Aventura thassiana Ep 7

Marea descoperire ( a doua zi ).

Celei de a doua zi ( si ultima ) i-au revenit doua directii de cercetare: prima a constat in studierea intregului sit arheologic pentru intelegerea descoperirii in ansamblul ei, iar a doua directie a constat in dezvelirea, cu ajutorul unei surubelnite pe post de spaclu, a unei portiuni de mozaic pentru a-mi putea face o viziune ( macar partiala ) asupra lui. Cercetarea sitului a inceput cu zidurile aflate in partea ( presupus ) estica, ziduri ce au furnizat si cheia complexului. Primul zid conturat pornea din malul de pamant si cotea spre apa marii. Zidul avand forma unui arc de cerc a apartinut cu siguranta unei abside indicand astfel si natura intregului edificiu: basilica crestina. Pentru aceasta identificare se pronunta si orientarea intregului edificiului.

Foto absida ( altar ).

In acest caz partea centrala a edificiului, cea acoperita cu covorul de mozaic, corespunde naosului. Acesta in partea dinspre absida ( altar ) este strapuns de o groapa relativ moderna ( vezi foto ) ce a afectat si covorul de mozaic. In acest stadiu nu se poate spune daca naosul era compus dintr-o singura nava sau mai multe si nici care ar fi putut fi latimea lui.

Trei vederi asupra naosului ( se distinge linia covorului de mozaic ).

Foto cu groapa moderna ce a afectat podeaua cu mozaic.

Mozaicul multicolor, partial degajat ( vezi foto ) lasa sa se vada o margine a covorului avand o bordura din trei randuri de pietre albe ( marmura ) si un ornament cu "valuri". Acest tip de ornament este des intalnit in cazul mozaicurilor un bun exemplu regasindu-se la mozaicul baptisteriul basilicii crestine din Butrint.

Mozaicul partial degajat.

Detaliu al mozaicului de la Butrin cu chenarul decorat cu "valuri".



Insa cea mai buna analogie ( atat ca stilistica, colorit, realizare si dimensiune ) se gaseste la covorul de mozaic de la marele edificiu din Tomis.

Detaliu al mozaicului de la Tomis.

Zidul construit mai tarziu decat basilica initiala ( prezent in naos in extremitatea dinspre pronaos ) care suprapune covorul de mozaic indica o reampartire a spatiului. Foarte interesant este ca in acest zid, in mortarul aflat in partea superioara a lui, se regasesc o multitudine de fragmente de tencuiala pictata ( diverse nuante si tonuri de verde, albastru, rosu vezi foto ) care sugereaza ca zidul a fost construit odata cu o faza de refacere generala a edificiului. Este foarte posibil ca edificul sa prezinte doua faze constructive ( vezi foto mai jos ).

Zona dintre naos si pronaos.

Fragmente de pictura/tencuiala pictata prinsa in mortarul zidului.

Pronaosul prezinta un zid aflat in continuarea zidului tarziu dar care pare a fi contemporan cu zidurile initiale ale basilicii de care se leaga organic. Acest ultim zid prezinta un spatiu liber inspre zidul fatadei. Acest spatiul liber dintre zid si fatada lasa sa se intrevada doua nivele de calcare. Primul aflandu-se in partea de jos acolo unde zidul din pronaos se uneste cu fatada si un al doilea nivel de calcare asigurat de cele doua lespezi puse pe un pat de pamant peste nivelul initial de calcare. Ultimul nivel de calcare este aproximativ la acelas nivel cu covorul de mozaic.

Vedere asupra pronaosului.



Zidul fatadei este cel mai gros din cele ce au putut fi studiate la aceasta constructie.

Cele doua nivele de calcare ale pronaosului si zidul fatadei.



Fatada este urmata spre Vest de o curte ce pastreaza in situ mari dale de piatra si un zid ce pare sa o margineasca. In apropierea zidului se gasesc doua dale de piatra ce prezinta fiecare cate un sant scobit a carui destinatie imi scapa. Zidul este urmat in mal de chiupul prezentat in prima parte a materialului. Dupa chiup nu mai sunt vizibile alte elemente arheologice.

Pe plaja ce margineste ruinele basilicii se afla imprastiate numeroase fragmente de marmura ce cu siguranta au fost folosite la decorarea basilicii. Atrag atentia mai ales bucatile de marmura de mari dimensiuni ( vezi foto ) ce foarte probabil au fost folosite ca trepte.

Avand in vedere natura locului ( golf izolat ) as inclina spre o destinatie monastica a acestui edificiu: o frumoasa basilica cu trepte ( si poate altar ) de marmura, decorata cu picturi si un ingrijit mozaic policrom. Cat despre datarea ei, chiar si in limite largi, este foarte greu de realizat in lipsa unui inventar arheologic reconoscibil. Tehnica constructiva ar sugera larg primul mileniu al erei crestine pentru o datare mai precisa fiind necesare cercetari arheologice amanuntite.
Urmatorul pas inainte de a face publice coordonatele locului este sa trimit un mail autoritatilor arheologice din regiune pentru a semnala acaeasta descoperire. Pozitia multor elemenete in situ ( tigle si olane aflate in pozitia initiala de dupa prabusirea din acoperis, etc ) sugereaza ca basilica nu a cunoscut o cercetare arheologica amanuntita. In cazul in care voi primi un raspuns am sa va tin la curent.

Aventura Thassiana Ep. 6

Marea descoperire ( prima zi )

Cautarea unor noi locuri bune de scufundari m-a dus, in penultima zi, intr-un golf relativ pustiu inconjurat de paduri de pin si palmieri. Prospectand plaja, in malul de pamant taiat chirurgical de apa marii, am gasit “in situ” un chiup de lut antic. Asta era cu siguranta locul numai bun de ceva arheologie pe final de concediu ( oricum scufundarile erau relativ compromise de valurile ce tulburaserau apa si reduseserau vizibilitatea subacvatica ).

Privind dinspre mare,in stanga chiupului, se zareau in mal mai multe ziduri de piatra nefasonata. Intre ziduri situata cam la jumatatea inaltimii lor,se vedea,distinct in malul de pamant, podeaua ( nivelul de calcare ) al edificiului ( vezi foto mai jos ). Daca era ceva de gasit acolo trebuia cautat. Am inceput sa studiez cu atentie malul de deasupra podelei dar materialul arheologic vizibil era foarte sarac: ceva tigle prabusite foarte probabil din acoperis, o groapa moderna ce rascolise straturile si afecatse si o portiune a podelei, cateva fragmente ceramice rosii, informe si imposibil de clasificat sau datat. Cautarile pe plaja in fata malulului, acolo unde apa marii spalase si decantase materialul arheologic cazut din mal, s-au soldat cu acelas esec. Atunci am inceput sa studiez pentru cultura mea modalitatea de constructie a zidurilor si amenajarea podelei. Aceasta din urma era alcatuita dintr-un pat de pietre rotunjite ca acelea de rau ( ce pavau pe vremuri strazile laturalnice ) ste care se afla un ciment de culoare roscat caramizie.

Pe acest ciment amestecat cu pietris marunt se afla prinsa, montata ( cum vreti sa-I spuneti ) marea descoperire ( pentru o buna subliniere literara ar trebui sa scriu “MAREA DESCOPERIRE” ): un covor de aproximativ 10 metrii lungime de mozaic! Fantastic! Gasisem pe malul marii ruinele unei cladiri antice care pastra intre ziduri un mozaic de dimensiuni relative mari.

Am inceput sa-mi imaginez o villa ,cel mai probabil din perioada romana ( asa-mi placea sa cred ) cocheta, cu o terasa pavata cu mozaic de unde puteai admira marea. Carand apa din mare cu o sticla de plastic de 0,5 l a m inceput sa curat si sa spal marginile acestui mozaic. E un mozaic policrom! Pietricelele care-l compun atunci cand nu sunt de marmura alba sunt de piatra gri, rosiatica sau maroniu-galbuie.

Ma aflam la marginea unui covor de mozaic, o intrebare nu-mi dadea pace: e doar marginea exterioara a mozaicului? Restul covorului gasindu-se sub pamant. Sau e doar un fragment, o margine supravietuitoare din covorul distrus de apa marii?

Pentru a gasi un raspuns la aceste intrebari am continuat cercetariile cu zidurile edificiului. In partea presupus vestica ( in viata mea nu mai plec in concediu fara busola si ruleta! ) un zid se gaseste deasupra covorului de mozaic. Zidul din piatra nu se leaga organic cu zidul ce coboara sub nivelul mozaicului indicand o constructie ulterioara. Mai mult intre zidul tarziu si zidul initial se pastra pana la covorul de mozaic o bucata de tencuiala ce pastreaza urme de vopsea colorata ( rosie si verde ) notata pe fotografia de mai jos. Covorul de mozaic atat cat lasa malul sa se vada continua sub zidul tarziu construit fiind direct pe acesta.

Zidul initial forma un L cu hasta mica spre mare perpendiculara pe mozaic iar hasta mare continua pe directia malului in linie dreapta pe aproximativ 1,5 metrii dupa care se sfarsea constructiv in ceea ce parea a fi limita vestica a constructiei.

Pe fotografia de ansamblu punctul de contact intre zidul initial si cel tarziu este indicat de sticla aflata pe coama malului. Tot acolo puteti vedea distanta pe care zidul tarziu suprapune covorul de mozaic.

Urmeaza o zona cu ce parea a fi curtea edificiului avand ceva dale de piatra “in situ” si a carei limita este data de chiupul mai sus amintit.

Spre est dupa groapa moderna ce a afectat edificul antic se gaseau ceva ziduri ce coborau spre mare iar mai incolo ramasitele unei amenajari moderne de beton. Pe plaja imprastiate mai multe lespezi mari de marmura ce cu siguranta facuserau parte din edificiul antic.

Spre capatul estic al golfului fragmentele ceramice se inmulteau ( majoritatea provenind de la amfore: funduri, manere, gaturi ) dar toate fiind foarte tocite am presupus a fi aduse de valurile marii probabil de la o epava antica aflata in apropiere si fara a avea o legatura directa cu edificiul nostru.

Cheia edificiului cu mozaic de pe plaja marii aveam sa o aflu abia a doua zi …

( pentru eventualele incoerente de exprimare va cer intelegere: materialul l-am scris cu fiul meu care ma musca de deget si la scarbici. nici nu stiu care situatie e mai improprie scrisului ... )

Aventura thassiana Ep 5

Bomba WW2, castelul de marmura, regata si VW in arta moderna.

In prima dupa-amiaza mi-am luat echipamentul hotarat fiind sa fac ceva scufundari langa portul nou unde ancoreaza ferryboat-urile. Cand sa fac balda-bac in apa sunt oprit de doi greci ce contemplau cu insistenta marea si pe care-i ignorasem cu desavarsire pana atunci.

"Nu puteti intra in apa!"
"?!?!" cu indignare ...

"Se detoneaza o bomba din al doilea razboi mondial in 4-5 minute"

Inutil sa va mai spun ca cele 4-5 minute sau transformat in 40-50. Neputand sa fac scufundari am trecut de partea spectatorilor ( 3-4 greci ) la show-ul cu bomba pregatit in larg de cei de la paza de coasta.

La putin vreme dupa ce mi-am instalat scaunul pliant si-au facut apartia cativa nordici cu un scaun de plastic cu spatarul rupt:

"Aici e marele spectacol cu bubuiala?"

"Ihi"

Io scaun pliant confortabil, ei scaun de plastic cu spatarul rupt ( 1-0 pt mine ;) ).

In larg genistii isi faceau de lucru la bomba scufundata. Noi, pe mal, cu ochii ca melcul incercand sa vedem ce fac.

Iau aparatul de fotografiat si ii folosesc zoom-ul pe post de luneta. Cand sa zic 2-o , nordicii scot camera performanta pe care o fixeaza pe scaunul de plastic rupt si urmaresc activitatea din larg pe display. 1-1, scor strans!

Timpul trecea, plictiseala si nerabdarea cresteau. Imi aduc aminte ca-n rucsac aveam o cutie cu bere rece. Tacticos o scot si o desfac cu acel fasait sonor specific asa cum se aude el in reclamele dedicate de la TV. "Fssss, pac" si "galc" prima inghititura racoreste gatul.

Nordicii nu mai rezista stresului, isi strang camera performanta si pleaca. 2-1 victorie clara.

La putin timp face bum, pleosc, fleosc si pocnitoarea din al doilea razboi mondial. N-am reusit sa aflu daca era o mina marina sau o bomba de aviatie.

Iubesc marea si pentru oportunitatea de a construi castele de nisip pe malul ei. Dar ce s faci cand malul e numai bolovani? Un castel de piatra, evident. Si pentru ca piatra era la concurenta cu marmura am inclinat spre al doilea material.

Castelul in prima zi.
Refacut si extins a doua zi.
O regata. Echipajele participante animasera portul vechi cu o seara inainte.

Si tot in portul vechi ( ca veni vorba ) era organizata si expozitia unui pictor grec ( foarte bun artist ) specializat in masini clasice. Postez doua din lucrarile lui care surprind Volkswagen-uri. Fotografiile au fost preluate de pe blog-ul artistului Sdrali unde puteti admira si alte lucrari mult mai reusite, dar fara VW.

Preferatul meu este acets bus incendiat si cuprins de rugina. Pierdeti linistiti cateva minute contempland lucrarile pe blogul artistului ca merita ;) .

Aventura thassiana Ep 4

Ce pesti s-au lasat fotografiati la ei acasa ( A doua parte ).

Pentru ca prima parte a postarii despre fascinanta lume a adancurilor s-a bucurat de un "succes enorm", in ultima parte am redus semnificativ numarul fotografiilor si m-am decis sa nu va mai retin prea mult cu bataile mele de campi .

Imi place ideea bancului de pesti! Acest erou colectiv intrupat in sute/mii de atherine translucide si placide.

N-am sa insist decat cu acesti minunati, colorati si speriosi pesti perka ( Serranus scriba ). Priviti-l pe uriasul de mai jos, e convins ca s-a ascuns de obiectivul aparatului de fotografiat.

Mai jos, un perka timid si excesiv de prudent scruteaza vecinatatea de sub o piatra.

Poate si atras de coloritul lor am studiat nitel comportamentul acestor pesti. Sunt pesti ce traiesc de obicei in cupluri. Cand cuplul de perka se simte amenintat de o prezenta straina se pune la adapost sub pietre sau in cotloane. Dupa scurt timp este trimis sa cerceteze imediata vecinatate a ascunzisului cel mai mic ( si banuiesc mai fraier ) din cuplu: "bai pishpilica ia vezi daca a plecat dihania aia mare cu vizor si labe!".

O grota subacvatica pe cat de irezistibila pe atat de periculoasa. Un nene a zis ca ar fi casa unei murene, n-am vazut-o :(.

Multi m-a privesc cu ingaduinta superioara dar suficienta, cu care privesti un copil, ce-ti povesteste cu seriozitate de zmei si zane, atunci cand vorbesc de lumea de sub luciul apei. E singurul loc unde, inntr-un spatiu de cativa metrii cubi, pot sa traieasca libere sute de animale salbatice. Pe masura ce m-am scufundat in aceasta lume, singurul loc terestru natural in care poti traii sentimentul zborului individual prin propriile forte, am vazut frumusetea vietii cu alti ochi. Asa am inceput sa ma indepartez de pescuit. A fost o etapa intermediara cand pestii prinsi erau fotografiati trofeistic si eliberati. Acum pot sa-i fotografiez la ei acasa fara sa-i scot din mediul lor. Respectand marea si locuitorii ei iti respecti stramosii dar si viitorul! Stiu ca suna prost, proagandistic si neconvingator dar realitatea nu a sunat niciodata bine.