Cu Variant-ul prin Europa de la Est la Sud - Ep. XIII

Am tot amenintat cu un episod despre camping, acum i-a venit randul.
La Paris am stat la caming-ul Bois de Boulogne pentru preturi si localizare urmariti link-ul http://www.campingparis.fr/boulogne_infos.html . Camping-ul e mare sau mai bine zis luuung tine cam ca de la Sebastian pana aproape de Piata Rahova, adica pret de vreo doua statii de tramvai. Asa ca drumul de la masina pana la iesirea din camping unde era statia de autobuz presupunea oaresce efort fizic, iar daca uitai sa-ti iei o bere rece sau alte chestii de extrema necesitate trebuia sa faci acelas drum inapoi pana la magazinul campingului.
La capitolul obiective turistice din camping pot fi trecute pe langa rulotele gigant sau cele extrem futuristice si vehiculele istorice sau masinile clasice ( cum vreti sa le spuneti ) ale turistilor cazati aici, semn ca anumite pasiuni genereaza si un soi de stil de viata ... sau invers, ma rog neclar vorba unui prieten.

Pe primul loc la capitolul masini clasice se situa VW cu exponentele lui cele mai de pret: 3 bus-uri, vreo doua broaste si un typ 3, "cainele" evident.





Pe locul doi se gaseau masinile frantuzesti cu doua Citroen-uri din care un bus de pompieri superb.





Ca orice camping care se respecta nu ducea lipsa de tot felul de nonconformisti ca sa nu le zic altfel...
Camping-ul era un adevarat sat in care convietuiau in armonie si egalitate toate natiile si natiunile europei. Sentimentul de cetatean european si apartenenta la scumpa noastra Iuropa a fost aici mai puternic ca oriunde.
In rest curatenie, ordine si voie buna. Grupurile sanitare erau suficiente si curate daca avem in vedere gradul de ocupare al caming-ului care atingea 101 % erau chiar uimitor de curate.
Trei bile patrate sau transformate la cursul zilei 7 minusuri primeste din pacate magazinul camping-ului: arata mai rau ca un magazin de cartier din Ferentari dar avea niste preturi de Hotel Marriot. Cel mai ieftin prezervativ 1 Euro concura cu cea mai ieftina bere 2 Euro. Mancarea nu conta decat daca erai sinucigas si vroiai sa inchei socotelile cu viata mancand o conserva tinuta in permanenta ( cine stie de cand ) la 40 de grade, Celsius!
Dimenisunea si aglomeratia din Camping te facea sa te simti ca intr-o tabara de refugiati dar cum toata lumea venise la vizitat Parisul si nu la odihna era OK. Mai prost de atit n-am stat decat la Barcelona si intr-un camping de langa Verona.

Cu Variant-ul prin Europa de la Est la Sud - Ep. XII

In episodul de azi ne plimbam la Versailles.

Sa incepem cu cateva cuvinte despre palatul de la Versailles. A fost construit de Ludovic al XIV-lea cu scopul de a aduna la un loc toata marea nobilime franceza. Ca daca nobilimea tot nu avea nimic de facut si plictisindu-se complota aiurea prin tara macar sa faca acelas lucru dar sub atenta observatie a regelui. Din 1682 pana la revolutia din '89 ( a lor nu a noastra ) este resedinta regala permanenta iar din 1837 devine muzeu de istorie.

Venind cu metroul din Paris dupa cateva sute de metrii de mers pe jos se deschide panorama asupra palatului si pot fi admirati zecile de mii de turisti ce stau la cozi. Cozile sunt doua: una la bilete si una la intrare. Ca urmare faci grabit stanga-n-prejur si te intorci inapoi 2-3 sute de metrii unde ai vazut o agentie care contra unui comision 5 % ( parca ) iti vinde bilete la o coada de doar 10-15 persoane. Biletul de intrare costa "doar" 26 euro de persoana.

Ludovic al XIV-lea primindu-si turistii vizitatori in fata casei.

Cu biletele in mana te asezi la coada la intrare care se unduieste, ca un sarpe obosit sau doar indispus de o migrena, prin toata piata din fata palatului. Statul la coada iti da timpul necesar unor reflectii profunde asupra vietii. Ce bine e sa te fi nascut roman pe vremea in care statul la coada era sport national in Ro iar "descurcatul" era proba de maiestrie artistica. Ca daca erai nascut in vest stateai ca apuseanul caruia i s-a atrofiat total instinctul de conservare la o coada de cateva sute de persoane la bilete pentru ca apoi sa stai la o coada similara la intrare.

Va aduceti aminte ca cu cateva episoade in urma va povesteam de imparatii austrieci care au vrut si ei un Versailles al lor si au construit Schonbrunn-ul. Asta din urma fata de Versailles arata ca o garsoniera confort II dar au facut si oamenii cat au putut.

Ludovic al XIV-lea in calitate de ctitor si proprietar al palatului si-a permis sa-si decoreze peretii cu propria mecla ce apare pictata la diverse varste, greutati, ipostaze. Mai jos Regele soare copil ...
...sau la majorat...
... si dolofanel (gras de-a dreptul va ajunge mai tarziu ) pictat in ipostaza de Jupiter. Toti dictatorii s-au visat mai mult sau mai putin zei asa ca nici bietul nostru monarh absolutist nu putea face rabat de la regula.
Interioarele te lasa cu gura cascata iar plafoanele iti vor suci gatul pentru multa vreme. Va las sa le contemplati fara a mai intra in detalii.






O privire aruncata pe geam spre gradinile palatului si ...
... celebra sala a oglinzilor.

Sunt doua chestii pe care nu le-am intales. Prima ar fi rostul balustradei din fata patului regal, desi mi se pare foarte utila si daca as fi avut suficient spatiu acasa imi faceam si eu. Adica e numai buna sa-ti arunci nadragii seara inainte de culcare.

Iar a doua chestie este fascinatia turistului pentru ideea de pat. Oriunde era un pat sigur era o imbulzeala de nedescris si turistii de toate neamurile si rasele pamantului se chiombau cu ochii cat cepele. Adica ce-i asa de important la cuibarul in care-si facea un rege sau o regina somnul de frumusete?

Decoratia abundenta a palatului cred ca s-a nascut din lipsa televiziunii. Ne avand OTV, PROTV, TV5 sau Discovery curtenii se uitau pe pereti la tablouri si pe plafoane la fresce. Daca stai sa le studiezi pe indelete iti ia ani buni din viata, cam ca serialul "Tanar si nelinistit"

V-am vorbit de muzeul viu, de muzeul care-si provoaca vizitatorii. Nici Versailles-ul nu se indeparteaza de ideea asta. Spre finalul turului se afla o expozitie fantastica.

Tablouri care infatiseaza mari batalii sau momente de istorie militara sunt puse in comparatie cu fotografii contemporane mai mult sau mai putin celebre. Sunt lucruri care ar trebui sa dea de gandit ...

...umele din ele foarte tulburatoare.
Evolutia femeii in istoria militara. Tabloul mare: Fecioara din Orleans, salvatoarea Frantei. In dreapta o fotografie mai mica infatisand sore de caritate ingrijind ranitii in primul raboi mondial. In stanga o femei gardian din armata sua umileste un prizonier intr-o inchisoare iraqiana.

Sau fascinatia pentru omorarea conducatorului rival vazuta in comparatia dintre un tablou celebru si nu mai putin celebra fotografie cu CheGuevara mort.

De gradinile palatului care se intind cat vezi cu ochii si care sunt si ele o opera de arta nu pot sa va spun prea multe ca incepuse o ploaie rece de te patrundea adanc de tot si m-am grabit spre adapostul si caldura oferita de vagoanele metroului.

Cu Variant-ul prin Europa de la Est la Sud - Ep. XI

Episodul de azi: Prin Paris cu metroul si la pas.

M-am gandit ca o pauza telectuala inainte de vizita la Versailles si a doua vizita la Luvru e binevenita asa ca azi ne plimbam cu metroul si cascam nitel gura prin Paris.
Metroul este urias! In harta de mai jos puteti vedea tronsoanele de metrou dar atentie nu sunt trecute toate statiile!

Statiile fie ca sunt vechi, cochete, clasice sau doar noi si moderne au tot felul de porti care mai de care mai automatizate si mai tampite, astfel ca biletul trebuie sa-l validezi atit la intrare cat si la iesire. Organizarea este de tip gara de cale ferata cu anuntarea orei sosirii trenului, a directiei si a peronului pe panouri electronice.

De fapt pe tronsonul marcat cu galben trenurile au vagoane etajate ca personalele de la noi. In statiile unde se intalnesc mai multe tronsoane e un balamuc mai mare ca la Gara de Nord si pana te prinzi de la care linie trebuie sa iei metroul te ia durerea de cap.

Spre periferie metroul o ia pe la suprafata asa ca poti admira si cartierele de birouri ...
... sau locuinte.
Nu stiu cat e costul unui bilet de metrou dar ca turist poti sa-ti iei abonament pe tot ce inseamna transport public in Paris ( inclusiv autobuzul camping-ului ) pentru vreo 8, 5 euro/zi, daca iei pe mai multe zile pretul scade proportional.


Acum sa ne mai plimbam si nitel pe jos...
Ca sa nu uit! La urmatoarea vizita la Paris vreau sa incep prin a vizita Muzeu D'Orsay. Aici pe langa insolitul cladirii ( a fost initial gara ) se pot admira operele impresionistilor si tuturor celor ce au avut ceva de spus in arta in a doua jumatate a sec XIX si inceputul secolului XX.


N-am dat banii pe vaporas si am preferat sa merg pe jos de a lungul Senei de la Notre Dame de Paris pana la Turnul Eiffel. O idee destul de proasta daca nu esti maratonist dar doctorii spun ca mersul pe jos face bine, neclar la ce ...



Nu mi se pare ca-s mai sanatos decat eram inainte dar am vazut chestii interesante cum ar fi cladirea din pozele de mai jos cu peretii exteriori tapetati cu plante...
...multe si variate! Peretele mustea de apa care se scurgea de pe acoperis.

Si uite asa cu picioarele rupte de oboseala am ajuns si la Turnul Eiffel. Pe asta il stiti din toate discutiile, filmele, pozele, etc legate de Paris asa ca n-am sa mai insist.

Ce a fost aici remarcabil: numarul impresionant de oameni veseli. Parol! In viata mea n-am vazut atatia oameni care sa cante, sa rada si sa danseze ca sub Turnul Eiffel, nici macar la Amsterdam unde iarba era legala. Ca tot veni vorba de Turn suvenirul predilect al turistului aflat la Paris e un micut turnulet eiffeletz care sub maldarul de grinzi de otel costa cativa euro bucata iar la marocanii, magrebienii si alte zburatoare care-si fac veacul prin fata pe la Versailles sau prin parc la Tuileries cu 1 maxim 2 Euro snopul de 5 bucati.

Ca tot veni vorba de Gradinile Tuileries ( in poza de mai jos ) profit si ma intorc nitel cu discutia in centrul Parisului.
Unde la coltul Luvrului langa gradinile mai sus amintite se afla Pont Royal construit intre 1685-1689 in vremea lui Ludovic al XIV-lea.

Asta find blog de masini clasice si alte prosti legate de ele cred ca e un "must have" sa avem si ceva poze cu vehicule istorice din Paris.
Ficatelul de mai jos, impecabil, apartinea unei domnisoare la fel de cocheta ...

...iar asta era o masina tare interesanta dar care indiferent cat am alergat n-am reusit sa-i fac o poza din fata. Nu stiu ce era dar sigur era ceva scump :) .

O intreaga colectie de masini clasice puteau fi admirate in camping dar despre astea o sa va vorbesc in episodul dedicat campingului.

Tot prin centru puteti sa admirati si un santier stradal ca aveti ce admira.

Ca veni vorba de admirat: statuia Fecioarei din Orleans mi se pare cam manelistica pentru gustul meu asa aurita din cap pana in copitele calului. Dar or fi facut-o asa pentru admiratia concetatenilor nostri mai bronzati de care te tot lovesti prin Paris, bine ei sunt veniti pentru actiuni umanitare (cersit) nu ca tine la cascat gura si pierdut timpul si banii.

De cascat gura poti s-o mai faci si la vitrine, bine nu la vitrina de mai jos ca in acest caz daca esti cu gura cascata faci mai rau decat cainele lui Pavlov la aprinderea becului.

De shoping nu stiu ce sa va spun ca n-am practicat, ce nu trebuie sa ratati e cafeaua bauta dimineata la o terasa in centru ( costa de la 1 euro in sus in functie de cafenea ) cu un croissant si un pahar de suc de portocale. Nu trebuie sa ratati nici prajiturile pe care eu le-am ratat @$#*@%^!$ si pe care le visez si noaptea in vise erotico-gastronomice.