Le-am grupat pe toate intr-un singur post, intr-o ordine relativa. Sa incepem cu:
Bran 2006
Va spuneam ca intrunirea de la Sibiu din 2005 a fost cea mai tare intrunire VW, asta pentru ca uitasem de Bran 2006.
Lume, lume buna, masini, distractie. Pozele spun multe: Sorin ii da motorul jos lui Broski de Cluj asta dupa ce a mers jde kilometrii cu o singura viteza, iar Clubul din Odorhei isi face simtita organizata prezenta si prin gulas.
Aici trebuie sa fac o mica paranteza: n-a fost gulas, a fost GULAS.
Al mai tare gulas mancat vreodata. No, trageti puternic aer in piept, pe nas, ca poate ceva abur imbatator trece de sticla monitorului. De fiecare data cand ma uit la poza ma apuca o foame cumplita si trebuie sa maninc ceva, ca altfel ma ia cu ameteli si lesin. De ieri seara m-am uitat deja de trei ori.... s-a dus naiba cura si regimul meu.
Revenind la Bran langa locul de desfasurare a intrunirii am descoperit o mica bisericuta. De fapt este sat Simon, iar bisericuta are hramul Sf. Cuv. Paraschiva.
Spre strada, fatada varuita cu albul taranului gospodar, este impodobita si cu cateva imagini de sfinti executate cu acea naivitate sanatoasa specifica lumii rurale. Dar fatadele laterale dezvaluie in cateva nise datorate probabil refacerilor succesive , trei picturi murale de alta factura executate intr-o tehnica net superioara celor de pe fatada si a caror vechime doar o putem banui.
Acestea si multimea de cruci de piatra aflate in curtea bisericii indica ca avem de a face cu un lacas de cult cu o vechime de cateva sute de ani. Din pacate nu am gasit nicaieri, inca, ceva scris despre aceasta frumoasa bisericuta ce poate devenii o atractie turistica locala. Si aici as vrea sa fac o noua paranteza: iesi la plimbare la "sosea" pe Kiseleff sau pe Aviatorilor si admiri frumoasele palate antebelice. Nicaieri nu gasesti o placuta explicativa " Aici a fost resedinta lui X sau Y industrias, sau politician, sau ... construita in anul .... de arhitecul Xsulescu in stilul ..." . Cu cateva panouri explicative, o banala plimbare s-ar putea transforam intr-o lectie de istorie, iar daca termenul vi se pare prea greoi sau depasit, intr-o lectie de educatie cultural-urbana.
Intrunirea de la Odorheiul Secuiesc
Asta a fost o intrunire istorica, ar trebui sa fie trecuta si in manuale :) : prima la care am castigat un trofeu, eu si Guvidu, nu pentru masini, pentru tractari. Se pare ca toti acei ani in care am impins la masina au folosit la ceva.
Trofeul era gol pe interior ceea ce l-a uimit ( se pare teribil ) pe coechipier care, probabil, se astepta la ceva antigel local.
In rest ce sa zic, organizare de exceptie, oameni primitori, locuri frumoase cu liniste de s-o tai cu cutitu, asta pana vine seara si incep participantii sa se imprieteneasca.
Capidava 2006
Si in anul ala am ajuns la Capidava. Latura mea rexhunt-iana a fost pe deplin implinita. Am prins si ceva pesti, eliberati vii inapoi in Dunare spre totala nedumerire a localnicilor incapabili sa inteleaga gestul.
Dobrogea e unul din putinele locuri din Romania in care natura salbatica inca detine suprematia fata de cea umana. pentru cat timp "neclar", vorba unui prieten.
A fost o vara frumoasa iar typ 3-ul, "cainele" s-a dovedit cel mai bun partener de calatorii si distractie.
Si pentru mine 2006 a fost cel mai frumos an. Mi-am luat broscutza, am cunoscut o multime de oameni, am participat la cele mai frumoase intalniri. Si acum imi aduc aminte cu drag de prima intalnire broscareasca la care am participat: Dorniada editia I. M-am simtit minunat cand am pictat broscute de carton, am stat la focul de tabara, ne-am incalzit la gratare. Pana si inconfundabilul Weiss cu copanul lui de pui (prietenii stie :d) a ajuns, in cele din urma, sa-mi aduca un zambet. O sa-mi amintesc mereu prima coloana de broscutze pe care am vazut-o acolo la Dorna, reactiile oamenilor de pe strada si atmosfera de sarbatoare.
RăspundețiȘtergereApoi a urmat "Anii 60" unde am scos pentru prima data Perlutza in lume cu noile ei numere de inmatriculare. Nu conta ca era cea mai rapciugoasa, ca nu statea la relanti, ca se scurgea rugina din ea si scotea fum cat sa faca efecte speciale intr-un film de groaza :)) Nu a contat nici cand am pus o frana brusca si m-am oprit in mijlocul intersectiei pentru ca Perlutza a gasit de cuviintza sa ma "trosneasca" cu sina in forma de U in care intra geamul soferului. M-am oprit linistita si m-am apucat sa "repar" geamul in clacsoanele soferilor turbatzi =)) M-am bucurat din plin de acea zi de primavara si de momentul frumos in care am sarbatorit-o pe Reta.
Apoi a urmat intalnirea de la Bran. Distanta pana acolo mi se parea uriasa, de parca urma sa merg la capul pamantului. Am plecat la drum in coloana, cu 60 la ora (spre exasperarea grupului). Eu sofer incepator, ea trezita din somn dupa ce zacuse ani intr-o parcare si fusese doar ocazional miscata. Avea un carburator supradimensionat, consuma 24 de litri/suta si mergea incetishoooorrrr. In cele din urma nu a mai vrut sa mearga deloc si s-a oprit in Comarnic, cu o mare parte din coloana dupa mine. Practic am fost fortzata sa o las intr-o benzinarie. Daca era dupa capul meu as fi dormit acolo, in broasca :)) Atunci am mers pentru prima data cu un bus, dupa ce Charlie si-a facut loc in masina si pentru niste oameni suparati.
A doua zi am ratat majoritatea concursurilor, pentru ca m-am intors sa-mi iau broscutza. M-au ajutat Mara si Leo iar UV mi-a imprumutat carbutatorul de pe Brotacel pentru a aduce Perlutza la Bran. Spre marea mea rusine am cedat psihic si nu am fost in stare sa conduc Perlutza. Pe vremea aia se lucra la Posada iar coloana uriasa si mersul cu viteza melcului in rampa mi-au venit de hac. Asa ca intrarea in curtea de la BBM a fost din postura de pasager. Apoi, in timp ce restul se "imprieteneau", eu faceam lobby pe la UV sa rezolvam cumva masina. Cum broscarii sint oameni precauti am primit cado un carburator potrivit iar Perlutza a prin viata. Daca ma gandesc bine si acum merge tot cu acel carburator de capatat :)
De abia seara dupa ce a fost am inceput sa inteleg si eu cu ce sa mananca Branul ala. Si am mancat si la propriu, cel mai bun gulas facut de baietzii de la Odorhei. Duminica m-am relaxat la concursurile de pictat si am rezolvat testul de cunostinte tehnice. Surpriza a fost ca am si castigat manualele care erau la premiu. Si atunci, ca si acum, stau bine la teorie... ca practica ne omara :)) Am ajuns cu bine acasa si cu gura la urechi dupa asa o experienta. Nu mi-a venit sa cred ca niste oameni de care nu ma legau prea multe au oprit sa ma ajute atunci cand s-a oprit masina, au ratat ziua de odihna de la Bran pentru a reusi eu sa imi recuperez masina. Pina atunci nu intalnisem astfel de reactii de solidaritate. Asa ca uite inca un motiv pentru care Branul din 2006 o sa ramana intotdeauna cel mai frumos.
Daca la Bran a fost cu peripetii, la Odorhei a fost fara griji, dar si fara Perlutza trimisa la vopsitorie. Si pentru ca aveam masina facuta bucati, am profitat din plin de adunatura de masini de la OS poentru a face studii de caz. Cred ca nu a fost masina in care sa nu fi controbait, caroserie pe care sa nu o fi inspecatat, broscar pe care sa nu il fi batut la cap cu diverse chestiuni. Restul e deja istorie: de la cea mai lunga coloana de broscutze in care am mers pe traseu lung, pana premiul primit pentru cel mai numeros grup. In fine a fost o intalnire relaxanta, fara reprosuri, fara orgolii absurde sau lucruri de impartit intre "colegii" de coloana. O sa-mi aduc aminte cu drag mereu intalnirile din 2006. Pe atunci era totul asa de simplu si firesc....
PS Sper ca nu te superi ca am avut atata logoree. Povestile tale m-au facut sa-mi aduc aminte de vremurile bune
Ti-am spus ca iubesc povestile! Da, chiar a fost un an frumos, dar nu ne opreste nimeni sa facem altul la fel. Ce mi-a placut mie la aceasta comunitate de "broscari"? Poate par un pic snob sau elitist, dar mi-au placut broscarii: oameni cu pasiuni, cu educatie, oameni liberi . Oameni ce depasesc nivelul manelistic al unei Romanii care si-a pierdut identitatea. Acum ramine sa vedem ce ne aduce 2009. :)
RăspundețiȘtergereAsta e o alta poveste frumoasa, de care mi-am adus aminte chiar aseara inainte de ultimul Sleepwalkers.
RăspundețiȘtergereEra 7 aprilie (2006 evident). Nationala juca nus ce meci de calificare, Romania era lipita de TV... noi ne intorceam de la un spectacol de teatru. Din autobuz am vazut la Academia Militara cateva broscutze. Am sunat surescitata unul dintre broscarii cu care pana atunci ma conversasem numai pe YM : "V-am vazut din autobuz. Ma dau jos acu, sa nu plecati, ca vin!!!!" Aproape ca am zburat spre locul unde erau parcate masinile. Dan se uita cu ochii mari la mine si nu intelegea ce am patit de m-am inviorat asa. Cei care ma cunosc stiu ca sint extrem de lenevoasa si as face orice decat sa alerg. Si uite asa am ajuns sa ii cunosc in persoana pe cativa din cei care pana atunci erau doar un ID. Atunci am condus prima data in viata mea o broscutza. Conditia asta era obligatorie pentru a "primi aprobare" de la familie sa-mi iau o masina atat de veche. A trebuit sa demonstrez ca sint in stare sa conduc o masina d'asta, eu care aveam carnet doar de 5 luni.
Cred ca a fost cea mai frumoasa zi din acel an. La doua zile distantza mergeam sa vad Perlutza. Cand am testat masina pentru prima data nu am fost la fel de incantata. Mirosea ciudat, nu prea se inchidea usa pe drepta, scotea fuuuum si s-a si oprit cand a avut ea chef. Dealtfel, am plecat de acolo convinsa ca nu o sa mai vad in viata mea masina aceea. Apoi la cateva zile distanta m-am intors dupa ea :))
Asa e cu masinile astea. Uneori e dragoste la prima vedere... alteori e doar un vis frumos in care incepi sa crezi si care sfarseste in a deveni al tau.
Pornisem de la cat de diferita e comunitatea de "broscari" de restul romanilor. Au urmat multe zile in care Romania era fascinata de un meci de fotbal, o manea sau mai stiu eu ce scandal de prin tabloide. Si tot atat de multe zile in care am reusit sa fug de rahaturile zilnice alaturi de prietenii broscari frecand un fier, schimband uleiul la motor, dand jos o roata sau .... Stii si tu cat de relaxante sint aceste momente. Si de abia astept sa se faca un pic mai cald sa revenim la mestereala