Doua monede bizantine schifate de la Manuel I

Azi va aduc in discutie doua monede bizantine schifate.
In primul rand ce inseamna monede schifate? Termenul provine din limba greaca mai exact de la cuvantul "skyfos" care inseamna cana sau cupa. Monedele schifate nu au o forma plana ca toate monedele ci o forma concava ca cea a unei farfurii: aversul fiind convex iar reversul concav. Ele au fost emise in Imperiul Bizantin incepand cu Mihail al IV-lea ( 1034-1041 ). Asupra acestei forme deosebite s-au oprit dealungul timpului mai multi cercetatori numismati incercand sa gaseasca o explicatie cat mai solida. S-a vehiculat ideea ca forma asigura o rezistenta mai mare monedei ( monedele schifate sunt subtiri ) sau un efort fizic mai mic pentru batere. Forma insolita tine cu siguranta de zona mentalului, asa cum bine explica in cartea sa D-lui Ion Donoiu "Imparatii Bizantului si monedele lor" ( Bucuresti 1993 ), carte pe care o recomand cu caldura oricarui pasionat de monede bizantine sau de istoria bizantina.

Monedele schifate imita cupola bisericii ortodoxe ( respectiv cupola Sfintei Sofia edificiu simbol al lacasurilor de cult ortodoxe ) care la randul ei este o traspunere a boltei ceresti. Dar simbolistica nu se opreste aici. Pe toate monedele schifate pe avers este reprezentata divinitatea: Iisus Hristos in diverse ipostaze ( bust, in picioare sau tronand ) sau Fecioara Maria ( deasemenea aflata in diverse ipostaze iconografice). Divinitatea se afla pe forma convexa a monedei deci deasupra boltei ceresti, in interior ( pe revers ) se afla imparatul ca stapanitor al lumii terestre aflata sub bolta cereasca. In acelas timp el este protejat si legitimat de divinitate.
Prima moneda in discutie de la Manuel I are pe avers imaginea Fecioarei tronand ...
...iar pe revers imparatul ( reprezentat in picioare ) cu globul cruciger in mana stanga iar in mana dreapta un labarum ( stindard imperial ce apare pe monede odata cu Constantin cel Mare ).

A doua moneda prezinta pe avers imaginea lui Iisus Hristos tronand ...
... iar pe revers imparatul in aceias ipostaza ca si la moneda precedenta dar aici fiind incoronat de Fecioara. Asistam la o dubla consacrare divina a puterii imperiale.

Reversul insa dezvaluie, parerea mea, mai mult. Este stiut faptul ca mentalul oriental pune un oaresce semn de egalitate intre stat si biserica: cele doua convietuind intr-o stare de interdependenta. Biserica il ungea, il consacra pe imparat ( asigurandu-i legitimarea dar si protectia divina ) iar imparatul era ocrotitorul si ( daca vreti ) garantul bisericii. Aceasta egalitate departe de a fi perfecta inclina in favoarea unuia sau altuia din cei doi ( biserica sau imparatul ). Era daca vreti un exercitiu democratic cu o alternanta la putere fara ca unul sau altul sa detina puterea absoluta.

Iconografia monetara bizantina tine foarte bine pasul cu aceste fluctuatii ale puterii. Daca in epoca iconoclasta ( 730-834 ) imaginea divinitatii ( Hristos, Fecioara ) dispare de pe monede fiind inlocuita de cea a imparatului ( bazileul ) bizantin. Victoria iconodulilor ( sustinatorii iconelor ) a dus la revirimentul imaginii divine pe monede ajungandu-se chiar pana la disparitia imaginii bazileului si a numelui sau de pe monede ( cazul monedelor "anonime" de bronz ). Iconografia imperiala asa cum apare inclusiv pe monede evolua si ea odata cu aceste fluctuatii, imparatul fiind reprezentat mai mic sau la un nivel inferior decat divinitatea: cazul mozaicului de la Sf. Sofia care-l prezinta pe Constantin IX ( 1042-1055) si imparateasa Zoe avandu-L in mijloc pe Iisus Hristos pe tron.

...Sau aproape la acelas nivel ca in cazul unui mozaic ( aflat tot la Sf. Sofia, sursa foto aici ) ce-l infatiseaza pe Constantin VI ( 780-797 ) impreuna cu mama sa Irina avand in mijloc Fecioara cu Pruncul.

Ambitioasa si autoritara Irina reuseste performanta de a domnii singura vreme de 4 ani dupa indepartarea fiului de la conducerea imperiului (798-802) .

Manuel I Comnenul ( 1143-1180 ) a fost un imparat cu o domnia indelungata de aproape 40 de ani. Imparat energic si abil a luptat in lunga sa domnie pentru refacerea Imperiului la granitele din vremea lui Iustinian.

( Manuel I Comnenul intr-o miniatura dintr-un manunscris aflat la Vatican, sursa wikipedia.org )
Fire autoritara, in cei 62 de ani de viata ( 28 Nov 1118 - 24 Sep 1180 ) nu a avut probleme remarcabile in politica interna si a incercat redarea gloriei statului bizantin prin lupte atat cu necrestinii ( turci, bulgari ) dar si cu crestinii ( venetieni, genovezi, unguri, sarbi , etc ), politica militara fiind dublata de o diplomatie pe masura, usor vizibila mai ales in relatia cu apusenii celei de a doua cruciade.
Sa mai privim odata reversul celei de a doua monede:

Imparataul este incoronat de Fecioara Maria, dar aceasta se afle mai jos decat imparatul si pare sa faca un efort pentru ai pune coroana pe cap. Este, zic eu, un exemplu clar de iconografie ce arata puterea si autoritatea imperiala in raport cu institutia clerica sau mai bine zis semnele unei perioade de superioritate a puterii laice in raport cu cea clerica intr-o lume profund crestina de rit ortodox.

Manuel I spre sfarsitul vietii isi pierde interesul pentru politica si treburile statului dedicandu-si timpul studierii astrologiei, stiinta pentru care facuse o mare pasiune. Un episod anecdotic spune ca in asteptarea ciocnirii a doua stele ( ciocnire pe care o calculase in prealabil ) a poruncit sa se scoata geamurile din cercevele pentru a nu fi sparte in urma zguduirii produse de impactul dintre cele doua astre.

(articol nefinalizat)