De pe podea a fost dezlipit covorul bituminos pus din fabrica desi nu era nevoie, sub el tabla era intacta. Evident nu a mai fost lipit altul. In vreo doua poze se vede si culoarea verde originala cat si faptul ca masina nu fusese vopsita decat de doua ori: odata la fabrica si a doua oara de socrul fostului proprietar care citise intr-o revista ca cea mai vizibila culoare pe sosea este galbenul.
O scurta paranteza despre fostii proprietari. Primul proprietar ar fi fost un preot din Brasov sau imprejurimi care a vandut masina ( dupa un accident ) unui inginer de service din Bucuresti. Pana aici povestea pare a fi oarecum credibila pentru ca masina a suferit candva in trecut reparatii la partea din fata. Capota fata sub stratul de vopsea galbena are grundul de fabrica si nu vopseaua verde originala semn ca a fost schimbata. De asemenea pe plafon se afla o infundatura destul de adinca ce nu a mai fost reparata ci doar umpluta cu chit. Panoul fata este usor decalat fata de marginea capotei. De la acest inginer de service masina a fost mostenita de ginerele lui care a mers cu masina, banuiesc, pana au devenit obligatorii numerele noi. Din relatarile "ginerelui" masina s-ar fi plimbat inclusiv pe dealurile de la Nissa unde i s-ar fi supraincins tamburii de la folosirea franei la coborire. Masina am cumparat-o practic de la fica acestuia, dar asta-i o alta poveste pe care am s-o povestesc cu alta ocazie ;) .
Ala slab cu zambet tamp sunt eu :) intre timp m-am ingrasat dar zambetul mi-a ramas la fel de inteligent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu