luni, 18 februarie 2013

Cretinuţa cu cănuţa

La primele ore ale diminetii, când soarele încă se lupta sa iasa din spatele mamuţilor hidoşi mustind de corporatişti în pântece, o poti vedea pe ea: cretinuţa cu cănuţa din tramvai. Coboara din bou-vagonul cald si umed cu iz de aurolac zborsit cu canuţa-i de cafea in mana sorbind cate o gura de cafea dupa fiecare platitudine "soptita" cu glas tare colegei de multinationala. Canuţa nu-i canuţa. E un soi de recipient dubios ( ar putea fi orice: de la container pentru pastrat elemente radioactive de la Cernobâl pana la recipient de trimis probe biologice ( ce-ti pot taia pofta de mancare ) la laboratorul de ghicit in chestia aia de-i si desert turcesc ). Termosul metalic de culoarea otelului de sine ( sau vazut din nefericire si variante vopsite fuxia ) trebuie sa fie obligatoriu de marca caci ce ar fi corporatistul fara brand?  Oare corporatistul emo e ala care-si taie toate etichetele de firma de la ţoale? Dar sa revenim la cretinuţa cu cănuţa. In mintea ei este o femeie de succes ce n-are timp sa-si bea cafeaua decat in tramvai cu aurolacul Titel care a facut pe el. Cretinuta cu canuta ar trebui judecata pentru crima. Omoara zilnic insasi ideea de cafea. Cafea balcanica bauta tihnit pe terasa sau in vitrina cafenelei uitandu-te la oamenii ce se grabesc spre munca, cafeaua sorbita pe indelete intre doua randuri scrise, cafeaua inghitita dupa ce-ai pufnit contrariat citind la gazeta minunile guvernului si ale opozitiei, cafeaua ce da gust ochilor iubitei. Cretinuta cu canuta are si corespondenti masculini. De regula santieristi sau doar golanasi, acestia, isi sorb cafeaua de la dozator in pahare de carton la primele ore ale diminetii pe bordura spargand o samanta sau dand sens zilei cu un scandilic. Corespondentul masculin rafinat al cretinutei cu canuta este cocalarul mandru si cutia lui de bere plimbata ostentativ in mână pe bulevard, parc, centru vechi sau nou. Cretinuta cu canuta din tramvai are un vis: vrea sa devina cretinuta cu canuta din masina.
 Cretinuţa cu cănuţa din maşină  este visul de aur, este acel Petre Roman ravnit candva de glorioasele fete de la Apaca, este Graal-ul corporate, este Nirvana cretinutei cu canuta din tramvai. Managera de succes ce vine la birou ( sa frece power pointu si sa onduleze idei creative ce-ti amintesc de bieţii copii oligofreni ) cu masina avand o mana pe volan iar cealalta tinand canuta ( termosul ) de cafea. Ce daca nu-i in stare sa conduca o masina cu doua maini? Muzica urlata ce strabate prin geamurile inchise ale limuzinei data de corporatie si cana de cafea ii impodobesc stima de sine precum odata cununa de lauri capul generalilor romani. Din fericire pentru ea, cretinuta cu canuta din masina, din cauza muzicii date prea tare, nu aude nici vocea din back care-i sopteste: "tineretea, sexul oral de promovare si gloria sunt trecatoare!" si nici pe ceilalti participanti la trafic care formeaza o coada luuuuunga pe strada in spatele ei asteptand  ca ea sa-si reaminteasca cum se folosesc mainile atunci cand faci o parcare sau de ce trebuie sa renunti la canuţa din mânuţa manageriuţa atunci cand cauţi in poşetuţa cardul de acces in parcarea corporatiei.