Pentru ca prima parte a postarii despre fascinanta lume a adancurilor s-a bucurat de un "succes enorm", in ultima parte am redus semnificativ numarul fotografiilor si m-am decis sa nu va mai retin prea mult cu bataile mele de campi .
Imi place ideea bancului de pesti! Acest erou colectiv intrupat in sute/mii de atherine translucide si placide.
N-am sa insist decat cu acesti minunati, colorati si speriosi pesti perka ( Serranus scriba ). Priviti-l pe uriasul de mai jos, e convins ca s-a ascuns de obiectivul aparatului de fotografiat.
Mai jos, un perka timid si excesiv de prudent scruteaza vecinatatea de sub o piatra. 
Poate si atras de coloritul lor am studiat nitel comportamentul acestor pesti. Sunt pesti ce traiesc de obicei in cupluri. Cand cuplul de perka se simte amenintat de o prezenta straina se pune la adapost sub pietre sau in cotloane. Dupa scurt timp este trimis sa cerceteze imediata vecinatate a ascunzisului cel mai mic ( si banuiesc mai fraier ) din cuplu: "bai pishpilica ia vezi daca a plecat dihania aia mare cu vizor si labe!".
O grota subacvatica pe cat de irezistibila pe atat de periculoasa. Un nene a zis ca ar fi casa unei murene, n-am vazut-o :(.
Multi m-a privesc cu ingaduinta superioara dar suficienta, cu care privesti un copil, ce-ti povesteste cu seriozitate de zmei si zane, atunci cand vorbesc de lumea de sub luciul apei. E singurul loc unde, inntr-un spatiu de cativa metrii cubi, pot sa traieasca libere sute de animale salbatice. Pe masura ce m-am scufundat in aceasta lume, singurul loc terestru natural in care poti traii sentimentul zborului individual prin propriile forte, am vazut frumusetea vietii cu alti ochi. Asa am inceput sa ma indepartez de pescuit. A fost o etapa intermediara cand pestii prinsi erau fotografiati trofeistic si eliberati. Acum pot sa-i fotografiez la ei acasa fara sa-i scot din mediul lor. Respectand marea si locuitorii ei iti respecti stramosii dar si viitorul! Stiu ca suna prost, proagandistic si neconvingator dar realitatea nu a sunat niciodata bine.
Pe vremea lui "impuscatul" mergeai cu familia in vacanta in localitatea 2 Mai..? Te intreb pentru la vremea aceea (nu stiu daca se mai practica si acum) scufundarile langa dig erau la mare moda in anii '60-'80.
RăspundețiȘtergereDAN
De obicei mergeam in Eforie Nord, Mamaia sau Mangalia si ma scufundam pe langa digurile de acolo. Vreo cativa ani am visat ca o sa descopar portul antic sau epave antice si amfore la Mangalia. Inca mai visez la ele :D .
RăspundețiȘtergereEu cu parinti am inceput sa merg in vacanta la 2 Mai din anul 1979(aveam 6 ani)pana in anul 1991. Cateva scufundari am facut si eu pe langa dig si visam ca si tine fel de fel de descoperiri, avand in dotare doar niste ochelari de inot bulgaresti pe care ii cumparasem din Mangalia. Tatal meu care a facut armata 3 ani in 2 Mai (Mangalia) imi povestea din acea perioada cum iesea cu vaporul (Dragor de baza) din rada portului si ocolea un dig scufundat de pe timpul romanilor. Cunosti mai multe amanunte despre aceste ruine romane ...???
RăspundețiȘtergereDAN
Da. Intradevar este un zid/dig antic in acea zona. Nu l-am vazut dar stiu de existenta lui (promit sa revin asupra subiectului). Nivelul Marii Negre a oscilat in decursul istoriei asa incat la ora actulala o parte a anticului Kallatis ( Mangalia ) se afla sub nivelul marii. In anii 60-70 s-au facut cercetari arheologice subacvatice in zona mentionata cu descoperirea ( printre altele ) in zona 2 Mai a unei epave antice incarcate cu amfore. Nu foarte multe, departe de campurile de amfore din Mediterana, dar orisicat o epava antica cu amfore :) . Ar fi interesanta o harta cu pozitia acelui zid/dig antic pentru eventuale cercetari/recunoasteri viitoare asta daca nu cumva se gaseste, asa cum banuiesc, in zona portului militar din MAngalia. Mon colonel ( col. dr Cristian M. Vladescu ) participase la acele cercetari subacvatice din partea Muzeului Militar si in urma cu aproape 20 de ani l-am descusut fascinat fiind de subiect.
RăspundețiȘtergereA si unul din primele "vizoare" subacvatice de "Doamne ajuta" l-am luat de la Moscova in 1988. Il am si in ziua de azi. M-a costat 4,5 sau 5 ruble, daca-mi aduc bine aminte. Pana atunci ma scufundasem cu niste ochelari d'aia de plastic sau chiar si fara.
Ma bucur ca cineva e interesat de subiect :) .
Inca un amanunt pe care aproape il uitasem. Intr-o seara din vara lui '79, cand eram in 2 Mai, tatal meu m-a intrebat daca sunt dornic de o excursie la Santierul naval Mangalia. Bineinteles ca am acceptat pe loc, asa ca iata-ma la portile santierului. Vizitarea acestuia a fost una pe care nu o sa o uit toata viata, deoarece tatal meu a intrebat daca ne putem urca sus pe macaraua cea mai mare si portarul a fost de acord cu conditia sa isi lase buletinul la poarta. Am urcat pana sus si am vazut aproape tot litoralul romanesc, precum si inprejurimile lui. Stiu ca atunci tatal meu a insistat sa imi arate si digul antic roman, dar am vazut doar o dara mai intunecata in apa (acest dig cred ca se continua si in afara santierului, pentru ca asa mi s-a intiparit imaginea in minte, poate gresesc).
RăspundețiȘtergereOricum, tot ce ai postat pana acum cu excursia facuta in vara asta mi-a placut enorm.
DAN