joi, 2 septembrie 2010

Aventura thassiana Ep 4


Ce pesti s-au lasat fotografiati la ei acasa ( A doua parte ).

Pentru ca prima parte a postarii despre fascinanta lume a adancurilor s-a bucurat de un "succes enorm", in ultima parte am redus semnificativ numarul fotografiilor si m-am decis sa nu va mai retin prea mult cu bataile mele de campi .

Imi place ideea bancului de pesti! Acest erou colectiv intrupat in sute/mii de atherine translucide si placide.








N-am sa insist decat cu acesti minunati, colorati si speriosi pesti perka ( Serranus scriba ). Priviti-l pe uriasul de mai jos, e convins ca s-a ascuns de obiectivul aparatului de fotografiat.


Mai jos, un perka timid si excesiv de prudent scruteaza vecinatatea de sub o piatra.


Poate si atras de coloritul lor am studiat nitel comportamentul acestor pesti. Sunt pesti ce traiesc de obicei in cupluri. Cand cuplul de perka se simte amenintat de o prezenta straina se pune la adapost sub pietre sau in cotloane. Dupa scurt timp este trimis sa cerceteze imediata vecinatate a ascunzisului cel mai mic ( si banuiesc mai fraier ) din cuplu: "bai pishpilica ia vezi daca a plecat dihania aia mare cu vizor si labe!".

O grota subacvatica pe cat de irezistibila pe atat de periculoasa. Un nene a zis ca ar fi casa unei murene, n-am vazut-o :(.










Multi m-a privesc cu ingaduinta superioara dar suficienta, cu care privesti un copil, ce-ti povesteste cu seriozitate de zmei si zane, atunci cand vorbesc de lumea de sub luciul apei. E singurul loc unde, inntr-un spatiu de cativa metrii cubi, pot sa traieasca libere sute de animale salbatice. Pe masura ce m-am scufundat in aceasta lume, singurul loc terestru natural in care poti traii sentimentul zborului individual prin propriile forte, am vazut frumusetea vietii cu alti ochi. Asa am inceput sa ma indepartez de pescuit. A fost o etapa intermediara cand pestii prinsi erau fotografiati trofeistic si eliberati. Acum pot sa-i fotografiez la ei acasa fara sa-i scot din mediul lor. Respectand marea si locuitorii ei iti respecti stramosii dar si viitorul! Stiu ca suna prost, proagandistic si neconvingator dar realitatea nu a sunat niciodata bine.



luni, 30 august 2010

Aventura thassiana Ep 3

Ce pesti s-au lasat fotografiati la ei acasa ( Prima parte ).

Achizitionarea unui vizor subacvatic ( asa-i spun de cand eram copil si n-am sa-i spun altfel acum ) cu camera foto/video incorporata mi-a dat posibilitatea sa traduc povestile de felul: "bai sti cat de frumos e cand te scufunzi si inoti cu pestii!" in imagini ce reproduc lumea tacuta a adancurilor.
Dintr-un inceput vreau sa va spun ca acest echipament, desi digital, a ridicat ceva probleme si m-a facut sa simt aceleasi emotii ca-n vremurile aparatului foto cu film: rezultatul muncii se poate vedea doar la developare . Nu ai un obiectiv prin care sa privesti lumea si nu poti vedea pe loc daca fotografia "a iesit" sau nu. Filmele subacvatice HD sunt o alta poveste ce vor face obiectul unei alte postari viitoare. Sper sa realizez, atunci cand timpul o va permite, din cele multe inregistrari un mini film documentar subacvatic. Fotografia subacvatica e o poezie! Jocul luminii in apa, filtrul de lumina natural al apei, insolitul mediului, vietuitoarele marine-personaje incredibile dintr-o alta lume, culorile lipsite de orice idee sintetica, toate creeaza o atmosfera magica.
Tentatia de a va arata dintr-o data toate fotografiile fara explicatii cvasi-stiintifice e foarte mare. Cu toate astea am sa incerc pe cat posibil sa ofer si ceva informatii legate de aceste minunate vietuitoare marine pe masura ce ele apar in fotografii.
Am sa folosesc in principal numele grecesc al pestilor pentru ca acolo ma aflam :) .

Peisaj subacvatic cu actinii sau anemone (animale marine inferioare ) si un peste ce pare a fi un sparos ( diplodus anularis ), peste din familia doradelor.

Peisaj submarin cu actinii ( anemone ) si alge.

Vedere din canionul preferat pentru scufundari. Acolo stancile submarine formau un labirint cu versanti ( "inalti" de pana la 4-5 metrii ) si grote pline de vietuitoare marine.

Un banc de gopa sau poate gilos.

Banc placid de pesti intr-o zona cu nisip si iarba marina.

Vedere asupra tarmului in zona canionului subacvatic preferat pentru scufundari.

Burete de mare ceva arici de mare doua tipuri de animale marine la fel de interesante.

Trei ( cred ca ) gilos "cu dunga" ( Coris julis ).


Peisaj cu un animal marin interesant: castravetele de mare ( chestia aia mare si neagra ) si un peste pe care n-am reusit sa-l identific inca.

Banc de salpa ( sarpa salpa ) iesite la plimbare.



Vedere din "marele canion".

Banc de pesti superbi ( as inclina spre o identificare cu gilos - Thalassoma pavo ) care-mi amintesc de pestele neon foarte cunoscut de acvaristi.

Sunt cei mai frumosi pesti vazuti in Mediterana!



Aceiasi pesti albastru neon fotografiati dintr-un alt unghi.

Un melanouri ( Oblada melanoura ) intr-un desert subacvatic.


Un timid si colorat perka ( Serranus scriba ) plimbandu-se pe fundul marii.

Banc de Atherina sau invazia pestilor transparenti.

Peisaj subacvatic stancos.

Atherina la marginea "marelui canion".

P'asta ( desi e simpatic ) n-am aflat inca cum il cheama :( .



O superba anemona marina.


Si incheiem seara cu doi sargos ( familia doradelor ) la plimbare.


joi, 26 august 2010

Aventura thassiana Ep 2

Ce pesti si alte animale marine s-au lasat mancate. Pareri si recomandari.


Ca si cu alte ocazii mi-am propus ca odata ajuns la Mediterana sa las deoparte obiceiurile culinare bazate pe pui, porc, vita si restul de legume romanesti si sa ma infrupt pana la saturatie din pestii si fructele de mare specifice locului stropite din belsug cu vin local. Platoul mixt compus din calamari, caracatita, creveti, sardine, scumbii sau dulcea tipuras ( dorada ) prajite sau la gratar a devenit principalul fel de mancare. O recomandare gastronomica: crevetii in sos cu branza. Dementa curata! Incercati-i la mai multe restaurante deoarce reteta poate diferi destul de mult (toate retetele fiind una mai buna decat cealalta! ).

Desi tavernele aveau panouri mai mult sau mai putin explicite cu: "Nu hraniti pisicile! " cum puteai sa nu-i dai ceva si lu' asta mica care mai avea si copii acasa?


Localul favorit, unde multe vietuitoare marine au fost inecate in ceva ce putea fi ambrozie dar nu era decat vinul casei, se afla spre periferia Thassos-ului ( Limenas ) departe de agitatia si superficialitatea zonei centrale. Localul ( al carui nume imi scapa :( ) este usor de gasit: cum iesi din portul nou ( cel unde acosteaza ferryboat-urile ) o apuci spre dreapta catre iesirea din oras. Drumul urmeaza malul marii unde cand vei vedea caracatite unse cu ulei de masline si insirate la uscat sub soarele mediteranei, te opresti si pe cealalta parte a strazii vei gasi un restaurant umbrit si acoperit de o vita deasa cu struguri albi si rosii, dulci si parfumati, din care ca un graur am tot ciugulit in aceste zile.

Asta-i locul! Aici au cel mai gustos calamar din oras. Mi-as permite o paranteza: daca nu te pricepi sa prepari calamarul risti sa mananci un soi de camera de bicicleta prajita sau fripta.
Revenind la terasa/taverna noastra: painea in test fabricata la cuptorul propriu si servita fierbinte insotita de un soi de sos pe baza de iaurt si mujdei (din partea casei ) impreuna cu pilaful cu scoici sunt garnitura ideala pentru tot ce inseamna bazdaganii marine.

Si tot la aceasta terasa recomandarile speciale:
1. Sardele in sos de lamaie. Deja am o puternica reactie pavloviana!

2. Creveti cu sos si branza.
Si ... monumentul gastronomic, visul de aur al gurmandului... simfonia gastrica... balsamul papilelor ... Ati inteles ideea...
3. CARACATITA IN SOS DE VIN!


Ma duc sa mananc ceva ca deja a inceput sa ma roada stomacul numai privind .