joi, 30 decembrie 2010

Povesti de acum 50 de ani



Afara-i intuneric si e frig. E atat de frig ca poti sa te tai in sclipirea stelelor. In casa-i cald si vodca-i rece cand pleaca din pahar dar prin alunecare se incalzeste si la destinatie iti arde placut stomacul. E numai bine de povesti... povesti si frig ....2011... si zapada... 1961 ... povesti de acum 50 de ani...
In anul ala multe si nebanuite lucruri s-au intamplat. Unele atat de minunate ca azi par incredibile, altele nu.

In SUA un tanar pe nume John Fitzgerald Kennedy ( sau cum se spune in americaneste JFK ), renunta la o viata frumoasa si interesanta



si ajunge al 35 lea presedinte american si cel mai mare actor politic al vremurilor sale.



Trei ani mai tarziu ajunge de-a dreptul in istorie.
Asta se intampla cand te lasi de femei si distractie si vrei sa faci chestii serioase!

In Anglia, la Liverpool mai exact, patru baieti ce urmau sa schimbe lumea muzicala si nu numai, cantau pentru prima data la Cavern Club. Uitandu-ma la ei imi dau seama cat de mult semanam: si eu la varsta aia aveam geaca de piele... si ei, si eu cantam la casetofon... si ei cantau la Cavern Club aceleasi melodi, si eu vroiam sa schimb lumea... si ei au schimbat-o...



In URSS lumea statea mai mult cu ochii pe sus. Nu, nu se uitau dupa avioanele americane salvatoare ca romanii, se uitau la infinitul cosmic si incercau sa-si depaseasca statutul de fiinte pamantene ( se stie ca unul din frumoasele efecte induse de vodca este ca incepi sa te simti in al noualea cer iar urmatorul efect este infrumusetarea femeilor: dupa o sticla si soacra pare simpatica). Ca urmare, in acel an rusii veseli incearca cosmosul cu degetul trimitand prima sonda spatiala catre Venus: Venera 1. Dimineata toata lumea avea o usoara durere de cap si de gat iar nimeni n-a mai reusit pana acum sa-si aduca aminte unde-i Venera1 si de ce.



In SUA in 1961 este descoperit un nou element chimic: Lawrencium ( Lr nr atomi 103 ) descoperirea este facuta in urma unor cercetari profund umaniste: se cauta material pentru o noua bomba atomica mai eficienta. Pana la urma au descoperit E-urile...

Primul om ajuns in spatiu este un rus ( sau soviet cum i se spunea pe atunci ): Yuri Gagarin. Dupa legendarul sau zbor in spatiu din 12 Aprilie 1961 Gagarin afirma: "Patria aude, patria stie". Memorabile cuvinte, fiecare intelege ce vrea din ele ...



Americanii mai pragmatici privesc mai mult in jos decat in sus si dau cu ochii de Cuba. O mica insula condusa de un mare dictator: Fidel Castro. Decid ca-i momentul sa se faca nitel de ras si invadeaza Cuba in ceea ce localnicii cunosteau ca fiind Golful Porcilor, ulterior intreaga lume va auzi de acest loc ce te duce cu gandul la piftie si carnati. Si acum, la 50 de ani de atunci, "El lidero maximo" ( Fidel Castro ) se tavaleste pe jos de ras la bancurile cu americani, porci si golf.

Zidul Berlinului, cea mai mare aberatie a secolului XX, isi incepe efemera viata tot acum 50 de ani. Zid ce rusii si-au dorit sa desparta, pe nemti i-a unit iar arabii fac acum o buna afacere in Berlin vanzand pietricele din el. Cat de international...



Pentru ca nu au reusit sa se faca ( prea tare ) de ras in Cuba ( e si o tara mica fara mare potential ) americanii decid sa mai incerce odata si pornesc oficial razboiul din Viet Nam. De data asta vor reusi...


In Romania era ca de obicei: statul incerca prin toate mijloacele sa scape de intelectuali si de cei care aveau sau puteau sa aiba si alte idei decat cele oficilale. Pentru ca inca nu eram in UE iar emigrarea in Canada era un vis prea indepartat solutia eradicarii intelectualilor si a clasei de mijloc s-a desfasurat muuult mai eficient prin saparea unui canal. Singurul eveniment notabil al anului 1961 in Romania nu a fost nici o lansare in spatiu, nici o descoperire remarcabila, au fost doar niste alegeri care si acum ii storc Bunicutei o lacrima nostalgica in coltul ochilor: candidatii comunisti au obtinut nu mai putin de 99,77 % din voturi: Traiasca si infloreasca Partidul! Indiferent care, la putere sa fie ...


In Germania, pentru ca rusii si americanii la sfarsitul ultimului razboi mondial luaserau acasa la ei rachetele naziste si specialistii nemti in chestii care zboara departe, lumea se axase mai mult pe dezvoltarea de vehicule terestre. Daca acum BMW-ul si Mercedes-ul plimba manelisti prin Romania si nu oameni prin spatiu poate de acolo ni se trage. Dar sa vedem partea plina paharului: la salonul auto international de la Frankfurt in 1961 este prezentat si lansat oficial Volkswagen-ul 1500 sau typ 3- ul. Aceasta masina va rupe gura targului pana la incetarea productiei in 1973. Incet incet va deveni prima masina de familie sport: cu 2 carburatoare, suspensie independenta pe cele 4 roti, frana disc cu doua pistoane pe etrier, motor boxer amplasat in spate si cel mai important principala caracteristica a masinii va fi inca de la inceput: fiabilitate maxima cu preturi minime.


Figura celui ce priveste la typ 3 in fotografia de mai jos pare sa spuna totul despre impresia facuta de noua masina lla evenimentul de la Frankfurt din Septembrie 1961...


Mai multe fotografii de la acel eveniment de acum 50 de ani cat si pretioase informatii gasiti aici ( este si sursa pt fotografiile cu typ 3 postate ).

La 50 de ani de atunci, spre exemplu, in Romania estimez ca sunt peste 20 de typ 3-uri inmatriculate si functionale si asta dupa ce ani de zile au fost dezmembrate sau trimise la REMAT multe astfel de masini intr-o stare foarte buna.
Iubitori ai acestei masini din intreaga lume: din Germania pana in Japonia sau din Australia pana in America vor sarbatorii 50 de ani de type 3.

Cam asta-i o parte a povestii de acum 50 de ani...

2011 va fi anul typ3!

duminică, 26 decembrie 2010

Pregatiri de iarna... mai prin toamna

Mai prin toamna am inceput pregatirea Variantului ( typ 3 ) pentru iarna. Inca de asta vara, trebuie spus, ma chinuia problema distribuitorului ( delcou ) mai precis reglarea avansului . Dupa reglarea statica la verificarea dinamica ( cu stroboscopul ) avansul trebuia modificat pentru valoarea de relanti. Daca era reglat dinamic, la 7,5 grade, la relantii motorul pornea si mergea frumos, uniform. In sarcina, la viteze mari sau la urcarea unui deal, munte, serpentina, mergea oribil. Pentru un mers multumitor trebuia crescut foarte mult avansul peste valoarea de 7,5 grade. Delcoul avea uzuri ffff mari iar canistra de vaccum nu-i apartinea fiind luata de la dezmembrari pe principiul: "daca seamana e buna". Aveam un alt delcou ce cu siguranta nu fusese folosit in ultimii 25 de ani( Bosch 311 905 205 T ) care dupa part number era de typ 3 dar nu stiam pentru ce tip de motor. Acest distribuitor/delcou ( cum vreti sa-i ziceti ) este modelul ( si ) cu vaccum retard. Cu ajutorul lui Bogdan_bus ( saru-mana boierule! ) am intrat in posesia curbelor de avans pentru toate tipurile de distribuitoare folosite la motoarele de typ 3. Delcoul Bosch 311n 905 205 T se potrivea la motorul meu si am decis sa-l folosesc fara retard .
Retardul vaccumatic a aparut ca urmare a impunerii unor noi norme de poluare in SUA in 1969. Vaccumul retard ( se ia de sub clapeta de accelerati mai exact din galeria de admisie ) si la turatii mici modifica avansul negativ astfel incat motorul se incalzeste mai repede arderea se face mai cu mot si nu stiu ce rahat nu mai ajunge in atmosfera. Parere personala: cea mai mare prostie sa "incingi" un motor air-cooled.
Detaliile tehnice se vad mai bine in reprezentarea grafia a avansului pt acest distribuitor.




Probele de "coasta" cu noul distribuitor s-au desfasurat pe Calea Rahovei veche in portiunea ce urca asemeni unei serpentine prin fata Colosseum-ului ( Palatul Bragadiru ).



Probele efectuate impreuna cu copilotul Iustin au avut un rezultat mai mult decat multumitor si au fost urmate la scurt timp si de instalarea unei aprinderi electronice Gotronic pt o pornire la temperaturi foarte scazute cat mai usoara.



Cam atata pentru anul asta ne vedem in 2011 ;) .

Un an nou fericit le doresc tuturor cititorilor acestui blog!

miercuri, 15 decembrie 2010

Cadouri de craciun: microscop sau mobil?

Sa tot fi avut vreo 6 ani cand, intr-o zi, plimbandu-ma prin liceul in care am copilarit , am deschis timid usa unuia dintre laboratoare. Aveam acest obicei de a umbla prin liceu si de a cauta laboratoare in care nu se tineau ore si profitand de lipsa elevilor le vizitam ca pe niste micro muzee. Prin crapatura usii am vazut ca laboratorul de biologie ( caci despre el e vorba ) era plin de elevi. Am dat sa plec dar profesoara ce-si tinea ora acolo a deschis usa larg sa vada cine-i deranja sau spiona ora. M-a bagat in laborator si m-a invitat la catedra. Elevii, vazandu-ma, chihoteau vesel in banci. Profesoara ( nu-mi mai amintesc cine era  ) m-a pus sa ma uit intr-un aparat negru ciudat.
Interesant e ca nu-mi aduc aminte cum am ajuns sa ma uit in acel aparat, m-a ridicat in brate, m-a suit pe scaun? Nu conteaza, probabil ca acest detaliu a fost considerat de creier ca nefiind important si sters.
Mi-am pus un ochi in locul indicat si n-am vazut nimic. Am spus ca n-am vazut nimic si elevii au ras iarasi. Ma simteam intimidat. Profesoara mi-a spus sa-mi acopar un ochi cu mana si sa privesc in “ochianul” aparatului cu celalalt ochi. Si atunci am vazut! Am vazut pentru prima data lumea microscopica. Matasea broastei aflata pe lamela la microscop capata alta consistenta (microscopul e net mai tare decat Google unde nu am gasit nici o imagine cu matasea broastei vazuta la microscop pentru a ilustra postarea ). Au urmat celulele dintr-o foita de ceapa si apoi minunea: o euglena verde VIE! Am plecat ametit si indragostit. Nu, nu de euglena ci de microscop.



Vroiam, doream, visam, un microscop! Toate rugamintile, apropourile, insistentele mele au ramas in fata parintilor ca solicitarile sindicalistilor in fata guvernului. Nu stiu cat era de scump un microscop, daca atunci se gasea usor sau greu. Pur si simplu nu au vrut sa-mi ia un microscop si astfel, probabil, am ratat o cariera de biolog, cercetator sau medic injurat si prost platit dintr-o tara mizera lasandu-mi-se deschis, insa, drumul luminos catre o cariera de amploaiat, de corporatist de doi lei intr-o multinationala de … intr-o multinationala.
Un unchi, Unchiu Romi ( Rades Romeo D-zeu sa-l odihneasca! ) n-a ramas insensibil la pasiunea si staruintele mele si intr-o zi a deschis “diplomatul” ce-l purta tot timpul cu el si de acolo a scos o chestie mica confectionata din tabla de aluminiu si o sticluta. A fost primul meu microscop cu glicerina. In gaura aceea micuta se punea o picatura de glicerina ce actiona ca o lupa. Placa mobila ( unde se punea si picatura magica ) permitea ajustarea distantei pentru o imagine cat mai buna. A fost primul microscop si pana acum si ultimul. Invatamantul s-a deteriorat de la o zi la alta asa ca in scoala ( cand mi-a venit randul sa fiu si eu elev ) orele s-au desfasurat “teoretic”, microscoapele ramanad ascunse undeva departe de elevi.
Desi au trecut vreo 30 de ani de atunci inca il mai am. Probabil intr-o buna zi imi v-a aduce aminte sa-i cumpar baiatului meu un microscop costa cam cat un telefon mobil nici prea prea nici foarte foarte. Poate asa n-o sa ajunga corporatist. Sau, poate ii iau un telefon mobil semi-bengos sa ajunga corporatist ca tac’su...