Distractie de "uichend"

In urma cu vreo saptamana ( pe cand in rai ploua... zilnic ) zic sa arunc un ochi sub mocheta "cainelui" sa vad daca n-a intrat apa. Ma uit in dreapta, nimic, uscat. Ridic mocheta in stanga si ma uit. NIMIC! Nici macar podeaua nu mai era. Prin gaura impresionanta se vedea asfaltul, ce-i drept curat ca plouase abundent si covorul de rahati de caine ce acopera Bucurestii fusese spalat. Verbul definitoriu pentru masini " a merge" era inlocuit in cazul cainelui de verbul "ä pierde". In spate, in portbagaj, pierdeam printr-o gaura bagajele, prin pragul din stanga pieredeam caldura, prin gaura de sub bancheta riscam sa pierd releul de incarcare si diversele maruntisuri ce le tin acolo, bara din spate avea tendinta de a se pierde cu totul ( asa e ea mai confuza si timida ), iar acum prin gaura din podea riscam sa pierd chiar soferul. Ceea ce era destul de grav deoarece soferul e chiar subsemnatul. Bine daca ma legam cu centura si ma tineam de volan n-aveam mari sanse sa cad pe acolo dar gaurile din ce in ce mai mari permiteau intrarea in masina a unor animale ( la inceput ) mici iar acum puteam vorbi deja de animale mijlocii. Cum ar fi fost sa ma trezesc cu masina plina de pisici care executau silit soarecii si sobolanii deja prezenti acolo? Sau si mai grav. Cum ar fi fost ca mergand cu masina, cainii care latra la roata, ca opozitia la mersul puterii, sa ma muste prin caroserie de picior? Masuri grabnice se impuneau iar doua variante se conturau. Prima varianta, ortodox-tehnica, ar fi presupus o restaurare impecabila, cu repere originale sau identice, cu desfacerea intregii masini si separarea sasiului de caroserie, cu luni ( poate chiar ani ) de atenta restaurare. O opera de arta, un typ3 de vis ... care ar fi costat cateva mii de euro, masina imobilizata unul sau poate chiar doua sezoane iar rezultatul ar fi fost o masina impecabila, scumpa, care ar fi stat tot in fata blocului pt a fi pisata de caini si zgariata de psihopati ca sa nu mai vorbim de entuziastii "vintigi" care-si mai fac cate o poza suiti pe capota din fata. Pentru ca atunci ( cu ani de zile in urma pe cand aveam si banii, si timpul dar mai ales nervii necesari unei restaurari ca la carte ) cand am batut la usa Perfectiunii, n-a vrut sa-mi deschida si din spatele usii se hlizea cu limba scoasa la mine, am adoptat rapid a doua varianta. Astuparea gaurilor la modul trainic si decent, cu cheltuieli minime si mai ales intr-un timp scurt. Nu de alta dar sezonul se apropie ;) . In definitiv totul se reduce hemingwayan la a avea sau a nu avea... masina pentru plimbarea de placere la intruniri sau in "uichenduri". Meseriasul care a realizat pe deplin caietul de sarcini ( si chiar mai mult decat atat: coltul stanga al masinii necesitand o complicata operatie de refacere demna de chirurgia estetica ) are si un nume, Bogdan Awo ( multumesc boierule! recomand! ), si fotografii din timpul operatiunilor, ce pot fi admirate mai jos. Rar mi-a fost dat sa cunosc un meserias atat de hotarat, rapid si responsabil. Gata cu laudele sa nu i se urce la cap ;) . Operatiunea de astuparea a gaurilor si de consolidarea pentru mentinerea in circulatie a "cainelui" pana la o noua incercare de intalnire cu Perfectiunea a marcat si o noua premiera intr-un sir de interventii tehnice naucitoare. Dupa repararea franelor noaptea la temperaturi cu multe grade negative, dupa schimbarea cutiei de viteze la unu noaptea a urmat si tinichigeria de la miezul noptii. Un uichend a fost de ajuns ca masina sa-si recapete integritatea fizica si sa fie relativ gata de bananait pe sosele scumpei noastre patrii Uniunea Europeana desi anul asta nu cred ca voi parasi trista gubernie RepubliCa Capitalista Romania. Multumiri tuturor celor implicati: Bogdan Awo - rol principal "tinichigerie", Sorin - imagine, fotografii in timpul ostilitatilor, Pac - omul care a luptat si mai ales a invins hidra monstruoasa a preparatorelor de vopsea, garajului care ne-a gazduit, si celorlalti multi eroi ( mai mult sau mai putin anonimi ) care au dat "cainele" cu zgaibaracele in sus sau in jos dupa cum a fost nevoie.