marți, 26 iunie 2012

O plimbare scurta de vara

Pe la jumatatea saptamanii trecute, pentru ca betonul incepea sa friga iar mintea deja o lua razna pe campii satula de atat Bucuresti, am pus echipamentul de scufundari in a'batrana ( cainele pentru cine a mai urmarit povesti pe aici ) si dai bataie spre litoral pentru a dezlega sau lamuri ceva ce ma obsedeaza inca din copilarie: situatia portului roman tarziu-bizantin de la Kallatis. 


Prima oprire la Muzeul de istorie si arheologie Constanta pentru a lua ultimele periodice aparute si a sta de vorba cu vechi cunostinte. 



Cazarea a fost asigurata de camping-ul aflat la intrarea in Venus dinspre Saturn, camping ce nu era cu mult mai prejos decat stabilimentele similare din Vest. In rest litoralul romanesc pustiu si trist ca intr-un film postapocaliptic. 



Din camping spre Nord-Vest panorama se deschidea placuta spre camp. Din unduirea campului se itea mamelonul discret dar nu lipsit de frumusete a unui enorm tumul antic.


O vedere mai apropiata asupra tumulului...


Apa calda, marea relativ linistita, totul promitea o cercetare usoara ca o plimbare pe bulevard. Totul fusese atent studiat si restudiat in cele mai mici detalii: harti vechi sau noi, vederi din satelit, masuratori la scara, planuri. Trebuia sa fie doar o simpla formalitate. Doar o singura tristete plutea in aer: lipsa unui coechipier faceau dificile masuratorile precise subacvatice.
Cine s-ar fi gandit ca marea va avea claritatea ciorbei de burta? Unei maini intinse in apa nu-i distingeai degetele. Vizibilitatea sub un metru facea cercetarea aproape imposibila.


Doar peste 2 metrii adancime vizibilitatea se situa undeva la un metru...


... sau in zonele protejate de hula din spatele digurilor.


Rapane odihnindu-se... sau poate se imperecheau ... chiar astea cum o fac cand o fac? :) Gata, am studiat. Melcii astia sunt perversi rau de tot :D .





Cele doua zile de scufundari n-au fost lipsite de rezultate concrete. Cel mai mare castig a fost imaginea de ansamblu asupra situatiei de la fata locului ce a completat studiile de pe uscat. Rezultatele, concluziile, viziunea asupra cercetarilor viitoare asupra sitului vor fi prezentate cat de curand, intr-un material, pe celalalt blog. 


2 comentarii:

  1. Interesant material. Pentru scufundari care are o astfel de tema trebuie sa ai legitimatie sau aprobare de la Muzeul de istorie si arheologie Constanta?
    Imaginea cu campingul in care apare si "Cainele" pare desprisa din anii '70. :)
    DAN

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa le cer aprobare sa ma balacesc in Marea Neagra? :)) Nu fac sapaturi, dragari, recuperari de obiecte. Atat timp cat nu fac decat poze, masuratori si cautari prin carti nu vad de ce mi-ar trebui vreo aprobare de undeva sau de la cineva ;) .

    RăspundețiȘtergere