joi, 3 octombrie 2013

Refrecţii

Capitalismul democratic e foarte frumos, mirific chiar, dar extrem de obositor.
Dictaturile sunt naşpa, dar ce propaganda sublimă au! Muzică, grafică, arhitectură, coregrafie... un uriaş spectacol gratis care-n capitalismul democratic ar fi scump şi întrerupt de reclame.

marți, 20 august 2013

Asta carte!


Dl. Radu Olteanu vine cu încă o lucrare de mare excepţie: "Dacia. Războaiele cu romanii".  Cum reuşeşte? Cum poate să realizeze atâtea lucrări de înaltă ţinută grafică şi istorică în aşa scurt timp? Sincer nu ştiu, dar îl invidiez la modul admirativ pozitiv. În această carte, indiferent de vârstă sau pregătire, fiecare va găsii ceva interesant. Personal am admirat grafica dar cel mai mult mi-au plăcut imaginile de  pe Columna traiană repictate. Câţi ştiu că foarte multe din basoreliefurile antichităţii, ce acum le contemplăm piatra monocromă şi cenuşie, erau pictate în culori?  Să vezi din nou filmul original color al războiului dacic asta da realizare!  




miercuri, 19 iunie 2013

Cronologia şi tipologia monedelor emise la Histria pentru Septimius Severus şi familia sa


Probabil că cititorii, frecvenţi sau ocazionali, au remarcat o scădere a activităţii pe blog. Motivul e simplu: am scris o carte :) . Cartea " Cronologia şi tipologia monedelor emise la Histria pentru Septimius Severus şi familia sa" autor, redactor, procesator foto etc: Corneliu Bogdan Nicolae Beldianu, ISBN 978-973-0-14914-2 poate fi descărcată şi citită ( sper ) de aici .  Ce conţine cartea? Explicaţiile le găsiţi în deschiderea cărţii la "Cuvânt înaninte".




 "Această carte se doreşte a fi, în primul rând, un instrument de identificare şi datare a monedelor histriene emise pentru Septimius Severus şi familia sa, adică un catalog numismatic pe baze cronologice şi tipologice. Din acest motiv, nu am intrat în ample consideraţii istorice, etnico-religioase sau aprofundate studii metrologice ( ponderale ). Acolo unde lucrurile nu au fost clare sau există dispute, mai mult sau mai puţin aprinse, am folosit doar ce este evident fără a intra în miezul problemei sau fără a folosi o variantă sau alta. Acesta este motivul pentru care am utilizat, spre exemplu, sintagma „Zeu călare” şi nu Mithras, Cavaler Trac, Erou Danubian, Darzales - Serapis etc .
 Opţiunea pentru o ediţie electronică a avut la baza câteva motive principale. Pentru a nu se pierde nimic din frumuseţea monedelor prin tipărirea cărţii pe hârtie şi ( nu în ultimul rând ) pentru a putea dărui această carte tuturor pasionaţilor de numismatică histriană ( în special) şi de numismatică în general.
 Pe lângă rolul ei de instrument numismatic, această carte se doreşte a fi şi declaraţia mea de dragoste pentru cetatea Istros. Acel loc special de care fie  te îndrăgosteşti de la prima vedere, fie niciodată şi de care îndrăgostindu-te, îl iubeşti toată viaţa necondiţionat.
 Dorinţa mea este ca această carte să fie doar un început. În lucru se găseşte un al doilea studiu ce va trata într-o manieră asemănătoare seriile monetare emise de atelierul histrian de la începuturile sale în epoca romană ( cu primele emisiuni posibil pentru Hadrian dar mai sigur  documentat pentru Antoninus Pius )  până la încetarea definitivă a activităţii ( cu ultimele emisiuni dedicate lui Gordian III ). Cine doreşte să-mi transmită o părere legat de această carte sau doreşte să facă cunoscute materiale numismatice ( aflate în colecţii publice sau private ) ce nu se regăsesc aici dar se află în directă legătură cu subiectul, pot să o facă trimiţându-mi un e-mail pe adresa: beldianub@yahoo.com .  

Bogdan Beldianu
Bucureşti 2013  "

marți, 18 iunie 2013

De ce merge românul cu maşina?

 Pentru că e frig afară sau pentru că e (prea) cald. Pentru că plouă sau pentru că nu a mai plouat de mult şi-i praf, polen etc . Pentru că e aglomerat ( şi cu tramvaiul, autobuzul, bicicleta, calul, măgarul etc face mult ) sau pentru că e liber şi-i păcat să nu facă şi mai puţin cu maşina. Pentru că se grăbeşte sau pentru că nu se grăbeşte ( şi poate să aştepte în trafic). Pentru că are bani ( şi îşi permite ) sau pentru că n-are bani ( şi nu-şi permite  să meagă cu trenul, microbuzul, avionul etc ). Pentru că are de dus mai mulţi colegi cu maşina la servici sau pentru că nu suportă să stea alături de alţi oameni şi atunci merge singur cu maşina. Pentru că are maşină personală şi-i păcat să se strice stând în faţa blocului sau pentru că n-are maşină personală şi atunci profită de maşina de la servici. Pentru că petrolul este o resursă limitată şi trebuie să profite acum cât mai e. Pentru că energia electrică e o resursă regenerabilă şi-i păcat să n-o folosească acum dacă tot s-a inventat maşina electrică. Pentru că ... dar mai ales pentru că ..... La libera alegere completaţi spaţiile punctate cu ce vă trece prin cap dimineaţă când vă suiţi la volan.

luni, 10 iunie 2013

Cotidian suprarealist. Din nou...

 Ieri pe la 5. Oră cu mare încărcătură, mai ales la RATB. Dar nu despre asta-i vorba. Eram la anticariatul de pe Academiei. Fain, atmosferă prietenoasă, cărţi pentru toate gusturile dar mai ales pentru toate buzunarele. Vorbeam cu anticarul, un tip simpatic, amabil şi convigător. În anticariat intră un individ greu încadrabil în puţine cuvinte. Cu mâna, care şi-o ţinea în buzunar, zdrăngănea nişte chestii, acestea sunau ca nişte piese mici metalice. Uşor surescitat întreabă de un ceasornicar. Zâmbesc :). Ce se auzea din buzunarul individului suna exact ca zgomotul făcut de componentele unui ceas dezmembrat băgate toate la un loc şi zdrăngănite. Când să iasă pe uşă, se întoarce şi-l întrebă pe anticar, dacă are cărţi de iluzionism. Mă abţin cu mare greutate :)) . Strâng din dinţi să nu râd în hohote. Anticarul pleacă cu indvidul la raft şi-i arată ceva cărţi. Acesta se uită în grabă şi nemulţumit, de ce vede, pleacă în căutarea ceasornicarului. Acum râd. Îl întreb pe anticar dacă individului nu i-a ieşit trucul cu ceasul, batista şi ciocanul şi acum vrea să ştie unde a greşit şi cum să rezolve problema. Anticarul îmi răspunde cu o întrebare: "Ştiţi care-i diferenţa între un ospiciu de nebuni şi un anticariat?". Nu ştiam şi sunt un pic blocat: "?!?!". El mai departe serios: "Niciuna!".  

joi, 9 mai 2013

75 de ani de Volkswagen - Bucureşti KdF Party


 Sâmbătă 11 Mai 2013 sărbătorim la Bucureşti 75 de ani de Volkswagen. Toate detaliile evenimentului le găsiţi pe sit-ul VW Classic Club . Sunt aşteptaţi iubitorii de maşini Volkswagen ( noi sau vechi ) dar şi orice pasionat de maşini clasice, căci "fierul vechi" a fost făcut cândva de o marcă  dar pasiunea îl ţine acum în viaţă. 

             La multi ani Volkswagen!

luni, 18 februarie 2013

Cretinuţa cu cănuţa

La primele ore ale diminetii, când soarele încă se lupta sa iasa din spatele mamuţilor hidoşi mustind de corporatişti în pântece, o poti vedea pe ea: cretinuţa cu cănuţa din tramvai. Coboara din bou-vagonul cald si umed cu iz de aurolac zborsit cu canuţa-i de cafea in mana sorbind cate o gura de cafea dupa fiecare platitudine "soptita" cu glas tare colegei de multinationala. Canuţa nu-i canuţa. E un soi de recipient dubios ( ar putea fi orice: de la container pentru pastrat elemente radioactive de la Cernobâl pana la recipient de trimis probe biologice ( ce-ti pot taia pofta de mancare ) la laboratorul de ghicit in chestia aia de-i si desert turcesc ). Termosul metalic de culoarea otelului de sine ( sau vazut din nefericire si variante vopsite fuxia ) trebuie sa fie obligatoriu de marca caci ce ar fi corporatistul fara brand?  Oare corporatistul emo e ala care-si taie toate etichetele de firma de la ţoale? Dar sa revenim la cretinuţa cu cănuţa. In mintea ei este o femeie de succes ce n-are timp sa-si bea cafeaua decat in tramvai cu aurolacul Titel care a facut pe el. Cretinuta cu canuta ar trebui judecata pentru crima. Omoara zilnic insasi ideea de cafea. Cafea balcanica bauta tihnit pe terasa sau in vitrina cafenelei uitandu-te la oamenii ce se grabesc spre munca, cafeaua sorbita pe indelete intre doua randuri scrise, cafeaua inghitita dupa ce-ai pufnit contrariat citind la gazeta minunile guvernului si ale opozitiei, cafeaua ce da gust ochilor iubitei. Cretinuta cu canuta are si corespondenti masculini. De regula santieristi sau doar golanasi, acestia, isi sorb cafeaua de la dozator in pahare de carton la primele ore ale diminetii pe bordura spargand o samanta sau dand sens zilei cu un scandilic. Corespondentul masculin rafinat al cretinutei cu canuta este cocalarul mandru si cutia lui de bere plimbata ostentativ in mână pe bulevard, parc, centru vechi sau nou. Cretinuta cu canuta din tramvai are un vis: vrea sa devina cretinuta cu canuta din masina.
 Cretinuţa cu cănuţa din maşină  este visul de aur, este acel Petre Roman ravnit candva de glorioasele fete de la Apaca, este Graal-ul corporate, este Nirvana cretinutei cu canuta din tramvai. Managera de succes ce vine la birou ( sa frece power pointu si sa onduleze idei creative ce-ti amintesc de bieţii copii oligofreni ) cu masina avand o mana pe volan iar cealalta tinand canuta ( termosul ) de cafea. Ce daca nu-i in stare sa conduca o masina cu doua maini? Muzica urlata ce strabate prin geamurile inchise ale limuzinei data de corporatie si cana de cafea ii impodobesc stima de sine precum odata cununa de lauri capul generalilor romani. Din fericire pentru ea, cretinuta cu canuta din masina, din cauza muzicii date prea tare, nu aude nici vocea din back care-i sopteste: "tineretea, sexul oral de promovare si gloria sunt trecatoare!" si nici pe ceilalti participanti la trafic care formeaza o coada luuuuunga pe strada in spatele ei asteptand  ca ea sa-si reaminteasca cum se folosesc mainile atunci cand faci o parcare sau de ce trebuie sa renunti la canuţa din mânuţa manageriuţa atunci cand cauţi in poşetuţa cardul de acces in parcarea corporatiei.

luni, 28 ianuarie 2013

Cuiul lui Pepelea in calcaiul lui Ahile


... sau unde-i slabiciunea unui VW clasic.

Este binecunoscuta grija cu care fabrica de automobile de la Wolfsburg si-a testat produsele. Mii de ore de inchis si deschis ( printr-un sistem automat - cautati pe youtube filmuletele ) usile sau capotele masinilor produse. Si in ziua de azi dupa decenii de exploatare o usa de VW clasic se inchide cu precizia, fermitatea si etanseitatea unei usi de frigider. Cu toate acestea la modele produse incepand din anii 60 s-a strecurat un element de vulnerabilitatea in componenta usilor. Nu-i vorba de o vulnerabilitate functionala ci de una estetica. Maciulia de cauciuc a cuiului de blocare a usii ( acel pins door ) cam dupa 20-30 de ani de utilizare se desprinde ramanand un cui trist si jumulit.
 Masinii personale ( "cainele" pt cunoscatori ) ii lipsea o astfel de maciulie cuiului de blocare a usii. Gratie unor prieteni ( multumesc domnilor! ) de Sambata cainele e complet si pe partea asta ;) . Nu-i mare lucru dar pentru obsesivi compulsivi astfel de detalii conteaza ;) .


In stanga "noul" cui de blocare iar in dreapta cel vechi obosit de cei peste 40 de ani de utilizare.