Interesant e ca nu-mi aduc aminte cum am ajuns sa ma uit in acel aparat, m-a ridicat in brate, m-a suit pe scaun? Nu conteaza, probabil ca acest detaliu a fost considerat de creier ca nefiind important si sters.
Mi-am pus un ochi in locul indicat si n-am vazut nimic. Am spus ca n-am vazut nimic si elevii au ras iarasi. Ma simteam intimidat. Profesoara mi-a spus sa-mi acopar un ochi cu mana si sa privesc in “ochianul” aparatului cu celalalt ochi. Si atunci am vazut! Am vazut pentru prima data lumea microscopica. Matasea broastei aflata pe lamela la microscop capata alta consistenta (microscopul e net mai tare decat Google unde nu am gasit nici o imagine cu matasea broastei vazuta la microscop pentru a ilustra postarea ). Au urmat celulele dintr-o foita de ceapa si apoi minunea: o euglena verde VIE! Am plecat ametit si indragostit. Nu, nu de euglena ci de microscop.
Vroiam, doream, visam, un microscop! Toate rugamintile, apropourile, insistentele mele au ramas in fata parintilor ca solicitarile sindicalistilor in fata guvernului. Nu stiu cat era de scump un microscop, daca atunci se gasea usor sau greu. Pur si simplu nu au vrut sa-mi ia un microscop si astfel, probabil, am ratat o cariera de biolog, cercetator sau medic injurat si prost platit dintr-o tara mizera lasandu-mi-se deschis, insa, drumul luminos catre o cariera de amploaiat, de corporatist de doi lei intr-o multinationala de … intr-o multinationala.
Un unchi, Unchiu Romi ( Rades Romeo D-zeu sa-l odihneasca! ) n-a ramas insensibil la pasiunea si staruintele mele si intr-o zi a deschis “diplomatul” ce-l purta tot timpul cu el si de acolo a scos o chestie mica confectionata din tabla de aluminiu si o sticluta. A fost primul meu microscop cu glicerina. In gaura aceea micuta se punea o picatura de glicerina ce actiona ca o lupa. Placa mobila ( unde se punea si picatura magica ) permitea ajustarea distantei pentru o imagine cat mai buna. A fost primul microscop si pana acum si ultimul. Invatamantul s-a deteriorat de la o zi la alta asa ca in scoala ( cand mi-a venit randul sa fiu si eu elev ) orele s-au desfasurat “teoretic”, microscoapele ramanad ascunse undeva departe de elevi.
Desi au trecut vreo 30 de ani de atunci inca il mai am. Probabil intr-o buna zi imi v-a aduce aminte sa-i cumpar baiatului meu un microscop costa cam cat un telefon mobil nici prea prea nici foarte foarte. Poate asa n-o sa ajunga corporatist. Sau, poate ii iau un telefon mobil semi-bengos sa ajunga corporatist ca tac’su...
Cel putin un cititor fidel ai ;) Da-le naibii de corporatii, si mie imi mananca ziele una, da mi-am impus ca atunci cand ajung acasa sa uit de ea, ma bucur de fiimea, mai mesteresc ceva, mai citesc :)
RăspundețiȘtergereMicroscopul imi trezeste niste amintiri foarte placute, aveam vreo 4 ani cand tatal meu a venit acasa cu unul, era un Wetzlar din 1937, o bijuterie si acum il mai am, cate lucruri interesante n-am vazut la el impreuna cu tatal meu. Il mai am si acum. O sa pun la mine poze cu el. Merita sa faci un astfel de cadou baiatului cand o sa mai creasca, e un mijloc sa descoperi o alta lume ;)
Nu-mi vine sa cred ca in acea poza este un microscop. Curios totusi daca e de forma sau chiar ajuta la ceva. Oricum, interesant articolul :)
RăspundețiȘtergereSuper poveste....eu mi-am facut un microscop din obiectivul unui aparat foto vechi si vizorul unei usi,un tub de carton,corpul microscopului din bucati de lemn,super glue si mult scoci....si eu tot asa m-am indragostit de un microscop la o ora de biologie cu dirigu care imi zicea ca uite acolo si nu era nimic....am aflat cum functioneaza am facut un preparat l-am pus pe lamele "imprumutate" de la laborator si am vazut pentru prima data ceva foarte mic miscandu-se,era parameciul putin mai mare ca euglena:)
RăspundețiȘtergere