Insigna “Volkswagen 70 de ani”

( Comunicare sustinuta la sedinta Societatii Numismatice Romane din data 26.11.2011 )

In perioada 20-22 Iunie 2008 la Wolfsburg in Germania s-a sarbatorit, printr-o intrunire europeana a posesorilor de automobile Volkswagen clasice[1], sub egida “Welcome home!” 70 de ani de la aparitia acestei cunosute marci de automobile[2]. Cu aceasta ocazie a fost emisa o insigna ce face obiectul acestui material.

Inainte de a prezenta aceasta insigna consider ca o scurta trecere in revista a evenimentelor conexe subiectului, petrecute acum mai bine de 70 de ani, va aduce un plus de cunoastere si interes asupra materialului.

In 1933[3] la salonul auto de la Berlin cancelarul Germaniei ( la vremea aceea ) Adolf Hitler vine cu promisiunea unei masini populare care sa coste sub 1000 de marci ( pretul unei motociclete ). Dupa mai multe discutii realizarea prototipului masinii poporului ( Volkswagen ) i se incredinteaza lui Ferdinand Porsche care la 22 iunie 1934 semneaza contractul ce stipula in caietul de sarcini urmatoarele:

1. Realizarea a trei prototipuri, care daca erau gata in mai putin de zece luni aduceau o compensatie lunara de 20.000 marci realizatorului. 2.Masinile trebuiau sa poata transporta 4 adulti sau 2 adulti si trei copii, sau 3 soldati si o mitraliera. 3.Viteza de croaziera trebuia sa fie 100km/h 4. Consumul mediu sa nu depaseasca 8%. 5. Motorul trebuia sa fie aircooled pentru a nu exista probleme cu pornirea in anotimpul rece. 6. Pretul final sa fie sub 1000 marci. Echipa reunite de Ferdinand Porsche pentru acest proiect era compusa din: -Erwin Komenda designer sef al companiei Porsche, inainte lucrase pentru Steyr si Daimler-Benz - Karl Rabe inginer sef anterior lucrase la Austro Daimler si Steyr. -Josef Kales motoare. -Josef Zahradnik ( transmisie si suspensii ) - Franz Xaver Reimspies ( aerodinamica ) lucrase anterior la Austro Daimler el este si designerul logoului Volkswagen - Josef Mick ( aerodinamica ) Daca avem in vedere si CV-ul lui F.Porsche, lucrase pentru Austro-Daimler, ulterior pt Daimler-Benz si inainte de fondarea propriei companii pentru Steyr, vedem ca echipa era formata din profesionisti, fosti colaboratori la mai multe companii auto. Acest fapt cat si cerinta de a da gata un prototip in zece luni a facut ca noua masina sa fie una "inspirata" din alte masini ale vremii. Un lucru foarte important trebuie retinut: Volkswagen nu era o inventie ci un produs realizat in urma unei comenzi de stat pe baza unui "caiet de sarcini".. Pentru producerea noii masini s-a decis constructia unei noi fabrici si a unui nou oras. Intrucat producerea si comercializarea masinii poporului urma sa se faca de si prin KDF masina ca si orasul a primit numele de KDF. KDF ( Kraft Durch Freude ) a fost o organizatie nonprofit adaugata sindicatului unic din Germania nazista DAF ( Deutsch Arbeitfront ). Organizatia avea ca scop "distrarea" clasei muncitoare prin sport, excursii, concerte, croaziere, etc . Orasul pana la victoria aliatilor se va numi KDF-stadt, abia dupa infrangerea Germaniei numele va fi schimbat in Wolfsburg dupa numele unui castel aflat in apropiere. Inaugurarea lucrarilor la fabrica si orasul KDF a avut loc la 25 Iunie 1938 in cadrul unei ample manifestatii la care au participat si numerosi ziaristi straini. Fotografiile din arhiva revistei "Life" facute cu aceea ocazie ( disponibile pe internet ) ne arata primele Volkswagen-uri produse si ofera interesante informatii asupra evenimentului.

Deschiderea in 1938 a fabricii Volkswagen ( Volkswagenwerk Gmbh ) nu este intamplatoare. In acelas an Germania inaugura 1000 kilometrii de autostrada ( vezi foto 1 ) .

In Octombrie 2006 in Lituania au fost gasite ramasitele uneia din primele masini Volkswagen fabricate in 1938. Masina a ajuns in Germania la Wolfsburg intr-o colectie privata si este in present restaurata impecabil numai cu piese din aceea perioada sau cu repere identice cu cele originale. Alte doua masini Volkswagen fabricate in 1938 ( una din ele cabrio ) se gasesc expuse la Stiftung Automuseum Volkswagen din Wolfsburg.

Revenind la momentul 2008 cu ocazia intrunirii de la Wolfsburg, prilejuita de implinirea a 70 de ani de la inaugurarea oficiala a marcii, participantilor li s-a inmanat o diploma de participare si o insigna .

Insigna ( cu dimensiunea de 25 mm ) realizata din metal in doua variante: argintie si aurie, se prezinta sub forma unui personaj in picioare avand o silueta umana schematizata. Capul personajului are forma siglei Volkswagen. Pe cap personajul nostru poarta o sapca iar in mana dreapta o cununa laureata avand in centru cifra 70 .

Personajul infatisat de insigna noastra este personificarea “Volkswagen Dienst” ( in germana ) sau “VW Service”.

Istoria lui fiind una destul de indelungata. Prima data “Herr VW Dienst” apare pe coperta 4 a Manualelor de utilizare VW incepand cu anul 1952 dar intr-o alta forma.

In forma prezenta pe insigna noastra apare incepand cu Ianuarie 1954 .

Vreme de peste 20 de ani va aparea, in diverse ipostaze, prin mai toate manualele, brosurile de prezentare sau cartile oficiale dedicate Volkswagenelor air-cooled, in general, atunci cand se face referire la suportul tehnic oferit de producator posesorilor de astfel de masini .

Piata Americana si cultura hippy a anilor ‘60 l-a adoptat rapid pe “Herr VW Dienst” fiind cunoscut peste ocean drept “VW Mr. Bubblehead“ sau mai scurt < Volkswagen’s “Bubblehead”>.

Aceasta insigna completeaza frumos seria numismatica emisa de compania Volkswagen, in cei peste 70 de ani de existenta, serie ce cuprinde: insigne, jetoane, plachete ( badge-uri ), embleme heraldice etc.

---

[1]Prin Volkswagen classic se intelege de regula un vehicul de aceasta marca propulsat cu un motor air-cooled asemanator cu cele din dotarea primei generatii de masini Volkswagen. In aceasta categorie intra VW Kaffer sau “broscuta”, microbuzele T1, T2, VW Typ3, Karmann Ghia, etc . In ultima vreme in categoria Volkswagen-elor clasice au intrat si primele modele cu motoare water-cooled fabricate la inceputul anilor 70, fiind vorba de Volkswagen-ul Golf si Passat din prima generatie.

[2] Pentru istoria marcii si evolutia ei in cei 70 de ani lucrarea “Vokswagen – Povestea unei pasiuni” editata de principalul dealer de la noi din tara “Porsche Romania” este un util instrument.

[3] Dr. Hans-Georg Mayer-Stein, Volkswagen Militärfahrzeuge 1938-1948, Podzun-Pallas, 1993, pentru nasterea ideii de Volkswagen “masina poporului” a se vedea capitolul “Die Volkswagenidee” pg 6 -12, l a pg. 8 referiri la Salonul auto de la Berlin din 1933.

In Bucuresti acum 70 de ani

Continuare..

Prin generozitatea unor prieteni si cititori am intrat in posesia unor date suplimentare in legatura cu materialul precedent ( Multumesc TZepeSH si Jan!). Link-urile catre sursele informatiilor ce vor intregi povestea Volkswagen-elor din Bucuresti de acum 70 de ani se gasesc aici si aici .

Oficiul pentru Politici Coloniale din cadrul Ministerului de Externe al celui de al treilea Reich trimite in 1941 in Afganistan un convoi de masini ce urmau sa echipeze administratia civila din aceasta tara. Cele 4 autovehicule ce compuneau acest convoi au fost: un Kubelwagen, doua VW Typ 82 E ( caroserie de vw kaffer pe sasiu de kubelwagen - din acest tip s-au fabricat 688 masini ) si un Hanomag ( posibil camioneta ). Cele doua VW Typ 82 E erau special dotate pentru aceasta calatorie: guri de aerisire in fata parbrizului pentru ventilatie, in partea din spate a caroseriei gauri suplimentare pentru racirea motorului, filtre de aer speciale, anvelope pt off-road, jaluzele pt dormit. Masinile erau vopsite cu vopsea lucioasa si aveau manerele usilor si barile cromate. La toate astea se adaugau portbagaje pentru acoperis care au fost incarcate cu instrumente ( scule ), piese de schimb, materiale de camping si un radio pe unde scurte.

La data de 27 Mai 1941 convoiul pleca din Berlin prin Dresda, Praga, Viena, Budapeste, Bucuresti, Constanta de unde masinile au fost incarcate pe un cargobot romanesc si au fost transportate pe mare pana la Trabzon in Turcia. Aici au fost debarcate si si-au continuat periplu pana la Teheran si apoi spre frontiera cu Afganistanul.

Calatoria convoiului cu cele 4 masini facea parte din planul ministrului de externe german von Ribbentrop ca guvernul afgan sa colaboreze cu Germania in lupta contra britanicilor din Mediterana de Est si India. Ele au ajuns la destinatie in Kabul pe 26 Iunie 1941.

Atunci cand Iranul a fost ocupat de britanici si rusi ordinul a fost ca masinile din acel convoi sa fie distruse pentru a nu cadea in mainile aliatilor, astfel cele trei masini Volkswagen ce in 1941 erau la Bucuresti nu s-au mai intors niciodata in Germania.

In Bucuresti acum 70 de ani

De curand am intrat in posesia variantei digitale a cartii "Volkswagen Militärfahrzeuge 1938-1948" scrisa de Dr. Hans-George Mayer-Stein. Cartea integrala poate fi descarcata de aici .

La pagina 82 a amintitei lucrari atentia mi-a fost atrasa de fotografia de mai jos:

In prim plan se afla doua VW Käffer si un kubelwagen in fata Hotelului Athenee Palace din Bucuresti. Cu ajutorul lui "google translate" am ticluit explicatia gasita in carte pentru aceasta fotografie: in 1941 Ministerul Afacerilor Externe al Reich-ului a trimis in Afganistan un convoi din care fac parte si cele 3 masini. Convoiul a plecat din Berlin si s-a oprit intr-un oras din Balcani unde a fost facuta aceasta fotografie ( orasul neprecizat in carte este evident Bucurestiul ). Se ofera si cateva informatii legate de aceste masini: vopsea lucioasa, bari cromate, claxoane. In fotografie identificam si alte "accesorii" ale masinilor trimise in Afganistan: portbagaje in partea superioara a celor doua vw kaffer ( interesant este ca acestea sunt diferite constructiv ) si lampi "notek" pentru toate cele 4 masini ce pot fi identificate ca facand parte din amintitul convoi. Prima masina din dreapta imaginii, care judecand dupa lampa "notek" facea si ea parte din convoi, pare a fi un Hanomag.

Este o fotografie foarte frumoasa si cea mai veche fotografie in care apar masini Volkswagen facuta in Bucuresti. Ca o coincidenta anul acesta se implinesc si 70 de ani de la acel moment inregistrat de pelicula aparatului de fotografiat in centrul capitalei.

Un kubelwagen la Sibiu

Cu ceva timp in urma vorbeam, intr-un material pe care il puteti gasi aici, de cel(e) mai vechi masini Volkswagen din Romania. De curand, pe vwforum.ro, am gasit o foarte frumoasa fotografie ( pe care o puteti admira mai jos ) facuta in 1946 in zona Sibiului. Fotografia prezinta trei adulti ( doi in costume populare ) si patru copii in ceea cce pare o fotografie de familie avand pe fundal un kubelwagen, masina este acoperita partial cu un covor tesut. Este una din cele mai vechi imagini ale unui Volkswagen in Romania.

Fotografia imi trezeste doua sentimente: cel de simpatie si amuzament pentru zgatia aflata langa femeia in costum popular si cel de speranta si visare la un sopron in care zace uitat un kubelwagen...

In armata la cavalerie

Azi va propun o fotografie cu un cavalerist, mai exact bunicul meu Tomozei Constantin ( in foto apare calare ) si un coleg de arme necunoscut. Fotografia realizata in perioada interbelica este nedatata. Informatiile oferite de aceasta imagine nu sunt foarte numeroase, practic se poate dovedi un instrument util doar pentru studiul sau exemplificarea uniformelor militare specifice

epocii.

Ca imagine poate starni nostalgia oricarui barbat care si-a satisfacut serviciul militar obligatoriu. Generatii intregi si-au facut "poza din armata", pe care cu mandrie, au trimis-o acasa. Era dovada trecerii intr-o noua varsta, intr-o noua etapa a vietii.

Desfiintarea servicului militar obligatoriu a fost o greseala cu consecinte nebanuite in timp: o populatie din ce in ce mai indisciplinata, generatii lipsite de simtul responsabilitatii sau al datoriei civice, de cunostiinte militare minime, etc.
Revenind la fotografia noastra nu pot sa nu apreciez vitalitatea debordanta a personajului aflat in picioare langa cal. Imi imaginez, ca dupa ce fotograful si-a facut datoria, a dus trompeta la gura si a cantat ceva vesel.

Fotografia a fost realizata pe hartie Kodak tip "carte postala" numai buna de expediat familiei sau poate iubitei insotita de cateva ganduri scrise pe spate.

Cat de vechi e semaforul de la Baneasa?

Recent deschisul pasaj de la Baneasa a facut sa paleasca importanta semaforului din acelas loc. Principala poarta de intrare in Bucuresti a fost deservita multi ani de acest semafor. Cu totii ne-am petrecut minute, ce-au parut o eternitate, incercand sa trecem de el. Dar cat de vechi este acest semafor sau ideea de semafor in zona?

Cautand prin fotografiile familiei am gasit una cu tatal meu ( Adrian Beldeanu, Dumnezeu sa-l odihneasca! ) si prima lui motocicleta noua, un IJ, datata Septembrie 1962 si facuta la Aeroportul Baneasa. In plan secund se zareste si un semafor orientat catre oras dar pe sensul de mers spre iesirea din Bucuresti. Asa cum arata orientat, semaforul nostru, ar fi avut rolul de a prioritiza circulatia la iesirea din aeroport si poate sa permita, prin bucla aflata in dreapta lui, intoarcerea la iesirea din oras.

De ce era nevoie de acest semafor in 1962? Circulatia intensa ce apare in fotografie ( se distinge cu greutate in coltul din dreapta sus o masina ce pare a fi un IMS ) nu ar justifica prezenta unui semafor decat prin prisma unei dezvoltari pentru viitor a orasului sau prin aceea a dorintei de modernitate in preajma principalului aeroport al tarii la aceea vreme ( aeroportul Otopeni primind destinatie civila abia dupa anul 1965 ).

Ma simt obligat sa revin cu o completare, respectiv o incercare de indicare a locului unde a fost facuta fotografia si a amplasamentului semaforului in discutie, pe baza unei imagini de la google maps. Cu "flacara violet" e propunerea mea pt traseul probabil al mijloacelor de transport la aeroport in aceea vreme. Astept parerile voastre.

Studiind mai bine fotografia si imaginea din satelit am ajuns la concluzia ca semaforul si bucla s-ar fi aflat mult mai in spate, cam pe unde incepe bucla actuala, am notat locul pe plan cu un X rosu si "?".

136 ( din nou )

Cautand prin fotografii pentru articolul precedent am dat peste o alta fotografie, facuta in anii celui de al doilea razboi mondial, undeva pe frontul de Est si avand scris pe spate numarul 136. Articolul cu primele 4 fotografii "136" il gasiti aici.

Aceasta fotografie le intrece pe cele precedente in dramatism. Un alt vagon de cale ferata ( la prima vedere am crezut ca este acelas cu cel postat in articolul initial ) langa care se afla cazute 7 victime decedate. Imbracamintea indica victime civile de diferite varste si sexe. 6 victime sunt "depozitate" una peste alta in prim planul fotografiei, iar a 7 se vede chircita in plan secund. Toate victimele sunt orientate cu capul spre vagon iar aranjarea hainelor ( doua victime au partea inferioara a corpului dezgolita prin ridicarea hainelor catre partea superioara ) sugereaza ca au fost descarcate/tarate din vagon.

Vagonul este inscriptionat ca si precedentul "DEUTSCHE WERMACHT" langa alte inscrisuri slavone. Un astfel de inscris ( aflat in chenar rosu in poza de mai sus ) 27-V-41, pare a fi o data ( 27 Mai 1941 ). Daca este asa, aceasta data ar constitui un terminus post quem pentru datarea fotografiei.

Analizand reversul fotografiei, in speranta gasirii si altor indicii ajutatoare, am constatat ca hartia folosita poarta marca "Agfa Lupex". Am sa verific daca si celelalte fotografii din primul articol sunt imprimate pe acelas tip de hartie.

Foto Stela

Un recent articol al dl. Cornel mi-a activat niste nostalgii de cartier, de cartierul copilariei mele, de Rahova. De vremea cand lucrurile erau mai asezate, iar tot orasul asta penibil, parca ( mai ), aveau un miez.

In urma cu 20-30 de ani simteai ca apartii unui cartier, iar lucruriile aveau o statornicie a lor. Toata copilaria m-am tuns la aceias frizerita. Tatal meu ( Dumnezeu sa-l odihneasca! ) ma trimitea cu 10 lei in buzunar la doamna Aurelia "ii spui ca te-am trimis eu, sa te tunda frumos!". Si acum ma tund, de obicei, la aceias frizerita si asta pentru ca urasc intrebarea: "cum sa va tund?". Habar n-am ce ar trebui sa raspund. Nu reusesc sa spun decat pierdut la spate si... stiti d-voastra cum". E o alta frizerita, nu d-na Aurelia. Ea s-a pierdut pe undeva prin anii de dupa revolutie cand frizeria oficiala a cartierului a disparut in marea de frizerii "privatizate" unde orice tanar, care nu stia sa faca nimic, se facea frizer.

Imi plac lucrurile constante ( asa sunt eu mai conservator ) chiar daca e vorba de lucruri minore. O astfel de "constanta minora" a cartierului era si studioul sau atelierul ( nu stiu cum sa-i zic exact ) foto Stela. Multe din fotografiile familiei mele poarta marca "foto Stela", timp de zeci de ani fotografiile eveniment sau cele oficiale ( de buletin, legitimatie etc ) au fost facute acolo la studioul din Calea Rahovei Nr 211 ( era langa intersectia de la Petre Ispirescu inainte de a se demola ).

La "foto Stela" eu am ajuns mai tarziu, cand cu fotografia pentru primul buletin. Parca asa-mi aduc aminte... Studioul era atunci ( 88-89 cred ) intr-o casa veche pe Soseaua Viilor. Batranul fotograf Feldman ( da, in spatele numelui "foto Stela" se afla un domn, domnul fotograf Feldman ) m-a aranjat, mi-a aranjat hainele, inclinarea capului, mi-a spus sa stau asa. Apoi a inceput sa-si aranjeze aparatul. Aveau un aparat vechi, foarte vechi. O cutie mare care statea pe un trepied de lemn. Imi aduc si acum aminte ca abia m-am stapanit sa nu izbucnesc in ras cand il vedeam, cu capul ascuns sub panza aparatului, cum se chinuie sa pozitioneze infernala masinarie si cum aparatul si omul pareau sa fie o singura fiinta. Una destul de caraghioasa ce-i drept, cu multe picioare si un singur ochi, un ochi obiectiv ce-i drept. Fotografiile au fost gata a doua zi. La "foto Stela" nu se faceau fotografii impersonale tip buletin sau pasaport, se faceau portrete fotografice. Sau cel putin noua asa ni le facea. Apoi pe baza negativului spuneam cate si de ce dimensiune avem nevoie. La un moment dat toate fotografiile mele ( buletin, legitimatie, pasaport, cred ca si cea din diploma de Bac ) erau facute acolo.

Daca nu ma credeti, mai jos, va propun trei portrete fotografice purtand marca foto Stela. Sunt facute in decursul a ceva zeci de ani tatalui meu ( prof. Adrian Beldeanu ).

Un monument uitat al Regimentului 2 Rosiori?

In memoriam col. dr Cr. M. Vladescu

In colectia mea de fotografii se gaseste si cea de mai jos, aflata intr-o stare nu tocmai buna. A fost recuperata dintr-un garaj cu umiditate foarte mare, deteriorata, cu inscrisurile aflate pe spate, in general, ilizibile.

Fotografia surprinde in centru un monument al Regimentului 2 Rosiori iar in spatele acestuia o cladire.

Numele Regimentul 2 Rosiori este legat de celebra "Sarja de la Prunaru" . In ziua de 28.11.1916 cavalerii Regimentului 2 Rosiori au atacat trupele germane intr-o sarja de cavalerie care s-a soldat cu moartea eroica a aproape intregului regiment.

Celebra actiunea a Regimentului 2 Rosiori se face cunoscuta publicului si prin doua monumente ce au supravietuit pana la noi.

Primul monument se afla langa satul Prunaru pe soseaua ce duce de la Bucuresti la Alexandria. Monumentul se afla in apropierea locului unde s-a desfasurat celebra sarja de cavalerie si este compus dintr-un cimitir militar, un osuar si un monument de piatra.

Cel de-al doilea monument dedicat "Sarjei de la Prunaru" si implicit Regimentului 2 Rosiori se afla la Iasi fiind cunoscut si ca "Statuia Cavaleristului in atac" .

Revenind la fotografia noastra in prim plan vedem un monument de piatra, genul obelisc cu statuia unui vultur cu aripile desfacute in varf, tipic pentru monumentele comemorative ale Primului Razboi Mondial. Inscrisul vizibil aflat pe soclul monumentului lamureste scopul sau " MONUMENTUL EROILOR DIN REGIMENTUL 2 ROSIORI MORTI IN RASBOIUL DIN ANUL 1916-1920 PENTRU INTREGIREA NEAMULUI ROMANESC CA PILDA GENERATIILOR VIITOARE".

Pe al doilea segment al obeliscului se afla numele eroilor ofiteri apartinand acestui regiment in frunte cu colonelul Naumescu Gheorghe conducatorul celebrei Sarje de cavalerie de la Prunaru. Ultimul segment, din partea de sus a monumentului, este dedicat eroilor subofiteri si soldati ai regimentului.

In spatele monumentului se afla o cladire cu un etaj ce aminteste ca stil arhitectonic de Academia Tehnica Militara din Bucuresti.

Deasupra intrarii o inscriptie "L 2 ROSIORI" poate fi lesne intregita "REGIMENTUL 2 ROSIORI".

Sub frontonul decorat cu armuri se poate citi partea finala a celei de-a doua inscriptii aflata pe cladire, inceputul fiind acoperit de monument, "INCIPESA MARIA". Intregirea cea mai facila fiind PRINCIPESA MARIA". Dar echilibrul arhitectonic presupune existenta unui alt cuvant inaintea celor doua: "SPITALUL" fiind unul foarte potrivit ca numar de litere.

Sa ne aflam in fata "Spitalului Principesa Maria" apartinand Regimentului 2 Rosiori "Prunaru"? Foarte posibil, dar in ce oras? Cu siguranta este vorba de orasul Barlad unde regimentul si-a avut sediul.

Intrebarea ce-mi staruie in minte este daca aceasta cladire si monumentul se mai pastreaza sau nu?

In fotografie apar si doua personaje: in fata intrarii in cladire, un soldat ce pare a sta de paza, iar langa monument, un civil care se sprijina cu mana de gardul acestuia. Expresia de mandrie a acestuia din urma ma duce cu gandul la un veteran al regimentului. E doar o supozitie.

Datarea fotografiei se poate face dupa anul 1920 dar limita superioara de timp ramane necunoscuta.

Volkswagen-ul si romanii - o fotografie cu semne de intrebare

Pe un sit foarte interesant cu fotografii din Al Doilea Razboi Mondial am gasit o fotografie cu un schimwagen in fruntea unei coloane de tancuri. De problema primelor contacte dintre romani si Volkswagen ne-am mai ocupat si aici cand vorbeam de cel mai vechi Volkswagen din Romania.

Fotografia poarta titlul "coloana tancuri transilvania I" si se gaseste la capitolul Romanian Forces" de pe amintitul sit.

Vazand fotografia, in prima faza, m-am bucurat. Armata Romana a avut pe inventar si o astfel de masina produsa de Volkswagen. Schimwagen-ul fiind o masina foarte interesanta cu tractiune integrala si care se transforma foarte usor in barca cu motor. O minunatie de masina!

Dar studiind mai bine fotografia ( are dimensiuni foarte mici si pare scanata dintr-o carte sau publicatie tiparita ) am constatat ca nu se vede nici un element care sa identifice coloana ca fiind una a armatei romane. Mai mult tancurile aflate in spatele schimwagen-ului nostru sunt tancuri germane grele din care primul este un Tiger 1. Cum nu cunosc ca Armata Romana sa fi avut in dotare astfel de tancuri este foarte probabil ca aceasta coloana sa fie una germana si nu una romana.

Daca-mi permiteti o gluma: avand in vedere ca schimwagen-ului ii lipseste roata de rezerva ( o fi trebuit cuiva la o caruta ) identificare locului, unde a fost facuta fotografia, ca fiind Romania este aparent justificata.

BMW si EMW

In amintirea tatalui meu, Adrian Beldeanu, care pe 9 Ianuarie ar fi implint 75 de ani.

De curand mi-am luat un BMW R 32 din 1923. Pasiunea pentru vehicule pe doua roti m-a parasit in urma cu foarte multi ani dar aceasta motocicleta e fantastica!

Realizata de IXO MUSEUM ( www.ixomodels.com ) la scara 1/24. Este o adevarata bijuterie.

Detaliile sunt incredibile pentru o motocicleta la aceasta scara ( carburatoarele, galeriile de evacuare si tijele de la acceleratie sunt favoritele mele ).

Am incercat sa pun pe fundal o reproducere dupa o fotografie de epoca din atelierul unde se asamblau aceste motociclete (rezultatul nu este unul tocmai stralucit pentru ca a trebuit sa ma lupt cu Iustin sa nu manance decorul ).

Cateva date tehnice:

Este prima motocicleta produsa de BMW si comercializata sub acest nume.

S-a fabricat intre 1923-1926.

Avea un motor boxer, air-cooled de 500 cc ( mai exact 486 cc ), care dezvolta o putere de 8, 5 CP la 3200 RPM.

Viteza maxima era de 95 km/h.

Consumul se incadra la 3 l la 100 km. Sau pentru abreviationisti 3% .

Machetei nu pot sa-i reprosez decat doua lucruri. Primul: toate piesele sunt din plastic, chiar daca este unul de buna calitate care nu se rupe sau sparge cu usurinta as fi preferat sa aiba si ceva piese de metal, spre ex. cadru, rezervor, motor. Al doilea; pentru conformitate ar fi fost bine daca rotile ar fi avut talonul alb, in acest fel s-ar fi adaugat un plus de autenticitate.

In incheiere o poza de epoca cu tatal meu pe una din primele lui motociclete.

Este o motocicleta EMW ( nu cunosc modelul si nici anul de fabricatie ). Fotografia nu este datata iar singura mentiune care apare pe fotografie este atelierul unde a fost prelucrata "FOTO STELIAN".

EMW ( Eisenacher Motoren-Werke ) este o marca produsa dupa al doilea razboi mondial la fabrica BMW din Eisenacher. Aceasta se afla in partea controlata de sovietici a Germaniei si a produs masini si motociclete sub marca BMW pana in 1952 cand i-a fost schimbat numele in EMW, iar celebra sigla BMW a fost inlocuita cu una similara dar avand culori dfierite ( in loc de albastru cu alb s-a optat pentru rosu cu alb ) .

Un fotograf amator, aparatul sau si doua defilari de acum 70 de ani

Bunicul sotiei mele, Ionel Stanciu din Breaza, pe langa multe alte pasiuni ( in general tehnice ) avea si pasiunea fotografiatului si a fotografiilor. Pana acum au mai aparut pe acest blog alte doua fotografii ce i-au apartinut si pe care le puteti vedea aici si aici . Avea doua aparate de fotografiat un Kodak, pe care il puteti admira mai jos si un altul, Agfa ( daca-mi aduc bine aminte ) gen cutie, care "s-a pierdut" :( .

In urma cu cativa ani, pe cand sotia lui inca mai traia, am facut o selectie de fotografii pentru colectia mea. Printre aceste fotografii se afla si cele doua de mai jos facute cu ocazia unei parade militar-legionare. Fotografiile sunt imprimate pe acelas tip de hartie si sunt aproape convins ca au fost facute cu aparatul Kodak.

Trebuie sa va spun ca abia aseara in timp ce pregateam fotografiile pentru postare si incercam sa-mi dau seama cu ce ocazie avea loc defilarea, am observat ca de fapt este vorba de doua defilari militar-legionare, care se petrec in anotimpuri diferite.

Prima fotografie este facuta vara daca avem in vedere frunzele din copaci. Aparatul de fotografiat a surprins fanfara ( care este una civila ), urmata de un grup de militari care poarta un steag. Militarii au uniforme specifice vanatorilor de munte si saluta conform uzuantelor militare cu salutul militar si nu cel legionar. Sunt urmati de un grup de legionari care defileaza salutand cu bratul drept ridicat. Pe marginea drumului civilii privesc coloana fara sa salute. As indraznii sa avansez ideea ca defilarea are loc in toamna anului 1940 dupa alianta dintre Antonescu si legionari din 4 Septembrie.

In a doua fotografie defilarea are loc toamna tarziu sau iarna: copacii sunt total desfrunziti . In prim plan apar un grup de legionari care defileaza cu bratul drept ridicat conform salutului specific. Acestia sunt urmati de un grup de militari care saluta tot cu salutul legionar. Militarii, avand in vedere uniforma, fac parte tot dintr-o unitate de vanatori de munte. Pe marginea drumului civili saluta coloana cu bratul drept ridicat. Fotografia este facuta cu siguranta inainte de rebeliunea legionara din Ianuarie 1941.

Daca privim cu atentie observam ca ambele fotografii sunt facute in acelas loc si din acelas unghi. Probabil fotografiile sunt facute de Ionel Stanciu din poarta casei unde locuia. Ramane sa aflu unde locuia acesta in perioada respectiva si sa incerc sa identific exact locul in care au fost facute fotografiile. Avand in vedere ca Breaza, cu exceptia unei mici portiuni in centrul orasului, nu a cunoscut sistematizarea comunista, este foarte posibil ca locul sa fi ramas neschimbat... inca.

Leonida&Co la Targu Jiu

Incepem noul an cu o postare ce lamureste o dilema din anul ce abia a trecut. Datorita d-lui Beren ( caruia ii multumim si pe aceasta cale ) misterul localizarii fotografiei in care apare o ( noua ) reprezentanta Leonida&Co a fost rezolvat.

Reprezentanta se afla pe strada Tudor Vladimirescu din Targu Jiu, iar cele doua turle simetrice, ce au permis identificarea locului in care a fost facuta fotrografia, erau ale bisericii Sf. Voievozi din amintita localitate.

Sursa foto aici

O veche carte postala din Tg Jiu surprinde strada din discutia noastra dintr-un alt unghi. O cladire ( notata cu A ) se lasa identificata in ambele fotografii. Imaginea strazii Tudor Vladimirescu in prima jumatate a secolului XX este astfel frumos completata.

Sursa foto aici

Daca doriti sa vedeti ce a facut sistematizarea comunista din zona si modificarile suferite de biserica in decursul timpului puteti cauta poze actuale pe google, personal prefer sa nu stric imaginea si parfumul epocii.

Fotografia noastra intregeste fericit seria de imagini cu orasul Targu Jiu in perioada interbelica si aduce o umila contributie la istoria automobilistica romaneasca si a firmei Leonida&Co. Si pentru ca am reamintit de aceasta firma romaneasca auto celebra profit de ocazie si va semnalez un articol interesant ( aparut pe blog-ul Automobilia ) despre sfarsitul fondatorului ei Leon Leonida intr-un nefericit accident de masina.

Update!

Cred ca am reusit si identificarea cladirii A ( sau cladirea invecinata ). Este vorba de cladirea cu statui la fatada si care in prezent apartine Universitatii "Constantin Brancusi".

Sursa foto aici

136

Azi va propun un set de patru fotografii inedite din cel de-al doilea razboi mondial. Toate fotografiile au notat pe spate un singur lucru, un numar: 136. Sunt fotografii mostenite din familie iar singura indicatie asupra lor este ca ar fi fost facute in vremea pogromului. Indiferent cat am cautat nu am reusit sa identific cu exactitate locul in care au fost facute, ca urmare va cer sprijinul pentru identificare.

Toate fotografiile sunt imprimate pe acelas tip de hartie si sunt facute iarna ( pogromul de la Iasi avand loc vara nu pot fi puse in legatura cu acesta ).

Prima fotografie prezinta un imobil de mari dimensiuni ( gen cladire publica ) cu doua etaje bombardata.

In a doua fotografie apare tot o cladire cu doua etaje, fatada acesteia a fost lovita de mai multe proiectile. In fata cladirii niste oameni stau aparent la o coada. Destinatia cladirii poate fi sugerata de un clopot aflat in fata ei: seminar teologic, scoala/liceu ... ???

A treia fotografie pare a fi o gara bombardata, acoperisul lipseste iar intreaga vecinatate pare pustie.

Ultima fotografie este si cea mai dramatica. Langa un vagon de cale ferata inscriptionat " DEUTSCHE WEHRMACHT" dar si cu inscrisuri cu caractere slavone se afla ceva ce par a fi corpuri ale unor oameni morti. In plan secund apare un alt vagon incarcat cu osii de cale ferata ceea ce ar putea indica ca ne aflam intr-o regiune de granita unde era necesara schimbarea osiilor pentru ecartamentul rusesc. Langa vagonul cu osii un militar ( german? ) patruleaza, pe fundal cateva cladiri si cativa civili.