Un vis devenit realitate

"Pohta ce-am pohtit ..."

 Nu cred să fie vreun pasionat român de maşini clasice ce să nu fi visat la un muzeu dedicat autoturismelor. Care îndrăgostit de "clasice" nu a visat măcar odată să adune toate bătrânele maşini ( ce zăceau cândva pe străzi ) sub un singur acoperiş şi acolo să poată fi admirată evoluţia  autovehicolul ( în cei peste 100 de ani de existenţă a acestui superb animal )? 

 Acum acest vis s-a împlinit! Dl. Ion Ţiriac şi-a expus public o parte din colecţia personală de automobile ( 64 din cele cca 300 deţinute ). Datorită acestui nobil gest, acum, lângă Bucureşti ( ieşirea din Otopeni în direcţia Ploieşti ), pot fi admirate, nu nişte biete epave adunate de pe străzi, nu nişte umbre prăfuite triste şi nefuncţionale ( ca la Muzeul Tehnic D. Leonida ) ci cele mai frumoase exemplare ale speciei automobilului.  Principalele repere  a  ceea ce a însemnat vârful tehnologiei,  culmea rafinamentului şi a creativităţii umane în domeniul industriei auto sunt expuse aici. 

 Expoziţia este organizată sub aspectul unui show-room  şi pot fi admirate: colecţii (!) de maşini ( Rolls Royce, Jaguar, Mercedes etc); mărci europene şi americane; autoturisme; motociclete; limuzine; maşini de competiţii  etc. Fiecare maşină este însoţită de un text explicativ complex ( ura! alt vis văzut cu ochii ...) de unde vizitatorul poate afla: istoria modelului, detalii tehnice, persoane celebre care au avut acel model, istoria maşinii respective ( dacă aceasta e cunoscută ), dar şi referinţe cinematografice (dacă respectivul model a fost vedeta motorizată a vreunei producţii cinematografice de succes). Nu cred că trebuie să mai insist spunând că toate maşinile expuse sunt în stare impecabilă, multe din acestea având un număr redus de kilometrii. 

 Personal mi-ar place ca expoziţia să fie completată în viitor şi cu exponate care să crească rolul educativ: motoare sau diverse subansamble auto secţionate care să explice principile de funcţionare ale autovehiculelor, mai multe fotografii de epocă care să facă legătura între maşina expusă şi epoca sa, etc

 Biletul de intrare costă 15 lei pentru adulţi iar pentru copii intrarea este gratuită. Din câte am aflat expoziţia va suferii modificări ( vor fi schimbate o parte din vehiculele expuse ) undeva în luna Martie. 

Domnule Ion Ţiriac pentru această superbă expoziţie ( muzeu dedicat maşinilor clasice ) vă mulţumesc! 

Un garaj fericit

"Un fapt fara importanta ma poate face sa sper..." Asemeni regretatului Florian Pitis imi vine sa cant celebrele versuri de fiecare data cand vad in jur si ceva normalitate ( vezi draga cititorule si recenta vizita la Porsche Bucuresti Vest ). De ceva vreme tot aman sa va prezint o minune de pe malurile Dambovitei: un garaj interbelic fericit. Garajul carosierului Peleanu din Calea Dorobantilor n-a fost demolat, in locul lui nu s-a ridicat un rahat impersonal de otel si sticla. A fost cosmetizat, a se citi au fost dezafectate sandramalele de tabla aflate in fata lui si a capatat o noua menire: hipermarket. Dimensiunile generoase ale venerabilului garaj ( se intinde intre Calea Dorobantilor si strada G-ral Stanislav Citoschi adica cat toata lungimea strazii Mr. Dimitrie Giurescu ) ar fi permis poate indeplinirea visului de aur al tuturor pasionatilor de autovehicule istorice: un muzeu al autovehiculelor. Dar e bine si asa . Facand ceva cumparaturi puteti vedea si interiorul garajului. Se remarca in primul rand camera aflata deasupra intrarii, de unde ( probabil ) proprietarul garajului supraveghea bunul mers al lucrarilor din interior dar. de unde, printr-o fereastra semirotunda, avea vedere si catre curtea din fata si Calea Dorobantilor.

 Garajul carosierului interbelic Peleanu asa cum se prezenta cu cativa ani in urma ( sursa foto blog simply bucharest ):

... si asa cum arata el acum:

Cat de vechi e semaforul de la Baneasa?

Recent deschisul pasaj de la Baneasa a facut sa paleasca importanta semaforului din acelas loc. Principala poarta de intrare in Bucuresti a fost deservita multi ani de acest semafor. Cu totii ne-am petrecut minute, ce-au parut o eternitate, incercand sa trecem de el. Dar cat de vechi este acest semafor sau ideea de semafor in zona?

Cautand prin fotografiile familiei am gasit una cu tatal meu ( Adrian Beldeanu, Dumnezeu sa-l odihneasca! ) si prima lui motocicleta noua, un IJ, datata Septembrie 1962 si facuta la Aeroportul Baneasa. In plan secund se zareste si un semafor orientat catre oras dar pe sensul de mers spre iesirea din Bucuresti. Asa cum arata orientat, semaforul nostru, ar fi avut rolul de a prioritiza circulatia la iesirea din aeroport si poate sa permita, prin bucla aflata in dreapta lui, intoarcerea la iesirea din oras.

De ce era nevoie de acest semafor in 1962? Circulatia intensa ce apare in fotografie ( se distinge cu greutate in coltul din dreapta sus o masina ce pare a fi un IMS ) nu ar justifica prezenta unui semafor decat prin prisma unei dezvoltari pentru viitor a orasului sau prin aceea a dorintei de modernitate in preajma principalului aeroport al tarii la aceea vreme ( aeroportul Otopeni primind destinatie civila abia dupa anul 1965 ).

Ma simt obligat sa revin cu o completare, respectiv o incercare de indicare a locului unde a fost facuta fotografia si a amplasamentului semaforului in discutie, pe baza unei imagini de la google maps. Cu "flacara violet" e propunerea mea pt traseul probabil al mijloacelor de transport la aeroport in aceea vreme. Astept parerile voastre.

Studiind mai bine fotografia si imaginea din satelit am ajuns la concluzia ca semaforul si bucla s-ar fi aflat mult mai in spate, cam pe unde incepe bucla actuala, am notat locul pe plan cu un X rosu si "?".

Manualul carosierului auto

Am doua locuri preferate de plimbare cand am foarte putini bani in buzunar: anticariatele sau anticarii volanti si targul de vechituri. Si intr-un loc si in celalalt ai, mai mereu, surpriza de a gasii lucruri interesante la preturi foarte mici.
Asa se face ca de curand am achizitionat de la un anticar volant o carte ieftina ( 10 lei ) dar foarte interesanta, este vorba de "Manualul carosierului auto" aparut in 1962 si semnat de H. Freifeld.
Era o vreme cand cel care repara sau facea caroserii de masina se numea carosier si nu tinichigiu ( asta din urma facea burlane si jgheaburi ) dar vorba unui pedagog actual celebru sa terminam cu filoziofia ca tara are nevoie de tinichigii si ospatari.

Cartea la prima vedere ar putea parea depasita sau anacronica dar contine foarte multe informatii utile oricarui pasionat de masini in general dar si pasionatului de vehicule istorice sau masini clasice in special. Exemplificarile ( dat fiind anul aparitiei ) sunt facute cu masini din blocul estic ( Pobeda, Zil, Tatra, SR, etc ) dar informatiile prezentate sunt aplicabile la repararea sau confectionarea oricarei tip de caroserie. Capitolul dedicat caroseriilor cu structura de lemn m-a fascinat in mod special, aici gasim date comparative pentru diferite esente de lemn prin prisma caroseriilor auto.

Aceasta carte n-ar trebui sa lipseasca din biblioteca nici unui pasionat de vehicule istorice care porneste pe drumul restaurarii unui astfel de masini. Unele procedee pot parea chiar hilare in contextul actual dar se pot dovedii chiar si dupa 50 de ani la fel de folositoare.

Pentru final un extras din carte:

"Pentru indepartarea vopselei vechi se foloseste una din solutiile urmatoare:

-tetraclorura de carbon 15%, alcool metilic 30%, acetona 25%, benzol 20% si parafina 10 %.

-parafina 6%, benzol 52 %, si alcool metilic 42 %;

-soda caustica 25 %, coca de faina de cartofi 30% si apa 45%;

-soda caustica 10%, alcool pur 35%, solvent naftenic 35% si acetona 20%;

-soda causitca 16%, var nestins 16%, creta 20% si apa 50%."

Alchimie curata, nu alta!

Un blog ce merita promovat

De curand am gasit un blog ce merita incurajat: Volganeagra . E la inceput, dar a inceput frumos: fotografii, masini si povesti de epoca.

PS Numele face toti banii!

Volkswagen-ul si romanii - o fotografie cu semne de intrebare

Pe un sit foarte interesant cu fotografii din Al Doilea Razboi Mondial am gasit o fotografie cu un schimwagen in fruntea unei coloane de tancuri. De problema primelor contacte dintre romani si Volkswagen ne-am mai ocupat si aici cand vorbeam de cel mai vechi Volkswagen din Romania.

Fotografia poarta titlul "coloana tancuri transilvania I" si se gaseste la capitolul Romanian Forces" de pe amintitul sit.

Vazand fotografia, in prima faza, m-am bucurat. Armata Romana a avut pe inventar si o astfel de masina produsa de Volkswagen. Schimwagen-ul fiind o masina foarte interesanta cu tractiune integrala si care se transforma foarte usor in barca cu motor. O minunatie de masina!

Dar studiind mai bine fotografia ( are dimensiuni foarte mici si pare scanata dintr-o carte sau publicatie tiparita ) am constatat ca nu se vede nici un element care sa identifice coloana ca fiind una a armatei romane. Mai mult tancurile aflate in spatele schimwagen-ului nostru sunt tancuri germane grele din care primul este un Tiger 1. Cum nu cunosc ca Armata Romana sa fi avut in dotare astfel de tancuri este foarte probabil ca aceasta coloana sa fie una germana si nu una romana.

Daca-mi permiteti o gluma: avand in vedere ca schimwagen-ului ii lipseste roata de rezerva ( o fi trebuit cuiva la o caruta ) identificare locului, unde a fost facuta fotografia, ca fiind Romania este aparent justificata.

Garajul ACR

La postarea despre garajul Adler, dl Cornel, semnala existenta in apropiere a unui alt garaj interbelic. Duminica fiind o vreme frumoasa ( numai buna de o plimbare cu masina ) am facut o vizita si acestui garaj.

Garajul, situat pe strada Soldat Grigore Raducanu si apartinand ACR ( Automobil Clubul Roman ), este unul de tipul "grajd" cu spatii pentru birouri, depozite etc, la etaj. Cladirea, aflata intr-o stare de degradare, nu impresioneaza arhitectonic foarte mult. Fatada, de caramida aparenta rosie specifica constructiilor industriale din prima jumatate a sec XX, este foarte simplist realizat comparativ cu garajele similare de pe strada Epsicop Chesarie sau Uranus. La aspectul dezolant contribuie si constructiile adaugate ulterior (constructia pt. marirea garajului, geamurile de forme si proveniente diferite, usile de tabla etc )


Dar pentru ca veni vorba de ACR profit de ocazie si doresc sa va prezint o emblema si o insigna ACR.
Automobil Clubul Roman a purta pana in anul 1948 denumirea de Automobil Club Regal Roman.

Emblema Automobil Club Regal Roman.
Un foarte bun articol despre ACRR si soarta acestuia in comunism gasiti in Romania Libera.

Emblema ACR pentru masina era in perioada comunista ( dupa reanfiintarea clubului in 1967 ) reprezentata de o roata dintata si cromata, inscriptionata "AUTOMOBIL CLUBUL ROMAN" avand in centru steagul Romaniei ( cu stema RSR ) inconjurat de o coroana de lauri. In partea de sus a coroanei se aflau initialele clubului "ACR". Emblema se prindea pe caroseria masinii prin trei nituri.

Si pentru ca intr-un club auto sunt inscrise pe langa masini si proprietarii lor si acestia beneficiau la randul lor de o insigna identica ca forma si aspect cu emblema ce se prindea pe masini.

Insigna mi se pare foarte frumoasa si mai ales bine realizata. Pentru ca nu-mi mai gasesc subler-ul sa masor dimensiunile exacte am desenat o scala gradata care va va ajuta sa va dati seama de dimensiuni. Scala este gradata la 10 mm.

De curand am gasit un anunt de vanzare pentru un Ford V8 ( 1935 ) din Bucuresti. Anuntul era insotit de doua fotografii de epoca si una cu masina in starea actuala.

La prima fotografie de epoca ( pe ambele le gasesc foarte frumoase asta fiind si motivul pentru care postez si cea de a doua fotografie ) apare deasupra numarului de inmatriculare o emblema ce seamana foarte mult cu emblema ACR-ului. Atit cat pot sa disting imi face impresia ca in partea de sus a emblemei s-ar afla o coroana regala. Daca asa stau lucrurile inseamna ca emblema ACR pentru masini este inspirata de cea a ACRR-ului. Orice lamurire in acest sens este binevenita.

Pe calandru se mai vad alte trei embleme din pacate imposibil de identificat din fotografie. Am incercat s-o contactez pe doamna din anunt pentru lamuriri suplimentare dar din nefericire actiunea a ramas fara succes.

Reprezentanta Adler

Probabil ca cei cativa cititori ai blogului si-au imaginat ca am abandonat tema garajelor si atelierelor auto din Bucurestii interbelici ( ca de epuizat subiectul nu poate fi vorba ). Adevarul e ca pentru orice scriere trebuie sa ai si starea de spirit necesara. Cum venirea toamnei predispune la nostalgii azi e timpul sa readuc in discutie subiectul garajelor si atelierelor auto din Bucurestii primei jumati a secolului XX.

Daca mergi la pas sau cu masina pe strada Gr Manolescu, de la B-dul Ion Mihalache in directia Primariei Sectorului 1, pe partea stanga, la numarul 21, vei vedea o cladire ce din strada aduce cu un cochet dar darapanat bloc interbelic, transformat parca impropriu, in service auto de catre Mitsubishi Motors. Este de fapt garajul reprezentantei auto interbelice Adler.

In cartea de telefoane a Bucurestiului din 1938 gasim reclama de mai jos care ne lamureste ce se comercializa si repara la garajul nostru: "ADLER" automobile de persoane, BUSSING si NAG, autocamioane ( 1,5-11 tone ), autobuze si tractoare si CAMIONETE REX. Tot din reclama aflam ca expozitia ( show room-ul ) reprezentantei se afla la Ciclop-ul de pe Bd. Tache Ionescu, actualul bulevard Magheru ( dar despre acest garaj o sa vorbim intr-un material viitor ).

Tot din cartea "Abonatii S.A.R de telefoane Bucuresti si Jud Ilfov" - August 1938, aflam si numele firmei sau a patronului ( inclin spre a doua varianta ): Laue Ernst, care comercializa marca germana Adler ( 1900-1940 ) in Romania.

Emblema firmei ADLER, un vultur cu o roata in gheare inconjurata de fulgere, se simplifica la nivel de sigla auto intr-un vultur extrem de stilizat.

Garajul in momentul de fata se gaseste intr-o stare de degradare la care se adauga si neinspirate "modernizari" ( cosuri si guri de ventilatie ) ce afecteaza latura cladirii aflata spre strada.
Geamurile sparte sau tencuiala cazuta palesc in fata solutiei total nefericte de a varuii parterul in alb, solutie care practic rupe unitatea stilistica a cladirii.

Garajul este format din parter si doua etaje, accesul masinilor la nivelele superioare facandu-se printr-o cocheta rampa discret incadrata in latura cladirii aflata catre strada. Harta atasata mai jos dezvaluie si dimensiunea garajului si sugereaza ca fatada principala a imobilului pare sa se gaseasca pe partea laterala ce ramane ascunsa privitorului dinspre strada. Oricat m-am invurtit, ca un caine in jurul unei vitrine cu mezeluri, n-am reusit nici macar sa zaresc un colt cat de mic din fatada aflata pe latura lunga. Pana voi reusi sa ajung acolo, intr-o zi de lucru, cand service-ul este deschis, nu-mi ramane decat sa visez la cum poate sa arate si sa-mi inchipui ca undeva mai pastreaza, inca, vulturul stilizat de la Adler.

Pe sit-ul RCR ( Retromobil Club Romania ) gasim si fotografia unui Adler ce a supravietuit pana la noi si care este posibil sa fi fost comercializat in perioada interbelica de reprezentanta din strada Gr Manolescu, nr 21. Si ca veni vorba de strada Gr Manolescu ( actor roman 1857-1892 ) este uimitor, pentru Bucuresti, ca aceasta strada a ramas cu numele neschimbat in decursul timpului si mai mult decat atit numerotarea stradala este ( inca ) tot cea din 1938.

Volkswagen-urile Militiei Ep. 2

Primele fotografii

Prin amabilitatea domnului Cipri, pasionat Volkswagen-ist, caruia ii multumim si pe aceasta cale, pot sa va prezint si primele poze "de epoca" cu un Volkswagen de militie. Fotografiile sunt defapt screen shot-uri din filmul "Vin ciclistii" ( 1968 ) si ca urmare nu au o claritate suficient de buna cat sa permita identificarea unor elemente specifice doar unui an sau altul de fabricatie si/sau a unor elemente deosebite ( se intrezaresc niste lampi interesante in fata si o placa suplimentara cu inscrisuri ilizibile sub numar ). Masina atit cat se poate vedea din fotografii este un model de VW a carui an de fabricatie se poate inscrie larg inceputului anilor 60.

Ce mi se pare interesant este faptul ca aceasta masina nu este inscriptionata "MILITIA" iar singurul element care-i atesta apartenenta la "organe" este girofarul albastru.







Promit sa revin asupra subiectului intr-un episod viitor pe masura ce vor aparea noi elemente care sa lamureasca aceasta problema.

Volkswagen-urile Militiei Ep. 1

Memoria uitarii

La BBM-ul de anul acesta stateam de vorba cu Jan ( un pasionat volkswagen-ist ) despre volkswagenele "broscuta" din dotarea politiei. La un moment dat Jan ma opreste si-mi spune "ai vazut ce repede uita oamenii? vorbim de volkswagenele politiei cand pe vremea aia era de fapt militia". Nu au trecut nici douazeci de ani si cuvantul "militia" iese, usor, usor, din vocabular fiind inlocuit de "politie". Uitarea se asterne peste multe lucruri ce odata constituiau viata cotidiana. Aici nu vorbesc de cotidianul de acum o suta, doua sau o mie de ani ci despre cel recent de acum 70, 50 sau chiar 20 de ani in urma. Acum e aproape imposibil sa mai gasesti pe cineva sa-ti vorbeasca despre lucruri traite in perioada interbelica, cu 15-20 de ani in urma orice batran sau batranica degraba ti-ar fi povestit lucruri de atunci, numai sa fi intrebat.

Cam la fel se intampla si cu amintiri mai recente din ultimii 50, 40 sau chiar 30 de ani, multe se pierd si raman cernute doar acelea mai mari sau mai colturoase ce n-au cazut prin ochiurile largi ale sitei memoriei colective.

Mitologia

O astfel de amintire colectiva ce incepe sa paleasca si probabil curand va fi data uitarii este cea a volkswagenelor de la Militie. Personal nu le-am apucat in dotarea Militiei, generatia mea cunoscandu-le doar din folclorul generatiilor anterioare. Volkswagenele militiei au generat in mentalul colectiv o adevarata mitologie care le-a imbracat intr-o aura magica, sa vedem cateva astfel de exemple:

Se spunea ca aveau motoare modificate capabile de viteze foarte mari. Realitatea este ca o viteza de 110-120 km/h in anii 50-60 era aproape incredibila. Cei care au facut scoala de soferi acum 15-20 de ani isi amintesc probabil de prevederile regulamentului: viteza maxima in afara localitatii este de 80 km/h pentru masinile pana in ( parca ) 1800 cc. Masinile cu capacitate cilindrica de peste 1800 cc pot circula cu 90 km/h. Si urma o precizare: cu exceptia autovehiculelor Pobeda si Warszawa. Pobeda ( GAZ M-20 ) a fost fabricata in URSS intre 1946 -1958 si avea un generos motor de 2,1 litrii dar care nu furniza decat 50 hp ce permiteau la aceasta masina o viteza maxima de 105 km/h. Warszawa era de fapt tot Pobeda dar fabricata sub licenta in Polonia pana prin anii 60. Acestea, alaturi de Volga ( GAZ M-21 ) sau Moskvitch, erau masinile ce stapaneau soselele patriei in anii 50 si pana spre sfarsitul anilor 60, comparativ cu ele performantele de viteza ale micutului Volkswagen ( cu un biet motor de doar 1200 cc ) pareau uluitoare.

O alta teorie vehiculata in popor si transformata in mit spunea ca Volkswagenele Militiei aveau pe podele o placa de plumb sau plumb turnat pentru stabilitate. Evident o alta exagerare folclorica care avea ca radacina stabilitatea foarte mare a Volkswagenelor dotate cu suspensie independenta pe toate cele patru roti si cu un centru de greutate situat foarte jos. Stabilitatea lor parea si mai uimitoare daca le comparam cu celelalte masini rusesti aflate in circulatie si care fusesera construite in general dupa cele americane a caror lipsa de stabilitate pe drumuri serpuitoare este renumita.

Enigmele istoriei recente

Pana acum nu am gasit nici o sursa oficiala care sa vorbeasca de Volkswagen-ele Militiei. Nu zic ca nu ar fi dar drumurile noastre nu s-au intersectat. Ca ceata sa fie si mai deasa inca nu am gasit nici ( macar ) o fotografie de epoca cu aceste masini desi am cautat in mii de fotografii din aceea perioada.

Prima descoperire

In urma cu cativa ani am descoperit un Volkswagen care apartinuse Militiei. Informatia furnizata de actualul proprietar era scrisa de mana si pe talonul ( model vechi ) al masinii.

Din nefericire masina se afla intr-o stare avansata de degradare dar tocmai aceasta a facut sa se pastreze cateva elemente interesante ce in urma unei refaceri sau restaurari probabil s-ar fi pierdut.

Fotografiile facute acum vreo 3 ani nu au surprins masina in ansamblul ei ci doar partea din fata.
In primul rand doua lampi similare cu cele de T1 dar nu identice montate in locul grilelor de pe aripile fata. Nu stiu daca erau lampi de semnalizare la schimbarea directie sau ceva lampi specifice masinilor de Militie.

( fotografii personale )

Actuala vopsea crapata sau exfoliata lasa sa se vada o alta vopsea albastra specifica "organelor".

Un element care o deosebea de majoritatea masinilor volkswagen "broscuta" de la sfarsitul anilor 50 inceputul anilor 60 era capota spate modelul cu fante specific modelelor cabrio in general dar si masinilor comercializate in tari cu clima calda. Capota acum pierduta era similara cu cea din fotografia de mai jos:

( sursa foto: www.thesamba.com )

A doua descoperire

Daca masina in sine nu ofera prea multe informatii, certificatul de inmatriculare ( model vechi ) eliberat de Militie nu face decat sa sporeasca si mai mult misterul. Fotografia acestuia este scanata dupa o copie "xerox" de proasta calitate care nu a inregistrat si inscrisul "de mina" care facea referire la provenienta masinii ( militia ).

Cea mai naucitoare informatie din certificatul de inmatriculare este anul de fabricatie 1956 (vezi elementul F ). Caroseria masinii, cu siguranta, nu este un model specific anului 1956 ( Ovali ). Iar seria sasiului trecuta in acelas certificat (elementul A ) la rubrica tonaj, SS ( de la serie sasiu ) 2469311 este una din Aprilie-Mai 1959. De parca toate astea nu ar fi fost de ajuns seria motorului ( 1-0605452 ) este una din Mai-Iunie 1953 ( motor de 1100, 25 hp )!!! Veridicitatea seriei de motor fiind cumva confirmata si de proprietar care mi-a spus ca a fost nevoit sa alezeze blocul motor ca sa poata folosi un set motor de 1200 / 30 hp. Evident masina a primit acest motor candva in decursul vietii ( ulterior iesirii pe poarta fabricii ) intr-un moment imposibil de precizat acum.

Revenind un pic la insemnarea "masina a apartinut militiei" aceasta putea sa apara odata cu schimbarea in certificat a numarului de inmatriculare. Certificatul este emis pe 2 Noiembrie 1983 pe numele proprietarului de atunci cu numarul de inmatriculare 18-B-972XX ( elementul D ), trei zile mai tarziu ( 5XI-83 ) apare mentiunea de schimbare a numarului de inmatriculare cu 9-B-9571 ( elementul E ), numar de inmatriculare sa zicem specific masinilor apartinand Ministerului de Interne. Probabil proprietarul avusese "pile" si schimbase numarul banal cu unul de "jmecher". Alocarea acestui numar fiind "legalizata" de provenienta initiala a masinii. Este un exemplu de tertipuri ce umpleau viata in "Epoca de Aur". Cand masina si-a schimbat detinatorul initial ( militia ) este foarte greu de spus, anul 1983 de emitere a certificatului fiind greu de crezut. Volkswagen-ele nu se mai aflau de mult la aceea data in dotarea militiei, masinile de militie incepand cu anul 1970 fiind Dacia 1300 si ulterior 1310. Masina putea fi vanduta de militie in 1983 doar daca fusese tinuta intr-un stoc de rezerva similar celor de la MApN ( nu am cunostinta ca si MI-ul sa fi avut asa ceva ). Cel mai probabil a fost vanduta cu mult inainte de 1983 acesta ramanind doar anul emiterii certificatului.

Pe langa informatiile mai mult sau mai putin confuze certificatul de inmatriculare ofera si informatii legate de nivelul de pregatire al "organelor", nivel ce le-a adus renumele in epoca ( vezi elementele B si C ). Daca pentru scrierea "Wolkswagen" organu' ce a completat documentul ar fi putut aduce ca argument pentru greseala sa necunoasterea "doctrinara" ;) a masinilor capitaliste, pentru scrierea fonetica ( asa auzea si probabil pronunta el ) "noembr(e)" e greu de gasit o alta justificare decat proasta stapanire a limbii romane ( vorbit si scris ).

Revenind la problema volkswagenelor militiei documentul in discutie nu lamureste de loc anul cand acestea au intrat in dotare. As fi fost tentat sa spun ca acest lucru nu ar fi putut avea loc decat dupa 1967 cand RSR ( Republica Socialista Romania ) stabileste relatii diplomatice cu RFG ( Republica Federala Germania pentru cei nascuti si crescuti dupa 89 ;) ), de altfel primul pas in stabilirea de relatii comerciale cu Vestul capitalist cand s-ar fi putut importa aceste masini are loc abia in iunie-august 1959, coincidenta sau nu, fiind si acelas an in care este fabricata si masina noastra.

Intrarea in dotarea militiei a masinilor VW dupa 1968 este greu de crezut mai ales in conditiile in care din acest an RSR produce primele turisme: Dacia 1100 ( Renault 8 ) in colaborare cu francezii ( care furnizau toate componentele romanii ramanand doar sa le asambleze ).

Promit sa revin cu alte episoade pe masura ce voi descoperii noi informatii.

Cel mai vechi Volkswagen Ep.3

In episodul de azi vorbim despre cel mai vechi Volkswagen din Romania.

Prima atestare a contactului dintre romani si un Volkswagen provine din al doilea razboi mondial. In fotografia de mai jos se poate vedea efortul Armatei Romane atit la nivelul cadrelor superioare ( ofiteri ) cat si al soldatilor la urnirea taraboantei naziste din ( probabil ) noroiul rusesc. Masina aflata in fotografie este un Kubelwagen, vehicul militar produs de Volkswagen intre 1940-1945 folosind platforma volkswagen-ului beetle sau "broscuta". Codificarea de fabrica este VW Typ 82. A fost produsa in peste 50.000 exemplare fiind rivalul Jeep-ului Willys in anii ultimei conflagratii mondiale ( despre acest model de vw vom vorbi intr-un material viitor ).

O astfel de masina, ce a supravietuit razboiului si a fost probabil abandonata pe aici de armata germana in retragere, a fost inmatriculata in Romania si a circulat pana la inceputul anilor 90. Dupa revolutie a fost vanduta in afara tarii. In fotografia de mai jos o vedem participand la un eveniment organizat de ACR alaturi de alte masini antebelice in fata magazinului Bucur Obor.

Cel mai vechi volkswagen cunoscut din Romania la ora actuala este un pic mai nou decat kubel-ul mai exact din 1952. Masina apartine unui prahovean, este un Volkswagen "broscuta" modelul deluxe si are o poveste foarte frumoasa.

Placuta de identificare a celui mai vechi vw din Romania.

Aspectul "modernizat" al masinii la momentul achizitiei de catre actualul proprietar in urma cu aproximativ un an.

Intreaga poveste a masinii o gasiti aici .

Candva in anii 60-70 masina a suferit o "modernizare" in Germania. I-au fost inlocuite bordul, luneta spate, capotele, usile si interiorul ( scaune, tapiterie, etc ), motorul si cutia de viteze cu unele apartinand unor modele mai noi.

Practica era cunoscuta inca de la sfarsitul anilor 50 cand VW Split ( cu luneta impartita in doua s-a fabricat doar pana in 1953 ) era "modernizat" prin taierea barei ce impartea luneta in doua segmente. Rezultatul era o luneta dintr-o singura bucata similara cu cea de la modelele Ovali ( fabricate intre 1953-57 ) .

In anii 60-70 "modernizarea" a capatat o noua dimensiune care presupunea decuparea intregului panou cu luneta si grila de ventilatie si inlocuirea lui cu unul avand o luneta modelul mare specifica Volkswagenelor fabricate incepand cu 1958.

Actualul proprietar a avut pasiunea si ambitia extraordinara de a aduce masina din nou la infatisarea initiala cu care masina a parasit fabrica de la Wolfsburg in 1952. Pentru aceasta a cautat si a achizitionat de la pasionati din toata Europa aproape toate piesele lipsa.

In timpul lucrarilor de refacere/restaurare a celui mai vechi VW din Romania au aparut si elemente interesante printre care as aminti vopseaua originala destul de bine pastrata in compartimentul portbagajului fata.

Urmatoarele fotografii surprind diverse momente dintr-o munca uriasa ce va da o noua viata si si o mai veche infatisare acestei masini.

Acum in Septembrie masina finalizata ( in linii mari ) a fost gata de drum si a participat la primul eveniment din noua ei viata BBM 2009 unde a fost nu numai mandria proprietarului ci si mandria intregii comunitati de volkswagen-isti pasionati prezenti la eveniment.

In interior se pot vedea cateva accesorii foarte rare: pedala de acceleratie si blocul de semnalizare.

Sursa foto:

www.cartula.ro

www.fiat3xforum.ro

www.vwforum.ro

si fotografii personale.

PS Milioane de km cu splitul Fikat!