marți, 26 mai 2015
Dacia BMW
Uzinele Dacia sunt din ce în ce mai focusate pe nevoile clientului. Logan-ul a fost gândit cu un portbagaj mare, generos, în care să încapă porcul de Crăciun, oul, mielul și cozonacii de Paști, sacra de concediu etc. Când faza primară a fost depășită, nevoia de hrană astâmpărată, a apărut necesitatea afirmării sociale. Simbolul ”realizării” în viață fiind, la nivelul românesc al înțelegerii umane, mașina de teren. Așa a apărut Duster-ul. Acum stă să se lanseze Duster-ul Pick-up... ceva mai cool, ceva mai americănesc, numai bun pentru fermierii din mijlocul Bucureștilor ( că doar nu-ți cumperi așa mașină să o bagi prin hârtoapele de la țară ).
Azi dimineață am avut revelația unui nou model de succes by Dacia. Ceva care să țină pasul cu mersul societății, cu moda, cu firea omului mioritic, ceva care să rupă gura târgului, ceva care să spargă topurile, ceva dorit, ceva jinduit, ceva mai tare decât orice altceva: DACIA BMW! ! ! Cu opțiunea DACIA BMW Tunat! E? Ce ziceți?
joi, 3 octombrie 2013
Refrecţii
Dictaturile sunt naşpa, dar ce propaganda sublimă au! Muzică, grafică, arhitectură, coregrafie... un uriaş spectacol gratis care-n capitalismul democratic ar fi scump şi întrerupt de reclame.
marți, 18 iunie 2013
De ce merge românul cu maşina?
luni, 10 iunie 2013
Cotidian suprarealist. Din nou...
luni, 18 februarie 2013
Cretinuţa cu cănuţa
Cretinuţa cu cănuţa din maşină este visul de aur, este acel Petre Roman ravnit candva de glorioasele fete de la Apaca, este Graal-ul corporate, este Nirvana cretinutei cu canuta din tramvai. Managera de succes ce vine la birou ( sa frece power pointu si sa onduleze idei creative ce-ti amintesc de bieţii copii oligofreni ) cu masina avand o mana pe volan iar cealalta tinand canuta ( termosul ) de cafea. Ce daca nu-i in stare sa conduca o masina cu doua maini? Muzica urlata ce strabate prin geamurile inchise ale limuzinei data de corporatie si cana de cafea ii impodobesc stima de sine precum odata cununa de lauri capul generalilor romani. Din fericire pentru ea, cretinuta cu canuta din masina, din cauza muzicii date prea tare, nu aude nici vocea din back care-i sopteste: "tineretea, sexul oral de promovare si gloria sunt trecatoare!" si nici pe ceilalti participanti la trafic care formeaza o coada luuuuunga pe strada in spatele ei asteptand ca ea sa-si reaminteasca cum se folosesc mainile atunci cand faci o parcare sau de ce trebuie sa renunti la canuţa din mânuţa manageriuţa atunci cand cauţi in poşetuţa cardul de acces in parcarea corporatiei.
luni, 17 decembrie 2012
4 momente de suprarealism cotidian
Dimineata devreme, opt fara ceva, inca nu se luminase bine de ziua, tramvaiul 1, vin o gasca de puradei colindatori. Puradeii urla sau mai bine zis scandeaza, cu un zel demn de mitinguri politice, ceva colinde. La un moment dat un vers imi atrage atentia si-mi rascoleste cunostintele biblice. Era cam asa: Iosif si Maria cauta un salas ( sau adapost, iesle, sau alta locatie specifica ) "ca sa-L faca pe Iisus"(!?!?!?). Nu le-am dat nici un ban ...
Seara in cartier. Rahova... In fata mea mergeau prin zapada o fetita si mama ei, din etnia aceea. Mama insista "Repeta fa: monsieur s'il vous plait bla bla ...". Fetita fara chef repeta. Io ma gandeam: "astia invata franceza pe strada iar eu n-am reusit s-o invat in 7 ani de scoala ( am facut franceza din clasa a V a )....
Dimineata inuman de devreme si de frig. O batrana infofolita plimba un catel de talie mijlocie in lesa. Catelul era urmat pas cu pas de o pisica. Pisica era libera, adica nu avea zgarda. Catelul mergea, pisica la cateva labe distanta dupa el. Catelul se oprea sa mai miroase o roata de masina, pisica se oprea si-l astepta resemnata. Catelul se oprea si ridica un picior sau mirosea un pom. Pisica se oprea si ea si-l astepta ridicand infrigurata o labuta sau alta de pe zapada inghetata. Trec de cele trei personaje si dupa cativa pasi ma opresc si ma intorc sa mai privesc odata bizarul grup. Privirea mea uimita o intalneste pe cea intrigata a batranei care parca vroia sa spuna "ce te uiti asa? n-ai mai vazut trei prieteni plimbandu-se de dimineata?"...
Duminica spre pranz. Piata Rahova, aia capitalista Nicky nustiucum. Zapada, zapada topita, zloata, apa murdara, jeg si mocirla de mahala. Vanzatorii ambulanti ocupa locurile relativ uscate sau macar cele unde apa nu-ti ajunge pana dincolo de glezne. Din fata mea o cucoana spre 50 de ani, nici prea prea nici foarte foarte, genul de functionara cu ceva studii, poate mai mult decat medii. Zice cu naduf uitandu-se in ochii mei si asteptand o confirmare: "Unde esti tu Tepes Doamne!?!". Ii raspund printr-o privire, figura intrebator-mirata. "?!?!" . Care-i treaba cu Tepes? Adica ce sa faca el? Sa dea zapada, sa desfunde canalizarea? Sa-i introduca cucoanei o teapa undeva? Am vrut sa intreb cucoana daca a votat. Am renuntat ... Parea asa dornica de dictatura incat ( probabil ) actul electoral democratic ii face sila. Ce Dumnezeule suntem natie de sado masochisti care nu gasim placere decat in dictatura violenta? In Voda care le face el pe toate inclusiv reclamatie la ICAB sau cum le-o mai zice acum la astia de umbla prin canale? Sper ca i-a dat barbati-su o smetie peste ochi cand a ajuns acasa ca n-a maturat bine sau ceva de genul asta. Violenta parea singura chestie care s-o multumeasca...
luni, 28 mai 2012
O zi la Porsche Bucuresti Vest
luni, 26 martie 2012
Profesionala
luni, 24 octombrie 2011
Cel mai mare agronom al Romaniei
joi, 29 septembrie 2011
Citate si note de subsol
"Cercetatorul zgarcit" nu se intinde prea mult la vorba. Lucrarile lui sunt o insiruire de date si mai putina dezbatere stiintifica ( a se citi contre, mistouri sau pur si simplu balacareala cu alti colegi de breasla ). Notele lui de subsol sunt foarte putine si lacunare. Par a fi puse acolo doar ca sa nu zica lumea ca nu are si el note de subsol.
"Cercetatorul arogant" are note de subsol in cantitati mai mari decat insasi cercetarea lui. Asa incearca sa-ti arate cat este el de documentat si ca ideiile lui sunt cele mai bune fiind o esenta a tot ceea ce s-a publicat pana atunci in domeniu. El este cel care trage concluziile si naste teoriile universale. Multe din notele de subsol sunt balacareli, "arogante" cu alti colegi de breasla care nu au citit sau citat ce a spus un tembel in Zanzibar despre impactul vanzarii prazului asupra economiei mondiale.
"Cercetatorul timid", la asta toate ideile, dar ce zic eu idei, tot ce scrie are o nota de subsol prin care arata ca altul a zis aia si nu el. E convins ca orice dobitocenie daca a mai fost spusa de unul inaintea lui incepe sa capete greutate si ca urmare poate trece ca fiind adevarata. Este lipsit total de curajul raspunderii stiintifice asupra proprilor afirmatii si se agata de ce au spus altii ca Grecia de fondurile UE.
miercuri, 31 august 2011
Rambo batut de pensionari
Cu ceva zile in urma vedeam la stiri un reportaj avandu-l in atentia sa pe soldatul american. Un ditai galiganul cat
Scriind la acest material mi-am adus aminte de o familie de pensionari ce stateau cu un etaj mai jos si care l-ar fi umilit pe legionarul francez ce marsaluia prin
Sa va mai spun de James Bond si alti super agenti secreti, cu ale lor super-mega radare si alte echipamente ce-i dau dureri de cap si lu’ ET, care aflau toate conspiratiile si toate afacerile tenebroase cand acestea erau pe cale sa se finalizeze? Vax albina! Am in bloc o baba inarmata cu un simplu pechinez care stie absolute tot cale de doua cartiere chiar inainte de a se fi intamplat. Cred ca are si ceva tehnologie de teleportare ca de fiecare data cand plec de acasa sau ma intorc ea este invariabil ( si ) in fata usii mele de parca atunci ca din intamplare scotea pechinezul la plimare.
N-as vrea sa va mai spun de bugete militare de miliarde de dolari versus pensii de cateva sute de lei. Nu va spun decat atat: Baba Rada sau Tanti Anna il bat pe Rambo de-i suna apa-n cap!
joi, 17 februarie 2011
Update
miercuri, 9 februarie 2011
Mereu m-am intrebat ...
Dar sa privim fotografiile de mai jos:
Magazinul Unirii nu a fost mistuit de flacari, ce vedeti nu este o ruina calcinata! Doar au fost date jos uriasele banere publicitare care au acoperit pentru cativa ani magazinul. In spatele lor aerul infect, fumul milioanelor de masini din acest oras s-a depus pe cladirea ce, din cauza banerelor, nu a mai fost spalata de ploi sau zapezi. Intr-o mai mica sau mai mare masura pe dinauntru la fel suntem si noi bucurestenii. De fiecare data cand mergem cu masina doar ca sa se vada statutul nostru social, de fiecare data cand mergem cu masina sa cumparam o paine, de fiecare data cand stam ca boii ore intregi la semafor pentru ca nu ne mai aducem aminte la ce folosesc picioarele, de fiecare data cand taiem copacii ca nu ni se vede odorul drag ( masina ) de la fereastra apartamentului, de fiecare data cand in locul unei case cu 3 copaci construim un monstru de beton cu enspe etaje pentru milioanele de corporatisti ce nu-si dau jos curul din masina, de fiecare data cand preferam si toleram in cartierul nostru un Mall nesimtit in locul unui parc verde, de fiecare data ne mai innegrim nitel pe dinauntru.
joi, 27 ianuarie 2011
O treaba de perceptie
marți, 4 ianuarie 2011
Audiobook-ul?
miercuri, 15 decembrie 2010
Cadouri de craciun: microscop sau mobil?
Interesant e ca nu-mi aduc aminte cum am ajuns sa ma uit in acel aparat, m-a ridicat in brate, m-a suit pe scaun? Nu conteaza, probabil ca acest detaliu a fost considerat de creier ca nefiind important si sters.
Mi-am pus un ochi in locul indicat si n-am vazut nimic. Am spus ca n-am vazut nimic si elevii au ras iarasi. Ma simteam intimidat. Profesoara mi-a spus sa-mi acopar un ochi cu mana si sa privesc in “ochianul” aparatului cu celalalt ochi. Si atunci am vazut! Am vazut pentru prima data lumea microscopica. Matasea broastei aflata pe lamela la microscop capata alta consistenta (microscopul e net mai tare decat Google unde nu am gasit nici o imagine cu matasea broastei vazuta la microscop pentru a ilustra postarea ). Au urmat celulele dintr-o foita de ceapa si apoi minunea: o euglena verde VIE! Am plecat ametit si indragostit. Nu, nu de euglena ci de microscop.

Vroiam, doream, visam, un microscop! Toate rugamintile, apropourile, insistentele mele au ramas in fata parintilor ca solicitarile sindicalistilor in fata guvernului. Nu stiu cat era de scump un microscop, daca atunci se gasea usor sau greu. Pur si simplu nu au vrut sa-mi ia un microscop si astfel, probabil, am ratat o cariera de biolog, cercetator sau medic injurat si prost platit dintr-o tara mizera lasandu-mi-se deschis, insa, drumul luminos catre o cariera de amploaiat, de corporatist de doi lei intr-o multinationala de … intr-o multinationala.
Un unchi, Unchiu Romi ( Rades Romeo D-zeu sa-l odihneasca! ) n-a ramas insensibil la pasiunea si staruintele mele si intr-o zi a deschis “diplomatul” ce-l purta tot timpul cu el si de acolo a scos o chestie mica confectionata din tabla de aluminiu si o sticluta. A fost primul meu microscop cu glicerina. In gaura aceea micuta se punea o picatura de glicerina ce actiona ca o lupa. Placa mobila ( unde se punea si picatura magica ) permitea ajustarea distantei pentru o imagine cat mai buna. A fost primul microscop si pana acum si ultimul. Invatamantul s-a deteriorat de la o zi la alta asa ca in scoala ( cand mi-a venit randul sa fiu si eu elev ) orele s-au desfasurat “teoretic”, microscoapele ramanad ascunse undeva departe de elevi.
Desi au trecut vreo 30 de ani de atunci inca il mai am. Probabil intr-o buna zi imi v-a aduce aminte sa-i cumpar baiatului meu un microscop costa cam cat un telefon mobil nici prea prea nici foarte foarte. Poate asa n-o sa ajunga corporatist. Sau, poate ii iau un telefon mobil semi-bengos sa ajunga corporatist ca tac’su...
joi, 29 iulie 2010
Noua Dacia Logan Cabrio va fi fabricata doar pentru export
Romanului in general nu-i frica de nimic: politia nu-l impresioneaza de fel, munca e pentru tractoarea si oricum stie sa se fereasca de ea, conflagratiile nu-l mai sperie de mult ( i-a invins pe romani, daci, tatari, turci, nemti, polonezi, unguri, americani etc ), cam pentru orice boala are un tratament naturist bazat pe alcool si ceaiuri , criza il lasa indiferent dupa 50 de ani de restrictii si persecutii comuniste… Ce ar mai putea sa-l sperie pe romanul verde? Un singur lucru: CURENTUL! Da, orice adiere de aer curat ce poate aparea intre doua geamuri deschise ( sau chiar unul singur ) il poate dobora pe roman. Cumva e si impresionant cum acest super-neanfricat erou colectiv ( natia romana ) are un calcai a lui Ahile asa perfid: curentul de aer.
In acest caz masina decapotabila devine un supliciu, o masina de tortura si exterminare pentru natia romana. Uitati-va pe strada: nici 1/100.000 din masini nu sunt decapotabile iar alea care sunt circula cu soft top-ul pus iar ocupantii sigur au vata in urechi si alte gauri sa nu-i traga pe la eventualele lufturi sau gaurele ramase la masina.
Pentru al proteja pe roman de acest dusman invizibil dar meschin si necrutator, mai nou, si cladirile din Romania sunt construite ermetic inchise iar geamurile acestora nu pot fi deschise decat de persoane autorizate si total necunoscute ( banuiesc ca sunt un soi de man in black probabil unguri ), in cazuri speciale, spre exemplu cand se doreste o reducere masiva de personal pe motive medicale.
Ca urmare posibilitatea de a vinde un Logan nou, cabrio, in Romania e mai mica decat cea a impactului dintre un asteroid si trupul sfant al tarii noastre.
Acest studiu cu rezultate negative asupra vanzarii de masini cabrio in Romania m-a dus la o descoperire cumva conexa. Din datele analizate reiese ca un deodorant auto foarte apreciat de actualii calatori cu mijloacele de transport in comun, viitori posesori de Logan 2 ( cu geamuri fixe ), ar fi cel cu aroma de aurolac statut, santierist zborsit si ( sau ) baba fezandata-n naftalina.
marți, 13 iulie 2010
O viziune asupra minimalismului
Citeam de curand in Academia Catavencu o cronica mai mult decat favorabila , chiar elogioasa, la un film romanesc minimalist. Minimalismul, in ultima vreme, s-a impus in cinematografia romaneasca, dar nu numai. Minimalismul a cuprins intreaga mass media cu toate animalele ei: ziare, televiziuni, posturi de radio dar si literatura. Lipseste abordarea si viziunea macro asupra vietii; temele profunde, mari, sunt ocolite de artisti si scriitori. Arta monumentala este inlocuita de arta hand-made a talciocurilor organizate peste tot in capitala. Si asta, pana la urma, n-ar fi nimic! Dar insasi societatea si guvernarea societatii a cazut in minimalism. Lipsesc si sunt abil evitate marile proiecte nationale. Societatea in ansamblul ei se ocupa doar de chestii minimale. As fi putut da nenumarate exemple pentru toate afirmatiile de mai sus dar textul s-ar fi extins prea mult si ar fi fost nepermis in cazul unui material despre minimalism.
Zilele trecute, mergand pe strada, mi-am adus aminte de o intamplare, scena, moment sau cum vreti sa-i ziceti, petrecuta cu ani in urma la Capidava. Rememorarea scenei m-a facut sa zambesc tot drumul spre indignarea celorlalti pietoni ( este bine stiu ca in
Sapaturile arheologice se desfasurau in Sectorul 5 al Capidavei si dezveleau un ansamblu de locuinte din epoca romano-bizantina ( ceva secol V-VI sau chiar inceput de secol VII dHr sa fi fost ). Intre doua astfel de locuinte antice se gasea un gang, un spatiu dosnic, cum se intalneste si la casele moderne. Sapaturile atinseserau acolo nivelul de calcare roman tarziu. Doamna Zizi Covacef ( Saru'-mana doamna profesoara! ), eminent si inimos arheolog constantean manuia cu dexteritate si pasiune spaclul si maturica fix in acel loc . Banuiam ca nu cine stie ce interes stiintific o manase acolo ci unul practic: gangul era umbros si jilav, adica locul ideal unde sa-ti petreci timpul intr-o zi torida de vara din Dobrogea. La un moment dat doamna Covacef a sarit entuziasta, tinand triumfator ceva in mana:
- AM GASIT!!! Am gasit un coprolit roman! Profesorul Canarache mi-a aratat cum sa identific asa ceva in sapaturi…
Coprolitul este un excrement pietrificat ( precizez pentru necunoscatori ) . Minimalist vorbind descoperirea din acea zi a doamnei Covacef era una imensa ( daca-mi permiteti folosirea acestui termen cand vine vorba de minimalism ), realistic vorbind era doar un rahat roman uscat.
duminică, 20 iunie 2010
Marea Piramida
luni, 7 iunie 2010
Ar fi putut sa fie ...
Duminica am luat "cainele" ( typ 3-ul Variant ) si un bun prieten ( caruia ii apartin fotografiile si viziunea artistica a acestora ) si am plecat sa vedem starea litoralului bucurestean. Nu, nu m-am scrantit! E vorba de visul dictatorului cizmar de a lega Bucurestiul de Marea Neagra prin canale.
