Frici instinctive I

Am cateva frici instinctive. In general impotriva lor lupt, adica am o atitudine activa si nu una pasiv isterica gen: "UITE SORICELUUUUUUUUUU!!!!!" si eu cocotat pe lustra tremur ca varga. Nu dom'le! Eu ma lupt cu fricile mele, intr-un fel sau altul...

Una din fricile mele ( pe asta am invins-o ) erau cainii maidanezi, aia parsivi care te ataca pe la spate cand mergi si tu linistit pe strada. Initial aveam o atitudine speriat/umila: "hai cutu' cutu' fi baiat bun, sper ca ai mancat azi ...". Acum pun mana pe un bat, scandura, piatra ( ce-mi vine mai la indemana ) si ma reped la dihanie. De obicei nu reusesc sa-l palesc dar il alerg pana cand ii vad figura transformandu-se de la stadiul de bestie la ala de uimire totala pentru ca in final sa fie ala de frica si groaza neinteleasa: " ce o avea nebunul asta cu mine?!?!?!". Cand fuge disperat si nu mai stie pe unde sa se ascunda cu coada intre picioare il las in pace.

O alta frica instinctiva o am fata de politicieni. Astia sunt periculosi, foarte periculosi. Daca sunt prosti manifesta o perfidie greu de imaginat, daca au o sclipire de inteligenta o folosesc la maxim pentru a ( te ) fura. Politicieni buni nu sunt. Au murit de mult. De fapt ati vazut ca politicienii buni sfarsesc prin a fi martiri? Coposu e ( din nefericire pentru el dar mai ales pentru noi ) cel mai bun exemplu. De politicieni ma feresc cu greu. In general refuz sa-i vad. Nu ma uit la TV decat la TVR Cultural si la Seinfield, cateodata si la MGM. La stiri nu ma uit decat la TVR 1. Ma ajuta foarte mult in lupta contra fricii fata de politicenii romani. Imi intareste in fiecare seara hotarirea de a pleca ( definitiv ) din aceasta tara cand mi se va ivi ocazia.

Dar cel mai frica imi este de meseriasul roman. De asta nu poti sa scapi. N-ai cum ... Are toate calitatile, este: prost, neserios, puturos, betiv, prost, de multe ori jegos, hot, lacom, prost. Lupt sa scap de el, asa ca am devenit: tamplar, mecanic, electrician, cateodata zugrav, uneori instalator. Din pacate finantele si spatiul nu-mi permit sa devin un super erou "meserias", n-am unde sa-mi pun spre exemplu utilajele pentru o vulcanizare.

Marti ( sa fiu superstitios? ) a inceput sa-mi tasneasca apa printr-o teava de la cada. La inceput timid cadeau doar cateva picaturi apoi jetul a prins curaj devenind din ce in ce mai viguros. Am inchis apa dupa ce am spalat copilu'. Miercuri am venit acasa pornit sa-mi rezolv singur problema. In adancul fiintei mele o indoiala incerca sa-mi clatine hotararea. "Ai grija! Instalatiile sunt perverse! Te simt! Numai un pic sa-ti fie frica si ...PAC! Dezastul s-a produs...". Mi-a fost frica, frica de teava veche. Teava, de fapt un "excentric" ( ah excetricii astia! tot timpul vor sa iasa in evidenta ) m-a simtit.POC! ZDRANG! "Tu-i ... si facu-i !" ... s-a rupt. Stateam pierdut si ma gandeam: "pana aici mi-a fost! gata sunt terminat! am intrat pe mana meseriasilor... a celor mai rai dintre meseriasi: INSTALATORII!!!".

Distrus m-am imbracat si am coborat la avizierul de la intrarea in bloc. Aici sigur trebuia sa gasesc un indiciu. Am gasit mai multe: un numar de telefon scris pe o eticheta autocolanta lipita pe avizier "Instalator 07XX XXX XXX" ... Hmmm e o capcana! In asta cad toti incepatorii, eu sunt deja veteran. N-are cum sa ma pacaleasca. Ma uit mai atent la hartiile puse la avizier si gasesc scris pe una din ele numarul administratorului. Administratorul trebuie sa fie un batran lup de bloc, cu blana sfasiata de vechi lupte si inclestari cu tagma meseriasilor. Era o femeie ... asta ar fi trebuit sa-mi dea de gandit. Mi-a dat un numar de telefon. Am sunat si am spus ce ma doare, problema mea, excentricul meu. Pe la 8 jumate m-am trezit la usa cu meseriasul, era un pic atipic. Nu tara dupa el nici o lada cu scule, nici macar o sacosa de rafie din care sa incerce sa evadeze ceva chei sau scule de meserias. Era imbracat curat, chiar dichisit. A dat cu o miscare de profesionist capacul de la nisa de vizitare la o parte, s-a uitat: "Trebuiesc schimbate tevile, toate! Si la apa calda si la apa rece, TOT!". "No stai dom'le un pic! Nu vreau sa daram toata baia ca abia mi-a pus faianta alt meserias". "Atunci pot sa incerc sa scot doar excentricul rupt" mi-a zis incet meseriasul.

Era prea frumos! Recunosc m-a orbit cu simplitatea metodei propuse, mi-a luat mintiile. Mi-a ametit simturile ascutite in atatea lupte trecute. Plecarea lui precipitata am pus-o pe seama orei inaintate. Ramasese pentru a doua zi "pe la sase".

Joi ( adica ieri ) am venit acasa grabit. Aveam emotii, ma simteam ca inaintea unei intalniri cu o femeie foarte frumoasa ce urma sa mi se dea toata. Pulsul era marit si sangele-mi zvacnea. M-am asigurat ca-n baie e ordine si curatenie, am verificat temperatura berii din frigider. Era optima... M-am uitat in portofel, aveam pregatite tot felul de bancnote ... si mai mari, dar si mai mici. Trebuia sa fie o seara perfecta ... la final apa calda trebuia sa tasneasca doar prin robinet la comanda in momentul dorit.

Dar timpul trecea greu, hotarat si implacabil ca un crucisator prin noapte. "Suna-l! Vezi ce face! De ce nu vine..." . Nu l-am sunat, n-avea rost. Mi-am adus aminte de plecarea lui grabita cu o seara inainte si mi-am dat seama cat de naiv am fost. M-am lasat orbit, m-am lasat mintit. Era deja tarziu iar copilul era agitat ca dupa doua ness-uri! Asta daca nu-l inmoi bine inainte de-al culca se tine batos si nu se lasa cu una cu doua.

Ce ma fac? Ce sa fac? Cohorte de meseriasi mi se perindau ranjind cu ranjetul lor de hiena imputita prin fata ochilor. Toti, absolut toti cei care de-a lungul vietii ma chinuisera intr-un fel sau altul: mecanici, frizeri, tamplari, faiantari, instalatori, tinichigii, electricieni defilau ranjind odios ... hopa! unii zambeau binevoitor. Erau un grup de "icabisti" care-si facusera ani de-a randul veacul in coltul blocului. De doua ori pe an strada arata ca un canal venetian. Apa punea stapanire pe tot. Si atunci apareau ei, "icabistii", sapau, ajungeau la teava gaurita, si in timp ce vodca le-ncalzea sufeletele sau berea le racorea mintea ( in functie si de sezon ) ascuteau un tarus: incet, tacticosi, si siguri pe ei ca la o procesiune de exorcizare. Apoi potriveau varful tarusului in gaura din teava si-l infigeau adanc lovindu-l precis cu ciocanul. Gata, pentru juma' de an strada era din nou salvata!

Revelatie! Aha, deci asta-i solutia! M-am apucat grabit si stangaci sa aduc o bucata de lemn ramasa de la constructia ultimului dulap la dimensiunile tevii. Apoi am luat un ciocan din ala de cauciu si am inceput sa implant tarusul in teava. Mi se parea ca merge prea incet asa ca am luat un ciocan de fier si am lovit tarusul pana cand s-a intepenit suficient de bine in gaura. Am mutat furtunul de la dus la chiuveta si apa calda a curs din nou dupa trei zile. Eram obosit dar imbatat de victorie ca dupa exorcizarea unui vampir sau strigoi. Am bagat copilul in apa calda pana s-a inmuiat bine si apoi l-am culcat. Somnul m-a luat band multumit din berea pentru meserias. O prima victorie dar pana la sfarsitul razboiului mai e. Acum ma gandesc la strategia viitoare: sa caut alt meserias? sa-mi cumpar un cleste special de tevi, un mops si sa incerc sa-i vin de cap "excentricului"?

Acum nu-mi mai e asa frica, vom vedea ...