Mergand pe langa Valea Rinului

De la Köln am pornit catre Baden Baden ( gluma previzibila: ce-i BadenBaden un soi de baie de baie? ) abandonand autostrada. Ideea era sa urmaresc cumva cursul Rinului admirand din loc in loc peisajul. Acum fie planul de deplasare a fost influentat negativ de BR RC ( vezi finalul episodului precedent ), fie GPS-ul a hotarat sa-si manifeste oaresce independenta decizionala, cert e ca in loc sa admir malurile Rinului am bananait-o cu gratie pe niste drumuri de munte admirand sate de munte si paduri nemtesti.

Tot mergand si facand comparatie intre localitatile montane romanesti si cele nemtesti, curand, am inceput sa intalnesc din ce in ce mai multe masini Porsche si Ferrari. Primul gand care m-a muncit a fost: "bietul taran de munte german n-a avut bani sa-si ia un Logan break cu care sa-si duca confortabil intreaga familie plus porcu de la soacra si umbla, saracu', inghesuit in niste masini unde cu greu isi fac loc 2 persoane si un caine de talie mica ceva gen Ciuaua".

Aproape ca ma obisnuisem cand urcand cu a treia o panta cu inclinatie mare sa aud un soi de tunet in spatele meu iar in secunda urmatoare o dihanie rosie si lata sa se afle deja la ceva distanta in fata mea. Asta-i si motivul pentru care n-am gasit pe cardul de memorie nici o poza decenta cu un Ferrari pe soseaua amintita.

Curand sentimentul de mila fata de conditiile vitrege de deplasare ale taranului german a fost spulberat. Pe dreapta drumului o cladire ce aducea cumva a mall mi-a trezint dorinta de shoping. "Aici e de noi! La mall-ul asta din mijlocul peisajului montan bucolic o sa gasim chestii bune si ieftine." mi-am zis. Nu, nu era de noi. Acolo era circuitul de curse de la Nürnburg ( Nürnburgring ) si nu era de noi decat daca am fi vrut sa-i incurcam nitel pe pista pe "taranii" cu Porsche si Ferrari care ne depasisera pana atunci din toate directiile ( pentru o vreme traisem cu impresia ca masiniile Ferrari rosi care veneau din spate si din fata ar fi de fapt una si aceias masina care da ture pe drumul de munte ) .

Cu doi ani in urma, umbland pe drumuri de tara din Franta, am fost uimit de desimea, inaltimea si vigoarea porumbului. Practic campul cultivat cu porumb era un soi de zid vegetal prin care nu aveai cum sa patrunzi. N-aveai cum sa vezi calul si calaretul din lanul de porumb pentru ca n-ar fi avut cum sa intre acolo.

Acelas interes botanic dar mai ales fiziologic m-a facut sa testez si intinsele paduri germane.

Intinderea padurii ( cam pe unde te uiti numai padure vezi in partea de vest a germaniei) este intrecuta doar de desimea ei. Brazii sunt atat de desi si aliniati incat mai degraba strabati jungla amazoniana cu maceta in mana decat sa incerci sa te pisi in padurea germana.

Normal ca intrand in asa ceva sfarsesti prin a plange dupa doua legiuni si a-l injura pe Varo.

Finalul zilei ne-a gasit cu-o BR-n mana la cea mai exclusivista intrunire Volkswagen Air-cooled din Germania. Intrunirea a reunit doar masini inmatriculate in Romania ;) ..

.