Cu Variant-ul prin Europa de la Est la Sud - Ep. II

Urmatoarele episoade vor fi despre Viena si as vrea sa vi le prezint cam asa: Viena orasul, Palatul Schoenbrunn si catedralele St. Stephan si St. Peter .
Orasele pot fi mari sau mici, capitale de tari sau provincii si suprema categorie capitalele de imperii. Viena ca fosta capitala de imperiu este un oras in care as revenii cu mare placere oricand. Este un oras mare si maret. Grandoarea arhitecturii imperiale se face simtita in toate constructiile: cladiri oficiale, catedrale, magazine, sedii de banci sau cladiri particulare.

































Sa o luam pe rand si am sa incep cu transportul public. Reteaua de metrou este foarte intinsa si suplinita de linii de tramvai si autobuz. Nu cred ca are rost sa va spun ca scaunele sunt plusate iar in mijloacele de transport in comun miroase frumos. De fapt peste tot miroase frumos, asta-i un lucru care impresioneaza bucuresteanului obisnuit cu tot soiul de mirosuri pestilentiale. Dar sa revenim la transport: din camping se poate cumpara abonament pe toate mijloacele de transport care vine insotit si de o harta a orasului cu liniile de tramvai, autobuz, metrou. Pretul este undeva la 3,5 Euro/zi dar merita si te scuteste de grija parcarii masinii in zone centrale ( nu se poate parca aiurea unde-ti vine iar parcarile platite sunt destul de scumpe ).





Cel mai mult mi-a placut statia de metrou de la Shonbrunn pozele cred ca sunt suficient de concludente si numai e nevoie sa va spun si de ce. A si o alta parere personala legata de metroul vienez: vocea care anunta urmatoarea statie mi s-a parut a fi cea a unui povestitor si desi nu intelegeam ce spune aveam senzatia ca-i vorba de un basm, dupa 3-4 statii ma lua un somn teribil :).





Intre sediul bancii Raiffeisen si Palatul Imperial se gasesc niste excavatii pastrate in mijlocul pietei: sunt ruine romane de peste 3 metrii inaltime foarte bine pastrate si evident lipsite de tonele de gunoaie si balarii ( poate se uita si vreun amator de gropi cu ziduri informe de pe Lipscani ).










Nu am sa intru in descrieri detaliate ale palatului imperial, primariei sau a parlamentului, pozele vorbesc singure. Primul gand care mi-a venit in cap a fost unul de intalegere pentru beizadelele romaniei care odata ajunse la studii la Viena sau Paris nu se grabeau sa se intoarca acasa preferand sa-si toace averea pe acolo. O mica paranteza legata de cladirea parlamentului ( construita intre 1874-1883 ) se afla langa palatul imperial si nu este inconjurata de nici un gard. Poti sa te plimbi in jurul ei nestingherit si sa urci treptele pana la intrarea principal fara sa te intrebe nimeni nimic. Paznici daca au fost erau invizibili ;) . De fapt asa stau lucrurile prin toate capitalele prin care am trecut si am reusit sa ajung si pana la cladirea parlamentului. Ia sa vedem daca ghiciti care este singurul parlament inconjurat de ziduri si pazit mai ceva ca Bastilia pe vremuri.




Langa Universitate se afla un parc cu sezlonguri unde studentii isi petrec timpul

stand de vorba, citind sau pur si simplu stand. La momentul in care am facut fotografia afara ploua marunt asa explicanduse de ce sezlongurile nu aveau ocupanti.


<
Magazinele, unele din ele cu o vechime apreciabila, in pozele postate o sa vedeti un magazin de manusi din 1854, au vitrine sclipitoare aranjate cu foarte mult bun gust si fatade impresionante. Nu am vazut vitrine care sa aiba geamul nespalat nici macar prafuit!!!


Dar cel mai mult mi-a placut "Freyung Passage" o galerie comerciala atit de cocheta ca mi-ar fi placut sa dorm acolo :) . Cum intri pe stanga se afla un magazin de antichitati care ingramadeste pe rafturile vitrinei mii de statuete de dimensiuni diferite din materiale si tematici diferite si la care poti sa te uiti un sfert de ora fara sa te plictisesti. Va atasez o poza cu unul din rafturi.








La capitolul masini venerabile, vehicule istorice ( ca sa nu folosesc sintagma masini vechi ), austriacul sta destul de bine. La Viena am vazut cele mai multe broaste mergand prin oras desi nu am apucat sa pozez decat vreo trei. De fapt austriecii au fost cei care si-au manifestat cel mai vizibil bucuria la vederea Variantului. Poate cel mai induiosator moment a fost cand copiii dintr-un autocar austriac stateau la geamuri si ma aplaudau.











Pe partea culinara am incercat un schnitel grozav ( dimensiunile si fragezimea carnii faceau toti banii ) si o supa a carui denumire nu mi-o amintesc dar care poate fi descrisa in cateva cuvinte prin: supa de perisoara ( era una singura mare ) de ficat dumnezeiasca! La desert e greu sa te decizi ...














In incheiere o fotografie facuta in graba unui WC public din centrul orasului. Se integra perfect cu atmosfera generala, era foarte curat si mai ales gratis ;) .