Breaza, odata cu deschiderea drumului DN1, a fost cumva ocolita de furia turistica si a cunoscut o dezvoltare diferita de a celorlalte orase aflate pe Valea Prahovei. Aflata la periferia intereselor "marilor" dezvoltatori imobiliari a reusit sa-si pastreze ( inca ) superbe case construite intr-un stil arhitectonic specific Vaii Prahovei de inceput de secol XX.
Aceste case sunt construite pe o temelie de piatra avand ziduri din lemn cu umplutura de pamant. In majoritate cu un singur nivel au un numar redus de camere situate de-a lungul unui hol central. Un elementul definitoriu este prispa sau terasa ce ocupa un loc central. Terasa are, in general, o forma hexagonala si este intoteauna acoperita, aratand ca un chiosc atasat casei. Prispele si terasele sunt de regula deschise dar ( o sa vedem si intr-un episod viitor ) cunosc si forme de prispa inchisa cu geamlac. Acoperisul este sustinut de stalpi din lemn de cele mai multe ori ornamentati. Celalalt element specific este bogata ornamentatie a fatadei asigurata de placi de lemn traforat ce impodopesc atat cornisa cat si balustrada prispei sau terasei.
Aproape de zona centrala a orasului o astfel de casa pastreaza si vechiul acoperis de sindrila. Acesta intregeste fericit bogatia decorativa a lemnului traforat.
Tot in centrul Brezei avem si o casa cu etaj ce se poate inscrie lejer in stilul arhitectonic specific Vaii Prahovei. Remarcabila este opulenta decorativa a fatadei si ineditul scarii acoperite aflata in exterior, la fatada principala, ce asigura accesul la etaj.
La finalul acestui material am lasat preferata mea: o casa ce pare fugita dintr-un alt veac. Prispa deschisa in partea dinspre strada se termina spre spatele curtii cu o pripsa inchisa cu geamlac. De fiecare data cand vad aceasta casa nu-mi pot imagina decat caldura blanda a unei dupa-amieze de vara, la Breaza, in compania unei farfurii de sticla pe care boabele translucide, inecate in sirop, a unei dulcete de visine si paharul aburit cu apa rece, de fantana, sunt recuzita unei vizite la vechi cunostinte.
Va urma ;) !
Din cauza monitorului aflat pe drumul spre Valhalla monitoarelor am postat mai multe fotografii cu luminozitate diferita. Cand voi ajunge la un monitor decent am sa fac nitica ordine.
Frumoase pozele, trista poveste. Sunt multe cladiri cu o arhitectura similar in multe statiuni de munte care au fost prospere inainte de 1914. In moldova am vazut case de sat, cabane dar chiar si conace intr-un stil foarte similar, din pacate si mai in paragina. Problema e ca lemnul traforat putrezeste usor (mai ales dupa 80 ani de dezinteres fata de el) si se repara mai greu ... pentru multi, e mai usor sa bagi un termopan sau, si mai simplu, se demolezi cu totul. Pacat!
RăspundețiȘtergerePoate intr-o buna zi ne vom trezi, desi nu ( mai ) cred.
RăspundețiȘtergere