noi! Dar inainte de asta ne vom razbuna. Jos zapada din tara! Traiasca incalzirea globala! Moarte lui Grinpish si la toti care vor sa distruga Pasul Tihuta! Cu mainile astea doua ( de fapt are doar una singura: stanga. Pe dreapta si-a piedut-o prinsa sub roata unui TIR pe cand arunca zapada in fata lui si de atunci se declara vaduv ) am carat zapada din congelator sa construiesc Pasul Tihuta! Si acum s-a ales praful ... e zapada in toata tara. "

si dl Gogu Atihuletei cade, dand din picioare spasmotic, in santul pasului.

S-ar putea sa revenim de la fata locului cu noi stiri legate de acest faliment rasunator.

Wolfsburg 2008 "Welcome home!" Ep. 1

Anul 2008 a insemnat si prima mare calatorie cu Cainele ( Variantul Typ 3 pt necunoscatori . Calatoria s-ar putea numii cu Variantul de la Est la Vest ( si retur ;), 6000 km, 8 tari si cam tot atitea capitale.

Momentul nu a fost intamplator ales: la Wolfsburg Volkswagen sarbatorea 70 de ani de existenta ( si ) printr-o intrunire a posesorilor de VW clasice. Cum Wolfsburg-ul e un soi de Mecca a iubitorilor de VW, calatoria si prezenta mea la intrunire a devenit imperios necesara. Doar hagilacul e obligatoriu, nu?



Desi sunt foarte tentat sa fac un serial cu intreaga plimbare prin Vestul Iuropei noastre dragi, am sa ma limitez, pentru inceput, strict la intrunirea de la Wolfsburg. Evenimentul s-a tinut intre 20-22 Iunie, fiind desfasurat sub lozinca "Welcome home!". Am sa incerc in cateva episoade sa va prezint orasul, organizarea evenimentului, masinile participante, muzeul, fabrica ...ma rog, povesti care sper sa va placa.

La Wolfsburg n-am ajuns cu mana goala ( cum zice romanul ) ci cu oarecum excentricul meu prieten Mishu calare pe la fel de cunoscutul lui VW Bus albastru.

Coborat de pe autostrada, intru in oras si dau cu ochii de celebrele cosuri ale fabricii Volkswagen. Credeti-ma ca nu stiam ce sa fac cu nodul din gat. Visul devenise realitate!

La intrunire am ajuns primii, cu o seara inaintea deschiderii oficiale, un pic dupa sosirea organizatorilor si am plecat ultimii ( dupa ce organizatorii si-au strans calabalacul ).

Cateva cuvinte despre organizare.

Evenimentul s-a desfasurat pe un platou aflat intr-un parc in imediata apropiere a stadionului din Wolfsburg si a Baden-ului ( baia publica despre care o sa mai vorbim ).

Proaspat ajunsi...

In taxa de participare intra micul dejun, vizita la muzeu, turul fabricii, cate o juma' de ora in fiecare zi la baia publica, camparea si alte trasnai de care nu-mi mai aduc acum aminte .

Cortul mare, alb, din fotografia de mai jos era sala de mese pt micul dejun, sala de dans seara si biserica unde s-a tinut slujba Duminica dimineata. Pe un ecran in interior, pe toata durata evenimentului, au rulat filme de epoca realizate in fabrica Volkswagen.

La putin timp dupa noi a au ajuns si doi domni din Austria ( cam pe la vreo 60 de ani ) cu un Schimwagen pe platforma.

De cum au ajuns, l-au dat jos si au inceput sa faca ture cu el pe platou. Era prima data cand vedeam o astfel de minunatie produsa de VW. Dar schimwagen-elor si kubelwagen-elor participante promit sa le dedic un episod aparte.

Pana seara au continuat sa soseasca vw-uri din oras si din apropiere.

Si o poveste de final pentru episodul de azi. Dupa ce am dat mana cu organizatorii, am parcat masina, am intins cortul, mi-am baut prima bere, am zis ca-i momentul sa fac si cativa pasi pentru cercetarea imprejurimilor. Trebuie spus ca ne-am campat la marginea platoului langa o liziera de copaci.

Zic: "hai sa vedem ce-i in spatele lizierei!"

In spatele lizierei era un alt platou cu iarba si inconjurat pe toate laturile de copaci sau padurice ( cum vreti sa-i spuneti ). Eram intr-un mare parc, care, curios, era pustiu. Cu ochii incetosati de orele de condus si de venirea serii ( poate si berea tulbura nitel imaginea ) zaresc pin iarba inalta, aflata pe platou, niste animale ce colcaiau pe acolo. Data find dimensiunea concluzia imi vine repede in minte si ma face sa ma scutur : chhh sobolani!

"Baaa da cata guzganii au astia! si mari si multi!" ca erau precum turcii din Povestiri Istorice: "cata frunza si iarba". Deja ma gandeam sa strang cortul si sa dorm in masina cu geamurile inchise pentru a nu fi atacat de neplacutele rozatoare. Circumspect ma apropii sa-i vad mai bine. Am rasuflat usurat. Erau... iepuri de camp.