joi, 31 decembrie 2009

De Anul Nou...



Un an nou fericit tuturor cititorilor!

PS Daca in 2010 niste nebuni se vor ambitiona inca sa strabata soselele lumii in masinile lor anacronice, nu-i blamati. Sunt doar niste idealisti pasionati ( inofensivi ;) ).



marți, 29 decembrie 2009

Recensamant


No, stie cineva cati ... hai sa le zicem bucuresteni, sunt plecati zilele astea in concediu? Sunt curios, de fapt, cu cati suntem mai multi decat trebuie .

duminică, 27 decembrie 2009

Doua monede bizantine schifate de la Manuel I


Azi va aduc in discutie doua monede bizantine schifate.
In primul rand ce inseamna monede schifate? Termenul provine din limba greaca mai exact de la cuvantul "skyfos" care inseamna cana sau cupa. Monedele schifate nu au o forma plana ca toate monedele ci o forma concava ca cea a unei farfurii: aversul fiind convex iar reversul concav. Ele au fost emise in Imperiul Bizantin incepand cu Mihail al IV-lea ( 1034-1041 ). Asupra acestei forme deosebite s-au oprit dealungul timpului mai multi cercetatori numismati incercand sa gaseasca o explicatie cat mai solida. S-a vehiculat ideea ca forma asigura o rezistenta mai mare monedei ( monedele schifate sunt subtiri ) sau un efort fizic mai mic pentru batere. Forma insolita tine cu siguranta de zona mentalului, asa cum bine explica in cartea sa D-lui Ion Donoiu "Imparatii Bizantului si monedele lor" ( Bucuresti 1993 ), carte pe care o recomand cu caldura oricarui pasionat de monede bizantine sau de istoria bizantina.
Monedele schifate imita cupola bisericii ortodoxe ( respectiv cupola Sfintei Sofia edificiu simbol al lacasurilor de cult ortodoxe ) care la randul ei este o traspunere a boltei ceresti. Dar simbolistica nu se opreste aici. Pe toate monedele schifate pe avers este reprezentata divinitatea: Iisus Hristos in diverse ipostaze ( bust, in picioare sau tronand ) sau Fecioara Maria ( deasemenea aflata in diverse ipostaze iconografice). Divinitatea se afla pe forma convexa a monedei deci deasupra boltei ceresti, in interior ( pe revers ) se afla imparatul ca stapanitor al lumii terestre aflata sub bolta cereasca. In acelas timp el este protejat si legitimat de divinitate.
Prima moneda in discutie de la Manuel I are pe avers imaginea Fecioarei tronand ...
...iar pe revers imparatul ( reprezentat in picioare ) cu globul cruciger in mana stanga iar in mana dreapta un labarum ( stindard imperial ce apare pe monede odata cu Constantin cel Mare ).


A doua moneda prezinta pe avers imaginea lui Iisus Hristos tronand ...
... iar pe revers imparatul in aceias ipostaza ca si la moneda precedenta dar aici fiind incoronat de Fecioara. Asistam la o dubla consacrare divina a puterii imperiale.





Reversul insa dezvaluie, parerea mea, mai mult. Este stiut faptul ca mentalul oriental pune un oaresce semn de egalitate intre stat si biserica: cele doua convietuind intr-o stare de interdependenta. Biserica il ungea, il consacra pe imparat ( asigurandu-i legitimarea dar si protectia divina ) iar imparatul era ocrotitorul si ( daca vreti ) garantul bisericii. Aceasta egalitate departe de a fi perfecta inclina in favoarea unuia sau altuia din cei doi ( biserica sau imparatul ). Era daca vreti un exercitiu democratic cu o alternanta la putere fara ca unul sau altul sa detina puterea absoluta.
Iconografia monetara bizantina tine foarte bine pasul cu aceste fluctuatii ale puterii. Daca in epoca iconoclasta ( 730-834 ) imaginea divinitatii ( Hristos, Fecioara ) dispare de pe monede fiind inlocuita de cea a imparatului ( bazileul ) bizantin. Victoria iconodulilor ( sustinatorii iconelor ) a dus la revirimentul imaginii divine pe monede ajungandu-se chiar pana la disparitia imaginii bazileului si a numelui sau de pe monede ( cazul monedelor "anonime" de bronz ). Iconografia imperiala asa cum apare inclusiv pe monede evolua si ea odata cu aceste fluctuatii, imparatul fiind reprezentat mai mic sau la un nivel inferior decat divinitatea: cazul mozaicului de la Sf. Sofia care-l prezinta pe Constantin IX ( 1042-1055) si imparateasa Zoe avandu-L in mijloc pe Iisus Hristos pe tron.





...Sau aproape la acelas nivel ca in cazul unui mozaic ( aflat tot la Sf. Sofia, sursa foto aici ) ce-l infatiseaza pe Constantin VI ( 780-797 ) impreuna cu mama sa Irina avand in mijloc Fecioara cu Pruncul.
Ambitioasa si autoritara Irina reuseste performanta de a domnii singura vreme de 4 ani dupa indepartarea fiului de la conducerea imperiului (798-802) .



Manuel I Comnenul ( 1143-1180 ) a fost un imparat cu o domnia indelungata de aproape 40 de ani. Imparat energic si abil a luptat in lunga sa domnie pentru refacerea Imperiului la granitele din vremea lui Iustinian.


( Manuel I Comnenul intr-o miniatura dintr-un manunscris aflat la Vatican, sursa wikipedia.org )
Fire autoritara, in cei 62 de ani de viata ( 28 Nov 1118 - 24 Sep 1180 ) nu a avut probleme remarcabile in politica interna si a incercat redarea gloriei statului bizantin prin lupte atat cu necrestinii ( turci, bulgari ) dar si cu crestinii ( venetieni, genovezi, unguri, sarbi , etc ), politica militara fiind dublata de o diplomatie pe masura, usor vizibila mai ales in relatia cu apusenii celei de a doua cruciade.
Sa mai privim odata reversul celei de a doua monede:

Imparataul este incoronat de Fecioara Maria, dar aceasta se afle mai jos decat imparatul si pare sa faca un efort pentru ai pune coroana pe cap. Este, zic eu, un exemplu clar de iconografie ce arata puterea si autoritatea imperiala in raport cu institutia clerica sau mai bine zis semnele unei perioade de superioritate a puterii laice in raport cu cea clerica intr-o lume profund crestina de rit ortodox.
Manuel I spre sfarsitul vietii isi pierde interesul pentru politica si treburile statului dedicandu-si timpul studierii astrologiei, stiinta pentru care facuse o mare pasiune. Un episod anecdotic spune ca in asteptarea ciocnirii a doua stele ( ciocnire pe care o calculase in prealabil ) a poruncit sa se scoata geamurile din cercevele pentru a nu fi sparte in urma zguduirii produse de impactul dintre cele doua astre.

(articol nefinalizat)

joi, 24 decembrie 2009

Craciun fericit!

Desi mai aveam ceva de zis la adresa unor meseriasi de-ai nostrii si operele lor, am hotarat sa aman pana dupa sarbatori orice idee inveninata. Gata e seara de ajun! Sa va aduca Mosul tot ce va doriti voi. Craciun fericit alaturi de cei dragi voua!



Fotografia preluata de pe www.shorpy.com, poarta titlul "Best Christmas Ever: 1922" si explicatiile "Dorsey Christmas tree, 1922.".

Hai sa fim din nou copii si sa ne bucuram de aceasta seara cu dragoste si inocenta ;) ...

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Iar n-ai ...

Am doua masini, un VW Golf IV Variant, TDI, 101 CP, ESP, ABS, fabricat in 2001, etc si un VW Typ 3 Variant, tractiune spate, fabricat in 1969. Cu care credeti ca ma deplasez prin Bucurestiul lui Oprescu si sectorul lui Vanghelie ( care este ... total nedeszapezit )? Evident cu Typ 3-ul din '69 :) . Cu Golf-ul n-as ajunge nici pana la coltul strazii, esuand ca o balena sclemberitica pe primul sleau de zapada ( pisicile nu se baga sub masina din lipsa de spatiu iar sobolanii aia mai mari se gandesc de doua ori inainte). La ce-s bune ESP-euri, ABS-uri si alte cacaturi ale tehnologiei moderne daca orice chestie care depaseste 15 cm se dovedeste un obstacol imposibil de trecut?
Cu aceasta ocazie doresc sa-i multumesc vecinului care si-a pus zapada de pe masina lui in fata masinii mele ( in poza e dupa ce am carat zapada in gradina si am curatat si aleea sa aiba lumea pe unde trece) si tuturor celor care iau zapada de pe droagele lor si o arunca in mijlocul drumului pentru ca acolo e ( evident ) mai usor: "Va iubesc pe voi dar mai ales pe mamele voastre ! ".



Mai departe mic ghid de iarna pentru ( mitocanii ) romani, azi episodul I ( simt ca va urma si II ):
1. A nins ... ce bine e! A sosit momentul sa ne facem poze cu telefonul in zapada.
2. Nu trebuie sa dai niciodata zapada, sigur trebuie sa vina cineva sa o dea mai ales daca e in fata casei tale sau de ce nu chiar in fata magazinului tau ( clientii sa zica mersi ca te sacrifici si deschizi magazinul in loc sa te dai pe partie la Predeal ).
3. Responsabili cu datul zapezii trebuie sa fie: primaria, vecinii, minoritatile nationale, emigrantii, extraterestrii, UE, Dumnezeu, ma rog orcine altcineva in afara ta.
4. Ai BMW, nu? Perfect! Sti ca e o masina improprie mersului pe zapada ( tractiune spate, motor fata ) ? Minunat! Nu ai nici cauciucuri de iarna? Mirific! Gata a sosit momentul sa iesi la plimbare. Trebuie sa dai caldura la maxim in masina ( asa cat sa stai in tricou ) si sa vorbesti la mobil. Masina a ramas intepenita in primul morman de zapada cu inaltimea de 5 cm? E ok! Stai linistit si vorbeste la telefon, sigur sclavii din spatele tau te vor impinge. N-au cum sa treaca de tine si de harbul tau luxos...
5. Vin sarbatorile, vin sarbatorile ... Aha deci a sosit momentul sa ne purtam ca niste nemancati apocaliptici. OBLIGATORIU! trebuie sa ne calcam in picioare prin supermarket-uri si piete. Nici un leu nu trebuie sa ramana necheltuit pe mancare. Trebuie obligatoriu carne de porc si mezeluri de porc, si ceafa de porc, si coada de porc, si rat de porc, si mate de porc, dar mai ales PORC! A si cozonaci de la hipermarket ca faina-i proasta si drojdia contrafacuta si daca coci un cozonac in casa o sa se strice mirosul de dihor, pardon, dior din apartamentul tau american la care ai daramat peretii la bucatarie.

vineri, 18 decembrie 2009

Romani suntem in pericol!

O stire ( pe bune! ) de ultima ora seamana groaza in Romania. Celebra lozinca de la intrarea in Auschwitz "ARBEIT MACHT FREI" ( MUNCA TE FACE LIBER! ) a fost furata. Se pare ca este vorba de un psihopat roman care vrea sa o monteze pe Casa Poporului si sa ne oblige pe toti sa muncim. Sa fim cu totii vigilenti inca de la fruntariile tarii si sa nu permitem intrarea pe teritoriu sfant al patriei a astfel de lozinci destabilizatoare. Toti primarii si ministrul transportului sunt rugati sa se opreasca din contemplarea bucolica a nametiilor si sa scuipe de trei ori in san zicand:"piei lozinca!" si "sa ne fereasca Sfantu' de munca!". Sa se formeze imediat colective de ( era sa zic oameni ai muncii, ptiuuu' fereasca! ) romani care sa scandeze de dimineata pana seara "Nu ne e frica de munca pentru ca stim sa ne ferim de ea!". Sa speram ca vom scapa si de aceasta data. A si nu uitati invatamintele strabune ale natiei noastre in caz de iarna:
-Nu dati zapada!
-Zapada e buna la agricultura.
-Zapada e buna ca omoara microbii.
-Atunci de ce n-ar fi buna si la asfalt?
etc ...


duminică, 13 decembrie 2009

Caricatura

Ca tot veni vorba de caricaturi mi-am adus aminte de una vazuta cu muuuulti ani in urma. Am incercat mai jos o reeditare din memorie. Chiar daca n-a iesit prea bine ideea conteaza ;) ,

Drumurile noastre toate...

Am promis ca voi reveni asupra operei reginei Elisabeta, cunoscuta si sub pseudonimul literar-artistic drept Carmen Sylva, asa ca azi va prezint un desen ce-i apartine si care a aparut in Enciclopedia Romaniei vol. I din 1938.
Desenul ce contine si aspecte comice infatiseaza mai multe personaje pentru a caror identificare este foarte utila explicatia tiparita sub reproducere, citez:
"DESENELE PRINCIPESEI ELISABETA PE UN PARETE AL FOSTEI RESEDINTE DOMNESTI DELA MANASTIREA SINAIA
16.Generalul Florescu, 17. Teodor Vacarescu, 18. Titu Maiorescu, 19. Colonel Filiti, 20. Nicu Moscu, 23. Sache Stefanescu, 24 D-na Poenaru, 25. D-na Bengescu, 26 D-na Baicoianu, 35. Lahovary, prefect.

Mijlocul e ocupat de urmatoarea scena: Dr Sache Stefanescu cu o foarfeca vrea sa scoata ochii prefectului de Prahova de pe atunci, pentru ca nu vedea starea deplorabila in care se aflau drumurile judetului sau. Generalul Davilla il ajuta, sustinand capul vinovatului, pe cand din dreapta intervine mana generalului Florescu care impiedica executarea oribilului plan."


Desenul se dateaza in perioada 1871-1882 cand familia regala si-a petrecut vacantele la Manastirea Sinaia. Este o scena de curte care schiteaza portretele unor mari personalitati ale celei de a doua jumatati a secolului XIX aflate in anturajul regal. Comicul scenei centrale cu prefectul si drumurile sale este usor trist si atunci dar mai ales acum la peste 100 de ani distanta cand problema drumurilor s-a dovedit a fi o constanta a Romaniei.
Nu cunosc dimensiunea reala a desenului dar apreciez ca aceasta nu putea fi foarte mare cunoscuta fiind aplecarea reginei-artiste catre miniaturi. Dar despre miniaturile desenate de Carmen Sylva o sa va vorbesc cu o alta ocazie.

joi, 10 decembrie 2009

Frici instinctive I


Am cateva frici instinctive. In general impotriva lor lupt, adica am o atitudine activa si nu una pasiv isterica gen: "UITE SORICELUUUUUUUUUU!!!!!" si eu cocotat pe lustra tremur ca varga. Nu dom'le! Eu ma lupt cu fricile mele, intr-un fel sau altul...
Una din fricile mele ( pe asta am invins-o ) erau cainii maidanezi, aia parsivi care te ataca pe la spate cand mergi si tu linistit pe strada. Initial aveam o atitudine speriat/umila: "hai cutu' cutu' fi baiat bun, sper ca ai mancat azi ...". Acum pun mana pe un bat, scandura, piatra ( ce-mi vine mai la indemana ) si ma reped la dihanie. De obicei nu reusesc sa-l palesc dar il alerg pana cand ii vad figura transformandu-se de la stadiul de bestie la ala de uimire totala pentru ca in final sa fie ala de frica si groaza neinteleasa: " ce o avea nebunul asta cu mine?!?!?!". Cand fuge disperat si nu mai stie pe unde sa se ascunda cu coada intre picioare il las in pace.
O alta frica instinctiva o am fata de politicieni. Astia sunt periculosi, foarte periculosi. Daca sunt prosti manifesta o perfidie greu de imaginat, daca au o sclipire de inteligenta o folosesc la maxim pentru a ( te ) fura. Politicieni buni nu sunt. Au murit de mult. De fapt ati vazut ca politicienii buni sfarsesc prin a fi martiri? Coposu e ( din nefericire pentru el dar mai ales pentru noi ) cel mai bun exemplu. De politicieni ma feresc cu greu. In general refuz sa-i vad. Nu ma uit la TV decat la TVR Cultural si la Seinfield, cateodata si la MGM. La stiri nu ma uit decat la TVR 1. Ma ajuta foarte mult in lupta contra fricii fata de politicenii romani. Imi intareste in fiecare seara hotarirea de a pleca ( definitiv ) din aceasta tara cand mi se va ivi ocazia.
Dar cel mai frica imi este de meseriasul roman. De asta nu poti sa scapi. N-ai cum ... Are toate calitatile, este: prost, neserios, puturos, betiv, prost, de multe ori jegos, hot, lacom, prost. Lupt sa scap de el, asa ca am devenit: tamplar, mecanic, electrician, cateodata zugrav, uneori instalator. Din pacate finantele si spatiul nu-mi permit sa devin un super erou "meserias", n-am unde sa-mi pun spre exemplu utilajele pentru o vulcanizare.
Marti ( sa fiu superstitios? ) a inceput sa-mi tasneasca apa printr-o teava de la cada. La inceput timid cadeau doar cateva picaturi apoi jetul a prins curaj devenind din ce in ce mai viguros. Am inchis apa dupa ce am spalat copilu'. Miercuri am venit acasa pornit sa-mi rezolv singur problema. In adancul fiintei mele o indoiala incerca sa-mi clatine hotararea. "Ai grija! Instalatiile sunt perverse! Te simt! Numai un pic sa-ti fie frica si ...PAC! Dezastul s-a produs...". Mi-a fost frica, frica de teava veche. Teava, de fapt un "excentric" ( ah excetricii astia! tot timpul vor sa iasa in evidenta ) m-a simtit.POC! ZDRANG! "Tu-i ... si facu-i !" ... s-a rupt. Stateam pierdut si ma gandeam: "pana aici mi-a fost! gata sunt terminat! am intrat pe mana meseriasilor... a celor mai rai dintre meseriasi: INSTALATORII!!!".
Distrus m-am imbracat si am coborat la avizierul de la intrarea in bloc. Aici sigur trebuia sa gasesc un indiciu. Am gasit mai multe: un numar de telefon scris pe o eticheta autocolanta lipita pe avizier "Instalator 07XX XXX XXX" ... Hmmm e o capcana! In asta cad toti incepatorii, eu sunt deja veteran. N-are cum sa ma pacaleasca. Ma uit mai atent la hartiile puse la avizier si gasesc scris pe una din ele numarul administratorului. Administratorul trebuie sa fie un batran lup de bloc, cu blana sfasiata de vechi lupte si inclestari cu tagma meseriasilor. Era o femeie ... asta ar fi trebuit sa-mi dea de gandit. Mi-a dat un numar de telefon. Am sunat si am spus ce ma doare, problema mea, excentricul meu. Pe la 8 jumate m-am trezit la usa cu meseriasul, era un pic atipic. Nu tara dupa el nici o lada cu scule, nici macar o sacosa de rafie din care sa incerce sa evadeze ceva chei sau scule de meserias. Era imbracat curat, chiar dichisit. A dat cu o miscare de profesionist capacul de la nisa de vizitare la o parte, s-a uitat: "Trebuiesc schimbate tevile, toate! Si la apa calda si la apa rece, TOT!". "No stai dom'le un pic! Nu vreau sa daram toata baia ca abia mi-a pus faianta alt meserias". "Atunci pot sa incerc sa scot doar excentricul rupt" mi-a zis incet meseriasul.
Era prea frumos! Recunosc m-a orbit cu simplitatea metodei propuse, mi-a luat mintiile. Mi-a ametit simturile ascutite in atatea lupte trecute. Plecarea lui precipitata am pus-o pe seama orei inaintate. Ramasese pentru a doua zi "pe la sase".
Joi ( adica ieri ) am venit acasa grabit. Aveam emotii, ma simteam ca inaintea unei intalniri cu o femeie foarte frumoasa ce urma sa mi se dea toata. Pulsul era marit si sangele-mi zvacnea. M-am asigurat ca-n baie e ordine si curatenie, am verificat temperatura berii din frigider. Era optima... M-am uitat in portofel, aveam pregatite tot felul de bancnote ... si mai mari, dar si mai mici. Trebuia sa fie o seara perfecta ... la final apa calda trebuia sa tasneasca doar prin robinet la comanda in momentul dorit.
Dar timpul trecea greu, hotarat si implacabil ca un crucisator prin noapte. "Suna-l! Vezi ce face! De ce nu vine..." . Nu l-am sunat, n-avea rost. Mi-am adus aminte de plecarea lui grabita cu o seara inainte si mi-am dat seama cat de naiv am fost. M-am lasat orbit, m-am lasat mintit. Era deja tarziu iar copilul era agitat ca dupa doua ness-uri! Asta daca nu-l inmoi bine inainte de-al culca se tine batos si nu se lasa cu una cu doua.
Ce ma fac? Ce sa fac? Cohorte de meseriasi mi se perindau ranjind cu ranjetul lor de hiena imputita prin fata ochilor. Toti, absolut toti cei care de-a lungul vietii ma chinuisera intr-un fel sau altul: mecanici, frizeri, tamplari, faiantari, instalatori, tinichigii, electricieni defilau ranjind odios ... hopa! unii zambeau binevoitor. Erau un grup de "icabisti" care-si facusera ani de-a randul veacul in coltul blocului. De doua ori pe an strada arata ca un canal venetian. Apa punea stapanire pe tot. Si atunci apareau ei, "icabistii", sapau, ajungeau la teava gaurita, si in timp ce vodca le-ncalzea sufeletele sau berea le racorea mintea ( in functie si de sezon ) ascuteau un tarus: incet, tacticosi, si siguri pe ei ca la o procesiune de exorcizare. Apoi potriveau varful tarusului in gaura din teava si-l infigeau adanc lovindu-l precis cu ciocanul. Gata, pentru juma' de an strada era din nou salvata!
Revelatie! Aha, deci asta-i solutia! M-am apucat grabit si stangaci sa aduc o bucata de lemn ramasa de la constructia ultimului dulap la dimensiunile tevii. Apoi am luat un ciocan din ala de cauciu si am inceput sa implant tarusul in teava. Mi se parea ca merge prea incet asa ca am luat un ciocan de fier si am lovit tarusul pana cand s-a intepenit suficient de bine in gaura. Am mutat furtunul de la dus la chiuveta si apa calda a curs din nou dupa trei zile. Eram obosit dar imbatat de victorie ca dupa exorcizarea unui vampir sau strigoi. Am bagat copilul in apa calda pana s-a inmuiat bine si apoi l-am culcat. Somnul m-a luat band multumit din berea pentru meserias. O prima victorie dar pana la sfarsitul razboiului mai e. Acum ma gandesc la strategia viitoare: sa caut alt meserias? sa-mi cumpar un cleste special de tevi, un mops si sa incerc sa-i vin de cap "excentricului"?
Acum nu-mi mai e asa frica, vom vedea ...

luni, 7 decembrie 2009

Publicitate! Si nu electorala ...

136



Azi va propun un set de patru fotografii inedite din cel de-al doilea razboi mondial. Toate fotografiile au notat pe spate un singur lucru, un numar: 136. Sunt fotografii mostenite din familie iar singura indicatie asupra lor este ca ar fi fost facute in vremea pogromului. Indiferent cat am cautat nu am reusit sa identific cu exactitate locul in care au fost facute, ca urmare va cer sprijinul pentru identificare.

Toate fotografiile sunt imprimate pe acelas tip de hartie si sunt facute iarna ( pogromul de la Iasi avand loc vara nu pot fi puse in legatura cu acesta ).

Prima fotografie prezinta un imobil de mari dimensiuni ( gen cladire publica ) cu doua etaje bombardata.


In a doua fotografie apare tot o cladire cu doua etaje, fatada acesteia a fost lovita de mai multe proiectile. In fata cladirii niste oameni stau aparent la o coada. Destinatia cladirii poate fi sugerata de un clopot aflat in fata ei: seminar teologic, scoala/liceu ... ???


A treia fotografie pare a fi o gara bombardata, acoperisul lipseste iar intreaga vecinatate pare pustie.

Ultima fotografie este si cea mai dramatica. Langa un vagon de cale ferata inscriptionat " DEUTSCHE WEHRMACHT" dar si cu inscrisuri cu caractere slavone se afla ceva ce par a fi corpuri ale unor oameni morti. In plan secund apare un alt vagon incarcat cu osii de cale ferata ceea ce ar putea indica ca ne aflam intr-o regiune de granita unde era necesara schimbarea osiilor pentru ecartamentul rusesc. Langa vagonul cu osii un militar ( german? ) patruleaza, pe fundal cateva cladiri si cativa civili.


duminică, 6 decembrie 2009

Tampenii electorale...

Nu stiu cine a castigat dar pot sa va spun cine a pierdut .

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Tampenii electorale...


Pe cat facem pariu ca maine la ora 21:00 amandoi candidatii se vor hlizii la TV si vor anunta castigarea alegerilor? ;)

miercuri, 2 decembrie 2009

La aplicatiile militare din 1929 ...





Azi va propun o fotografie facuta in 1929 la Busteni.
Fotografia de grup prezinta, asa cum ne lasa sa intalegem inscrisurile de pe spatele ei, militari ( majoritatea gradati ) din Batalionul 3 aflati in aplicatii militare in toamna anului 1929 la Busteni. Uniforma ofiterului aflat in mijlocul fotografiei (daca am identificat bine este vorba de maiorul Paun Petru ) indica faptul ca ar fi vorba de un batalion de vanatori de munte: Batalionul 3 vanatori de munte. Ce ma intriga este faptul ca toti militarii au chipiu si nu casti de metal cum ar fi fost cazul la o aplicatie militara. Militarii au bocanci cu tinte si majoritatea esarfe albe la gat.
O mentiune merita si cateaua soricar proprietate ( probabil ) a ofiterului din centrul fotografiei.



marți, 1 decembrie 2009

A-nceput de ieri sa cada/ Cate un kamikaze...


In ultimii ani mi-am facut o pasiune din a ma uita la sinuciderile publice ale unor lideri politici. In general se faceau in timp si aveau o oarecare savoare. Spre exemplu sinuciderea aroganta si sadica a lui Nastase care si-a taiat ouale sa i le putem numara mai bine. Cea mercantil-meschina a lui Tariceanu care oblica poporul sa cumpere taraboante frantuzesti scumpe si proaste in care sa-si petreaca vesnicia asteptand blocati pe sosele din secolul trecut, in vreme ce poporul vroia troace SH din Germania ieftine si bune cu care sa se dea pe autostrazi. Sau sinuciderea vesela a presedintelui Basescu care a avut toate incredientele unei petreceri de pomina cu durata de 5 ani: circ/scandal, femei, bautura, mistocareala. Acesti kamikaze inainte de a se zdrobii de crucisatorul democratiei au facut si o leaca de show aerian.
De la o vreme sinuciderile politice nu mai au haz, sunt prea grabite si lipsite de gratie. Seria a fost deschisa printr-o frumoasa ratare de Klaus Johannis. Acesta a vrut sa-si sinucida trecutul de primar stimat facandu-se premier marioneta injurat. Spre norocul lui nu a reusit. I-a urmat Crin Antonescu care abia reusind sa se inalte la un 20% la alegeri se prabuseste tamp in fata crucisatorului cu Geoana in brate. Probabil invidios pe prestatiile celor doi si dorind sa arate ca el poate fi mai jalnic decat Johannis si Antonescu la un loc, primarul Timisoarei George Ciuhandu, se sinucide inutil si atit de rapid ca aprope nimeni n-a inteles de ce. Uitandu-ma la acestia din urma nu pot sa nu ma intreb daca au facut ca pilotii japonezi inainte de actiunea finala: sa dea pe gat un pahar de tuica japoneza sau cu ii zic ei o cinzeaca de sakee. La cat de tristi si anosti erau nu cred s-o fi facut.
Cu totii veti sari si veti spune: MONSTRUOASA COALITIE! Pesimistii vor spune ca asa a fost clasa politica mereu iar optimistii vor argumenta ca "monstruoasa coalitie" l-a adus pe Marele Carol I la conducerea tarii.
Ei as! din pacate nu-i asa. Adica "monstruoasa coalitie" care l-a indepartat pe Cuza de la tron era intre conservatori si liberali, ambele daca ne gandim bine fiind partide de dreapta ( ce-i drept stanga nu se nascuse inca ), iar comparatia Carol I - Geoana n-are nici un rost si poate fi chiar jignitoare pentru primul. La actuala i-am putea spune fara teama de a gresi "penibila coalitie"
Pentru Duminica nu imi fac griji, am sa aplic o vorba citita undeva: "din doua rele am hotarat sa nu votez cu nici una". Problema este ca peste 5 ani nu vad pe cine sa aleg, toti candidatii sinucigandu-se politic inutil inca de acum.

luni, 30 noiembrie 2009

Calator in tara vulturilor - Shqiperia


De la Saranda la Tirana Ep. 3

Episodul trecut am vizitat parcul arheologic Butrint si am aruncat o privire de sus statiunii turistice Saranda. Azi vom merge de la Saranda la Tirana privind ( era sa zic "din goana masinii" dar nu e cazul la o viteza de maxim 30-40 km/h ) la peisajul albanez.
Pana la un punct soseaua urmeaza linia serpuita a litoralului. Sosea e un fel de a spune...

... fiind de fapt vorba de un soi de drum forestier, spectaculos ce-i drept. Nu are balustrade de protectie iar latimea este cea a unei singure benzi, cand se intalnesc doua masini venind din sens opus se strecoara una pe langa cealalta cu ceva dificultate.


O mica insula pe care se gaseste o fortificatie medievala ascunde o mare surpriza. Din cate am inteles fortificatia apartinea unor negustori ( probabil italieni ) care primisera oaresce privilegii comerciale in zona de la Imperiul Otoman.




Surpriza: Vedeti gaura aceea din munte? Este un port de submarine ca in filmele cu James Bond. Intreaga flota de submarine intra sub munte departe de privirile indiscrete.

Vedere asupra golfului cu mai sus pomenita insula si intrarea in portul submarinelor.

Drumul urca apoi si tot urca lasand in urma plajele cu vegetatie mediteraneana.

Sus pe creasta muntelui unde ajunge drumul era deja zapada. Privind in jos ai sentimentul ca esti in avion. Cu riscul de a ma repeta va spun ca-i cea mai spectaculoasa sosea din Europa pe care am umblat. Ar trebui sa fie o destinatie turistica in sine.

In Tirana mancarea este ieftina si variata ... Daca vedeti afisul cu "pula melci" ( sau cam asa ceva ) nu va speriati este ficat de pui prajit :) .

In rest romanii se numara printre investitorii din Albania sau ma rog se numarau ...
Intr-o zi ma voi intoarce in Albania, promit!

joi, 26 noiembrie 2009

STEAGURILE - poezie de Carmen Sylva


traducere de Ion Gorun

Batranele steaguri sfinte si eu
Ce singure stam noi pe pace -
Legende, in cinste, solemne mereu, -
Cu noi lumea n'are ce face.

Din lupte purtate de mult, am ramas
Fasii sfasiate - atarnand, -
Acum ne uitam, si stam fara glas,
Eroi vor fi altii la rand.

Batranele steaguri sfinte si eu
La praznice suntem purtate,
Solemne stam altfel, acasa mereu,
In ruga si'n singuratate.

Aparuta in "Calendarul Lumii Ilustrate" 1916


Intrebarea sadita in mintea mea, inca din clasele primare, "Ce a vrut sa spuna poetul in aceasta poezie?" nu-mi da pace si nu ma lasa sa ma rezum doar la simpla afisare a versurilor.
Carmen Sylva ( pentru cei care au deschis un manual de istorie ultima data acum 20 de ani ) este pseudonimul de scriitoare si artista al Elisabethei Pauline Ottilie Luise Zu Wied sau mai pe scurt Regina Elisabeta a Romaniei, sotia Regelui Carol I . Oricat de tentanta ar fi ideea de a ma lansa intr-o mica lectie de istorie in care sa va povestesc realizarile colosale ale primului rege al Romaniei sau performantele artistice dar mai ales sociale ale distinsei sale doamne, rezist si ma limitez strict la poezia in discutie.
La prima lectura mi-a placut, la a doua am incercat sa-i inteleg sensul. Ce este aceasta poezie?
Mi-a placut sa cred ca este tristetea nostalgica a fostei Prime Doamne a tarii. In 1914 Carol I moare fiind urmat de Ferdinand la conducerea regatului. Prima Doamna, Elisabeta a Romaniei, ii supravietuieste aproape doi ani , in februarie 1916 isi urmeaza ilustrul sot la cele vesnice. Poezia este aparuta la inceputul anului 1916 si probabil este scrisa tot atunci. Citind poezia nu poti sa nu vezi imaginea nostalgica a batranelor steaguri ( poate cele din razboiul de independenta, poate cele din razboaiele balacnice sau poate cele de la incoronarea primului rege al Romaniei ) scoase la manifestari publice alaturi de fosta Prima Doamna.
Versurile "Eroi vor fi altii la rand" privite acum la aproape 100 de ani distanta par profetice. Batrana Regina Elisabeta nu va apuca sa mai vada deznodamantul primului razboi mondial, creeare Romaniei Mari si celebra incoronare de la Alba Iulia a regelui Ferdinand si a succesoarei sale Regina Maria dar pare sa fi intuit cele ce aveau sa urmeze ...
Gata, cred ca m-am aberat suficient :) . Despre Carmen Sylva voi mai scrie pe aici, promit!
A si mi-ar place sa postez si versiunea initiala in limba germana dar din pacate nu o am.

Cum sa devii fotograf de succes ( celebru ) ?


Ghid practic


De doua zile ma uit pe sit-ul asta si cred ca am descoperit reteta succesului daca doriti sa deveniti fotografi celebrii. Trebuie doar sa urmariti urmatorii pasi:

1. se cumpara un aparat cat mai profi
care sa faca poze frumoase si clare
si sa aiba obiectivul cat mai mare si mai negru ( da prestanta si incredere in tine, probabil e o chestie ce tine de falus dar nu sunt Froid sa ma pricep si la astea )

2. impreuna cu aparatul te deplasezi intr-o zona in care saracia si foamea ii bat pe localnici cu 5 la 0 la ei acasa
merge si o zona calamitata
cutremur, taifun, inundatie, incendiu, etc
daca n-a avut loc nici o catastrofa cine te opreste sa nu faci tu una?
ma rog
3. incepi s afaci poze
4. pozele trebuiesc facute in urmatoarea ordine:
a. copii maltratati
b.copii infometati
c.copii si caini ( pisici, soareci, maimute, alte animale mici si mijlocii ) maltratati, infometati si cat mai jegosi
d. femei
e. femei maltratate, jegoase, infometate si cu priviri de caine batut cu scandura din gard
f. batrani
g. batrani cu muci la cur, jegosi, aschilambici dar cu priviri demne
h. sau cu privire pierduta de sclerozati
i. daca gasesti un soldat mort e perfect
j. daca nu unul beat care a cazut in cap si i-a dat sangele pe nas e la fel de bun

5.Daca n-ai bani de bilet de tren, avion, etc sa ajungi pana intr-o astfel de zona poti sa mergi in prelungirea ferentari sau in zona unirii-centru' vechi. Acolo poti sa-i gasesti aproape pe toti cei de mai sus. E mai periculos dar macar economisesti banii de transport.
6. Gasesti un ziar sau revista care sa le publice.
7. Daca nu e dispusa nici o publicatie sa faca asta ( m-as mira ) poti sa faci un blog.
8. Daca nu te pricepi sa faci sau sa promovezi blog-ul pentru a ajunge celebru poti sa le printezi ( obligatoriu color si format mare minim A 3 , chiar A 2 ) si sa le expui pe garduri in centru.

Cam asta cred ca-i tot ...

Volkswagen Iltis ( typ 183 ) in Bucuresti

De curand mi s-a semnalat prezenta unui Volkswagen Iltis ( typ 183 ) in Bucuresti. Masina este un model "all road" militar construit in perioada 1978-1988. A inlocuit Volkswagen-ul 181 in dotarea armatei germane. Cunoaste doua variante de motorizare una pe benzina de 1700 cc si o alta diesel de 1600 cc. Motorul este situat in fata si racit cu apa. La aspect aduce vag cu VW 181 sau Thing. Modelul a fost destinat strict domeniului militar si a intrat in dotarea armatelor din Argentina, Belgia, Canada, Estonia, Germania, Macedonia. Cu doar 9547 unitati fabricate se poate incadra lejer la capitolul masini rare de colectie desi ( inca ) nu intruneste criteriile de acceptare ca vehicul istoric.











Pt ca 2 1/2 h mi le petrec zilnic in tramvai sau autobuz


Saptamana trecuta am mers cu un tramvai atit de nou, pe linia lui 32, incat se vedea prin geamuri afara, desi era seara ...

marți, 24 noiembrie 2009

Nea Nicu si afacerea VW ep.2





Prin primavara lui '45 cum stateam eu si pileam (inca de la prima ora a diminetii ) gandurile-mi umblau prin cap vesele ca pasarelele primaverii : ce frumoasa-i luna Mai! 1 Mai se continua fericit cu 2 Mai iar daca eram in Romania dupa o saptamana o dadeam in 9 Mai care se continua fericit cu 10 Mai ...



Un scrasnet de roti si praful ce invada tot atelierul imi intrerupse brusc visarea.



-Sari Her Niculae ca-i groasa! E ca pe mana!
Erau Fritz si Chritz calare pe un kubelwagen nou-nout.


-Sti bunatatea noastra de Panther?
-?!?
-Da, ala... zise cu tristete-n glas Chritz. Acum il cara bucati bucati niste aliati mai bruneti de-ai rusilor direct la REMAT.
-Iar noi abia ce-am apucat sa ne tiram din Berlin cu Kubelwagen-ul asta nou din stocurile wehrmacht-ului, completa cu naduf Fritz.
-S-o ales prafu Her Nea Nicule de Vateralndu milenar!
Sa le-o spun p'aia cu "ati vazut ma ca am avut dreptate"? Simt ca cei doi zvabauci vor sa-mi propuna ceva asa ca mai bine nu le-o mai zic.
- Auzi herr Nea Nicule ? Vrei sa facem o afacere? propusera cei doi intr-un glas ...
-Gutu-te-n ... Chritz si pe tine mai Fritz! Daca voi ma intrerupeti din pilit cu vreo tampenie, mama si tata vaterlandului plus juma din armata rosie va maninca! Nimic nu se mai gaseste din cauza crizei voastre si trebuie sa stau cat e ziua de lunga si sa pilesc. Pana acum am pilit cuzineti dintr-o cana metalica, segmenti dintr- teava, semeringuri si garnituri din talpa de bocanc, pana si pila am pilit-o de-am facut din ea o axa cu came! Asa ca grija mare la ce propuneti.
-Nu vrei sa cumperi un kubelwagen nou?

Stau si ma gandesc: "Hmmm kubel? n-ar fi rau ... am vazut in fabrica la Nea Ferdi cum le fac si par masini bune" si cu glas tare:
-Va dau juma din butoiasul de tuica de la vara-mea din Pitesti pe taraboantza voastra nazista.
-Da ce-ai patit bre herr nea Nicule? Pe mandria industriei auto germane de razboi tu ne dai juma de clondir de trascau puturos? Uite aici minune!



-Motor de 1100 cc si 25 hp! Nu te rupe la impozit, consuma putin, iar RCA-ul e cat pt o motocicleta mai pricopsita. Daca punem la socoteala ca-i si racit cu aer te-ai scos de doua ori: n-ai probleme nici iarna dar nici vara iar antigelu' de la var-ta din Pitesti poti sa-l folosesti la dezghetarea relatiilor de prietenie romano-germane.



-Are o gramada de accesorii: cazma anti-impotmolire cu care poti sa-ti sapi si castravetii din curte, sufa de franghie numa' buna de priponit vaca. Masina decapotabila sa-ti fluture vara pletele-n vant, iar argumentul suprem e ca are 4 usi. Da, 4 usi! Pai sti mata herr nea Nicule cata apa pe Rin o sa ma curga pana face Volkswagen-ul alta masina in 4 usi?


- Sa va explic altfel ... no deci daca va vad rusii, americanii, englezii, romani care au intors armele, cururile si ce-au mai putut ei sa intoarca, polonezii si alte vreo enspe neamuri de pe lumea asta in taraboantza voastra nazista: VA BELESC! M-am razgandit! Nu va mai dau nici o tuica, imi dati voi doua beri sa va scap de troaca de pe cap.
-Hai bre herr nea Nicu nu sti de gluma? Da-ne antigelu ala mai repede poate o punem de-o imprieteneala cu americanii ca daca-i vorba de rusi ne trebuie o cisterna nu o amarata de damigeana.

Dupa ce plecara cei doi bravi eroi, insotiti de argumente forte la damigeana de 5 litri, spre americani ( care inca nu se hotarasera daca sunt eliberatori sau invadatori ), am bagat masina cu spatele-n garaj sa-i verific compresia si jocul axial...

... lucrurile aratau promitator! Desi garajul era cam gol pe dinauntru...


... era totusi un bun inceput.


Sfarsitul episodului 2

In rolul principal:

Kubelwagen 1942
1/18 de la Minichamps


In rolurile secundare:
Herr Nea Nicu ( deocamdata nu i-au aparut decat vorbele si gandurile )
Fritz und Chritz

Invitati speciali:

Vania si prietenii lui

Cadrele au fost executate la Berlin in 1945 si in Studiourile Sanchi Film ( la mine pe balcon ) zilele trecute.


duminică, 22 noiembrie 2009

Atelierul din strada Epicor

Cum mergi pe ce a mai ramas din strada Uranus, din spatele Pietei Cosbuc spre Casa Poporului, imediat dupa fosta Vama Antrepozite Bucuresti, in stanga, se lasa strada Gheorghieni sau pe vechiul ei nume strada Epicor.


Pe aceasta strada, spre capatul ei dinspre strada ( candva in viitor bulevard ) Tudor Vladimirescu se afla un atelier auto cu ceva celebritate. In anii in care piesele pentru o masina straina erau adevarate comori sau doar vise neimplinite, aici functiona un atelier de garnituri auto. Practic orice garnitura, din orice fel de material, se putea confectiona aici pe baza de model ( garnitura veche, sau piesa la care urma sa fie folosita). Tot aici se rectificau sau mai bine zis se refaceau chiulase ( se inlocuiau ghidurile de la supape, se alezau scaunele etc ).

In cladirea construita in prima jumatate a secolului XX functioneaza si acum un atelier sau service auto. Daca ne gandim ca de obicei cladirile industriale si-au pastrat menirea din perioada interbelica si dupa venirea comunistilor, schimbandu-se doar proprietarul, este foarte posibil ca aici sa fi functionat si in prima jumatate a secolului XX tot un atelier auto. Pentru moment ramane doar o simpla supozitie.

In capatul cladirii se afla un cos ( probabil deservea un cuptor sau o instalatie similara ) care mi-a atras atentia. Maniera de executie sugereaza ca intreaga cladire a avut initial o alta infatisare. Fatada era decorata cu caramida rosie in aceias maniera ca Academia Tehnica Militara, cladirea Vamei Antrepozite sau Garajul din strada Uranus, toate aflate in imediata vecinatate. Vechea fatada a cladirii noastre este vizibila si intr-o portiune unde actuala tencuiala cazuta lasa sa se intrevada infatisarea initiala.