luni, 17 decembrie 2012

4 momente de suprarealism cotidian




Dimineata devreme, opt fara ceva, inca nu se luminase bine de ziua, tramvaiul 1, vin o gasca de puradei colindatori. Puradeii urla sau mai bine zis scandeaza, cu un zel demn de mitinguri politice, ceva colinde. La un moment dat un vers imi atrage atentia si-mi rascoleste cunostintele biblice. Era cam asa: Iosif si Maria cauta un salas ( sau adapost, iesle, sau alta locatie specifica ) "ca sa-L faca pe Iisus"(!?!?!?). Nu le-am dat nici un ban ...

Seara in cartier. Rahova... In fata mea mergeau prin zapada o fetita si mama ei, din etnia aceea. Mama insista "Repeta fa: monsieur s'il vous plait bla bla ...". Fetita fara chef repeta. Io ma gandeam: "astia invata franceza pe strada iar eu n-am reusit s-o invat in 7 ani de scoala ( am facut franceza din clasa a V a )....

Dimineata inuman de devreme si de frig. O batrana infofolita plimba un catel de talie mijlocie in lesa. Catelul era urmat pas cu pas de o pisica. Pisica era libera, adica nu avea zgarda. Catelul mergea, pisica la cateva labe distanta dupa el. Catelul se oprea sa mai miroase o roata de masina, pisica se oprea si-l astepta resemnata. Catelul se oprea si ridica un picior sau mirosea un pom. Pisica se oprea si ea si-l astepta ridicand infrigurata o labuta sau alta de pe zapada inghetata. Trec de cele trei personaje si dupa cativa pasi ma opresc si ma intorc sa mai privesc odata bizarul grup. Privirea mea uimita o intalneste pe cea intrigata a batranei care parca vroia sa spuna "ce te uiti asa? n-ai mai vazut trei prieteni plimbandu-se de dimineata?"...  

Duminica spre pranz. Piata Rahova, aia capitalista Nicky nustiucum. Zapada, zapada topita, zloata, apa murdara, jeg si mocirla de mahala. Vanzatorii ambulanti ocupa locurile relativ uscate sau macar cele unde apa nu-ti ajunge pana dincolo de glezne. Din fata mea o cucoana spre 50 de ani, nici prea prea nici foarte foarte, genul de functionara cu ceva studii, poate mai mult decat medii. Zice cu naduf uitandu-se in ochii mei si asteptand o confirmare: "Unde esti tu Tepes Doamne!?!". Ii raspund printr-o privire, figura intrebator-mirata. "?!?!" . Care-i treaba cu Tepes? Adica ce sa faca el? Sa dea zapada, sa desfunde canalizarea? Sa-i introduca cucoanei o teapa undeva? Am vrut sa intreb cucoana daca a votat. Am renuntat ... Parea asa dornica de dictatura incat ( probabil ) actul electoral democratic ii face sila. Ce Dumnezeule suntem natie de sado masochisti care nu gasim placere decat in dictatura violenta?  In Voda care le face el pe toate inclusiv reclamatie la ICAB sau cum le-o mai zice acum la astia de umbla prin canale? Sper ca i-a dat barbati-su o smetie peste ochi cand a ajuns acasa ca n-a maturat bine sau ceva de genul asta. Violenta parea singura chestie care s-o multumeasca...

miercuri, 21 noiembrie 2012

Nu uitati ca mai am un blog!


Stimati cititori nu uitati ca mai am un blog! Istorie, numismatica, arheologie si alte tampenii serioase ;) ce-mi trec prin cap le gasiti aici .

joi, 8 noiembrie 2012

Fiare si soare la inceput de Noiembrie in curtea Muzeului Militar

  Ce poti face, intr-o zi de toamna tarzie, cu juniorul de aproape 4 ani pasionat de tancuri ( a vazut el cum ia calcat tancul masina lui Mr. Bean si de atunci e foarte impresionat de acest vehicul :) )? Evident o plimbare prin curtea Muzeului Militar National "Regele Ferdinand I".
 Acolo veti capata raspunsul la multe intrebari de genul: cum aratau tunurile din centura fortificata a Bucurestiului dinainte de prima conflagratie mondiala, ce "fiare" au capturat soldatii romani de la cei austro-ungari in Primul Razboi Mondial sau ce cauta un tanc american Sherman in apele Prutului. Nu veti gasi raspuns la intrebarile: unde e  cealalta jumatate de tanc Sherman, cum a ajuns tancul Panzer IV in curtea muzeului sau de ce macar un singur fort al Bucurestiului nu e transformat in atractie turistica interesanta, educativa si capabila sa aduca multi bani atat de la turistii cat si de la bucurestenii ce nu prea au ce vedea in a noastra capitala.
 Veti putea vedea avioane, costume spatiale si chiar o capsula spatiala in "carne si oase", piese de artilerie de toate calibrele si pentru toate situatiile dar si tancuri din toate generatiile incepand cu venerabilele Skoda si Renault. Puteti sa le vedeti, dar pentru fotografiat trebuie sa scoateti: fie 50 de lei din buzunar, fie aparatul de fotografiat pe blat din celalalt buzunar ;) .

Jumatate de tanc Sherman. "The World War II Sherman tanks had a fatal flaw that contributed to the death of thousands of troops."






Un dragutel tanc Renault de "mic litraj" din Primul Razboi Mondial. Oare fabrica de la Billancourt ( se pronunta aproximativ "bilancur") a asamblat vreodata si ceva serios?







Panzerkampfwagen IV (Pz.Kpfw. IV) sau mai pe scurt Panzer IV, unul din cele mai cunoscute dar si exportate tancuri germane din al doilea razboi mondial. 300 astfel de tancuri au fost vandute si au intrat in dotarea armatelor din Finlanda, Romania, Spania si Bulgaria. Dupa razboi francezii si spaniolii au vandut tancuri Panzer IV Siriei care le-a folosit in timpul Razboiului de 6 zile din 1967 ( Wikipedia sa traiasca! ).




    Iustin a fost in culmea fericirii...

marți, 26 iunie 2012

O plimbare scurta de vara

Pe la jumatatea saptamanii trecute, pentru ca betonul incepea sa friga iar mintea deja o lua razna pe campii satula de atat Bucuresti, am pus echipamentul de scufundari in a'batrana ( cainele pentru cine a mai urmarit povesti pe aici ) si dai bataie spre litoral pentru a dezlega sau lamuri ceva ce ma obsedeaza inca din copilarie: situatia portului roman tarziu-bizantin de la Kallatis. 


Prima oprire la Muzeul de istorie si arheologie Constanta pentru a lua ultimele periodice aparute si a sta de vorba cu vechi cunostinte. 



Cazarea a fost asigurata de camping-ul aflat la intrarea in Venus dinspre Saturn, camping ce nu era cu mult mai prejos decat stabilimentele similare din Vest. In rest litoralul romanesc pustiu si trist ca intr-un film postapocaliptic. 



Din camping spre Nord-Vest panorama se deschidea placuta spre camp. Din unduirea campului se itea mamelonul discret dar nu lipsit de frumusete a unui enorm tumul antic.


O vedere mai apropiata asupra tumulului...


Apa calda, marea relativ linistita, totul promitea o cercetare usoara ca o plimbare pe bulevard. Totul fusese atent studiat si restudiat in cele mai mici detalii: harti vechi sau noi, vederi din satelit, masuratori la scara, planuri. Trebuia sa fie doar o simpla formalitate. Doar o singura tristete plutea in aer: lipsa unui coechipier faceau dificile masuratorile precise subacvatice.
Cine s-ar fi gandit ca marea va avea claritatea ciorbei de burta? Unei maini intinse in apa nu-i distingeai degetele. Vizibilitatea sub un metru facea cercetarea aproape imposibila.


Doar peste 2 metrii adancime vizibilitatea se situa undeva la un metru...


... sau in zonele protejate de hula din spatele digurilor.


Rapane odihnindu-se... sau poate se imperecheau ... chiar astea cum o fac cand o fac? :) Gata, am studiat. Melcii astia sunt perversi rau de tot :D .





Cele doua zile de scufundari n-au fost lipsite de rezultate concrete. Cel mai mare castig a fost imaginea de ansamblu asupra situatiei de la fata locului ce a completat studiile de pe uscat. Rezultatele, concluziile, viziunea asupra cercetarilor viitoare asupra sitului vor fi prezentate cat de curand, intr-un material, pe celalalt blog. 


duminică, 24 iunie 2012

BBM 2012

Graba mare! Doar 5 zile ramase pana la BBM 2012!!! Cel mai important eveniment VW de anul asta ( cel putin pentru mine :D ) Bran Beetle Meeting va avea loc la Rasnov. Nu-i banc vino si convinge-te ;).

vineri, 22 iunie 2012

La revedere Mircea!

Sunt cateodata momente... asa... de gratie.
Cand totul si toate se aduna si e atat de frumos,
Cand suntem cu totii si-i bine.
Si apoi treptat se duc...
 Toate intr-un fel sau altul... toti,
Care-n cotro...
Dar ii sti ca-s in tari straine sau departe sau aproape
sau sunt doar acolo asteptand un nou moment de gratie...
Cand totul si toate se aduna si e atat de frumos,
Cand suntem cu totii si-i bine.
De ce-ai plecat?
De ce n-ai mai stat sa mai glumi un pic?
De ce n-ai terminat un kubel sa radem mergand la parade
Prin fum de ercul?
Acum trebuie s-astept sa zboare kubelul prin nori
Nu stiu cand va fi ...poate...
Cand totul si toate se aduna si e atat de frumos,
Cand suntem cu totii si-i bine.

La revedere Mircea!


joi, 7 iunie 2012

Un nou blog


De azi am un nou blog http://vitahistoria.blogspot.ro/  doar pentru cerectarile personale in domeniul istoriei, numismaticii si arheologiei. Sper sa-l gasiti util si mai ales interesant. Typ3forever.blogspot.com va ramane mai departe un blog dedicat masinii, intrunirilor VW, calatoriilor si altor trasnai ce-mi trec prin cap. Lectura placuta!

marți, 29 mai 2012

Un garaj fericit

"Un fapt fara importanta ma poate face sa sper..." Asemeni regretatului Florian Pitis imi vine sa cant celebrele versuri de fiecare data cand vad in jur si ceva normalitate ( vezi draga cititorule si recenta vizita la Porsche Bucuresti Vest ). De ceva vreme tot aman sa va prezint o minune de pe malurile Dambovitei: un garaj interbelic fericit. Garajul carosierului Peleanu din Calea Dorobantilor n-a fost demolat, in locul lui nu s-a ridicat un rahat impersonal de otel si sticla. A fost cosmetizat, a se citi au fost dezafectate sandramalele de tabla aflate in fata lui si a capatat o noua menire: hipermarket. Dimensiunile generoase ale venerabilului garaj ( se intinde intre Calea Dorobantilor si strada G-ral Stanislav Citoschi adica cat toata lungimea strazii Mr. Dimitrie Giurescu ) ar fi permis poate indeplinirea visului de aur al tuturor pasionatilor de autovehicule istorice: un muzeu al autovehiculelor. Dar e bine si asa . Facand ceva cumparaturi puteti vedea si interiorul garajului. Se remarca in primul rand camera aflata deasupra intrarii, de unde ( probabil ) proprietarul garajului supraveghea bunul mers al lucrarilor din interior dar. de unde, printr-o fereastra semirotunda, avea vedere si catre curtea din fata si Calea Dorobantilor.

 Garajul carosierului interbelic Peleanu asa cum se prezenta cu cativa ani in urma ( sursa foto blog simply bucharest ):

... si asa cum arata el acum:

luni, 28 mai 2012

O zi la Porsche Bucuresti Vest

Azi mi-am petrecut ziua la Porsche Bucuresti Vest . Am fost cu treaba, ca sa zic asa. Am schimbat kit-ul de distributie si am facut ITP-ul la "aia tanara" vorba lu' fi-miu ( aia tanara = Golf IV TDI Variant, a'batrana = VW 1600 Variant ). Catre reprezentanta ( PBV1 ) am plecat cu o gramada de asteptari negative: e scump, cine m-a pus sa fac si programare la ITP ca astia-s service si o sa inceapa cu tiganii gen: parca va bate lantul, vi se invarte roata si coclenderul de 14 pe stanga are un joc, doar, doar iti mai baga ceva manopera si piese pe gat. Toate asteptarile negative au fost infirmate! Parca nici n-am fost in Romania la service. A fost mai ieftin decat se estimase initial ( ceva discount-uri )in final la acelas pret cu un service de cartier dar cu piese originale VW (!!!). ITP-ul a decurs ( habar n-am cum ca masina n-am mai vazut-o de cand a intrat in service :) ) fara probleme si masina l-a trecut din prima. Acum zic si eu ca mama-mare cand era incantata de vreo manopera: "parca si merge mai bine maica". Un singur regret am in toata povestea ca am fost un boa si nu mi-am luat cu mine laptop-ul, au internet free si puteam sa mai scriu una alta sau sa pierd timpul la vreun film ceva. Una peste alta ma declar extrem de multumit si atunci cand nevoile o vor cere tot la Porsche Bucuresti Vest am sa ma duc. :)

miercuri, 25 aprilie 2012

Distractie de "uichend"

In urma cu vreo saptamana ( pe cand in rai ploua... zilnic ) zic sa arunc un ochi sub mocheta "cainelui" sa vad daca n-a intrat apa. Ma uit in dreapta, nimic, uscat. Ridic mocheta in stanga si ma uit. NIMIC! Nici macar podeaua nu mai era. Prin gaura impresionanta se vedea asfaltul, ce-i drept curat ca plouase abundent si covorul de rahati de caine ce acopera Bucurestii fusese spalat. Verbul definitoriu pentru masini " a merge" era inlocuit in cazul cainelui de verbul "ä pierde". In spate, in portbagaj, pierdeam printr-o gaura bagajele, prin pragul din stanga pieredeam caldura, prin gaura de sub bancheta riscam sa pierd releul de incarcare si diversele maruntisuri ce le tin acolo, bara din spate avea tendinta de a se pierde cu totul ( asa e ea mai confuza si timida ), iar acum prin gaura din podea riscam sa pierd chiar soferul. Ceea ce era destul de grav deoarece soferul e chiar subsemnatul. Bine daca ma legam cu centura si ma tineam de volan n-aveam mari sanse sa cad pe acolo dar gaurile din ce in ce mai mari permiteau intrarea in masina a unor animale ( la inceput ) mici iar acum puteam vorbi deja de animale mijlocii. Cum ar fi fost sa ma trezesc cu masina plina de pisici care executau silit soarecii si sobolanii deja prezenti acolo? Sau si mai grav. Cum ar fi fost ca mergand cu masina, cainii care latra la roata, ca opozitia la mersul puterii, sa ma muste prin caroserie de picior? Masuri grabnice se impuneau iar doua variante se conturau. Prima varianta, ortodox-tehnica, ar fi presupus o restaurare impecabila, cu repere originale sau identice, cu desfacerea intregii masini si separarea sasiului de caroserie, cu luni ( poate chiar ani ) de atenta restaurare. O opera de arta, un typ3 de vis ... care ar fi costat cateva mii de euro, masina imobilizata unul sau poate chiar doua sezoane iar rezultatul ar fi fost o masina impecabila, scumpa, care ar fi stat tot in fata blocului pt a fi pisata de caini si zgariata de psihopati ca sa nu mai vorbim de entuziastii "vintigi" care-si mai fac cate o poza suiti pe capota din fata. Pentru ca atunci ( cu ani de zile in urma pe cand aveam si banii, si timpul dar mai ales nervii necesari unei restaurari ca la carte ) cand am batut la usa Perfectiunii, n-a vrut sa-mi deschida si din spatele usii se hlizea cu limba scoasa la mine, am adoptat rapid a doua varianta. Astuparea gaurilor la modul trainic si decent, cu cheltuieli minime si mai ales intr-un timp scurt. Nu de alta dar sezonul se apropie ;) . In definitiv totul se reduce hemingwayan la a avea sau a nu avea... masina pentru plimbarea de placere la intruniri sau in "uichenduri". Meseriasul care a realizat pe deplin caietul de sarcini ( si chiar mai mult decat atat: coltul stanga al masinii necesitand o complicata operatie de refacere demna de chirurgia estetica ) are si un nume, Bogdan Awo ( multumesc boierule! recomand! ), si fotografii din timpul operatiunilor, ce pot fi admirate mai jos. Rar mi-a fost dat sa cunosc un meserias atat de hotarat, rapid si responsabil. Gata cu laudele sa nu i se urce la cap ;) . Operatiunea de astuparea a gaurilor si de consolidarea pentru mentinerea in circulatie a "cainelui" pana la o noua incercare de intalnire cu Perfectiunea a marcat si o noua premiera intr-un sir de interventii tehnice naucitoare. Dupa repararea franelor noaptea la temperaturi cu multe grade negative, dupa schimbarea cutiei de viteze la unu noaptea a urmat si tinichigeria de la miezul noptii. Un uichend a fost de ajuns ca masina sa-si recapete integritatea fizica si sa fie relativ gata de bananait pe sosele scumpei noastre patrii Uniunea Europeana desi anul asta nu cred ca voi parasi trista gubernie RepubliCa Capitalista Romania. Multumiri tuturor celor implicati: Bogdan Awo - rol principal "tinichigerie", Sorin - imagine, fotografii in timpul ostilitatilor, Pac - omul care a luptat si mai ales a invins hidra monstruoasa a preparatorelor de vopsea, garajului care ne-a gazduit, si celorlalti multi eroi ( mai mult sau mai putin anonimi ) care au dat "cainele" cu zgaibaracele in sus sau in jos dupa cum a fost nevoie.














luni, 26 martie 2012

Profesionala

Profunzimea nu are nimic in comun cu studiile. Am vazut precupete in piata mai profunde, mai substantiale in gandire, decat corporatisti cu diplome. Ce-i un doctorat azi? E mai probabil sa ai un doctorat decat o gradina de legume. E mai probabil sa ai o facultate decat o tufa de gura-leului. De azi incolo, daca o sa ma intrebe cineva ce studii am facut, am sa raspund inocent: "am facut o profesionala... o profesionala umanista".

joi, 9 februarie 2012

Am pus Romania pe harta VW Type 3 a Europei


Cu siguranta nu e cea mai frumoasa masina. Asa cum spunea un reprezentant al unei organizatii careia i s-a cerut evaluarea masinii "are si o aripa umflata". Nu se ridica carevasazica la standarde ( ca tot e anul Caragiale ). N-a fost cumparata "de afara" pe bani grei sau de la vreun "atelier de restaurare" din Romania pe bani si mai grei. A fost luata de pe strada de la stadiul de masina abandonata si reparata in fata blocului: RK la motor pe terasa in Ferentari ( multumesc Lucian! ), schimbat cutia de viteze pana la unu noaptea "la o bere" cu baietii ( multumesc Pac, Roackeru, Castilio, Lucian si restul ), frane noaptea la peste -10 grade Celsius ( multumesc Pac!) etc.




"People from all over Europe gathered at the Allersee campsite, and spoted Type3 owners from Holland, Austria, the UK, Switzerland, and even Romania, pitching their sites just a few clicks from Volkswagen's Auto Stadt, the museum and the VW factory itself."

Cam asa scrie "in gazeta": AIRCOOLED VW LIFESTYLE MEGASCENE AIRMIGHTY ( Issue 6, Summer 2011). Fericita alaturare intre numele Romaniei ( "si chiar Romania") si al Olandei, Austriei, Marii Britanii si Elvetiei s-a datorat prezentei acolo a acestei masini. Un vis din copilarie a devenit inca odata realitate.



Iubesc masina asta!



Sursa foto: Sit-ul Airmighty.com.

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Ambuteiaj la sfarsitul anilor 60



Cum s-a intamplat? Pai simplu... Nea Covrig era in fata cu un Badford de pe vremea lu' tata mare, care, cum se zice "i-a ramas caruta-n drum in noaptea de mos ajun". Din spate venea tare unul cu un "Guy Warrior" plin de VW de le ducea la o licitatie cu cantec... sau cu strigare... nu-mi mai aduc aminte. Numa' broaste si teleuri! Una si una! A fost asa o nebunia ca a venit si sefu de la pompieri cu un Ford Galaxie, asta si din cauza unor hipioti de s-au pus pe marginea drumului cu un bus si faceau foc in iarba. Iarba uscata... Din poza lipseste doar Pantelica cu masina de inghetata. Bai Pandelica unde ... erai ma?