Audiobook-ul?

Ultima data cand am ascultat un audiobook era acum vreo 30 de ani si pe vremea aceea ii zicea atat de "vintage" disc cu povesti. Ulterior am invatat sa silabisesc si apoi chiar sa citesc. Prima carte citita a fost una a carui erou era un pui galben-portocaliu care trecea prin cateva aventuri povestite cu putine cuvinte, carte pe care si azi o mai caut prin biblioteca. Antrenamentul odata facut pe pui am trecut la fripturi din ce in ce mai multe, mai grele sau mai usoare cu mai multa sau mai putina garnitura, lectura fiind pentru o buna parte a vietii insasi sensul ei.

Placerea de a citi, de a reciti o carte sau doar un pasaj, de lecturare repetata a unei fraze pana ce i-am inteles sau am crezut ca i-am inteles rostul ei. Pauza aceea meditativa dupa citirea unui pasaj interesant sau doar frumos, visul lasat sa zburde liber pentru cateva momente dupa citirea unei idei inspiratoare. Toate acestea, dar si multe altele, imi creaza placerea lecturii si dragostea pentru carti. Nu, n-o spun ca sa ma laud. Incerc, doar, sa explic de ce nu gasesc sensul audiobook-ului. Cititi va rog definitia, explicatia lui, pe wikipedia ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Audiobook ). Nu, nu este destinat persoanelor cu probleme

oculare, nevazatorilor sau nestiutorilor de carte. Publicul tinta este cu totul altul.

"Utilizatorii de astăzi ai audiocărții sunt cei care duc o activitate manuală automată și monotonă, ca șofatul pe șosele aglomerate." cati soferi de taxi sau maxi-taxi, sau vatmani, sau soferi de autobuz, ati vazut ascultand audiobook-uri? Aratati-mi unul ca-l mananc! Manele, radio, slujbe religioase, Doru Octavian Dumitru, da, dar audiobook-uri ntz.

Fisa mi-a picat in urma cu ceva timp cand un corporatist ( mda si eu pot fi incadrat in categoria asta dar nu e vina mea :( acolo m-a dus viata, nu asta a fost si este visul vietii mele ) m-a intrebat daca am nu stiu ce carte a lui Neagu Djuvara de istorie a romanilor in format audiobook. Distinsul autor ar spune in acea carte "lucruri", "chestii" profunde si nebanuite din istoria nationala care ar putea sa-i schimbe viziunea asupra natiei sale, corporatistului meu, care, din nefericire pt el, nu are timp si nici un exercitiu al lecturii epuizante a unei carti ( desi stimabilul este si absolvent al unei facultati ).

Buun deci audiobook-ul pare a se adresa middle-class-ului romanesc , format din corporatisti ( nu cred sa apuc vreodata sa vad un patron de butic ascultand in spatele tejghelei audiobook-uri ) care dupa ce si-a atins target-ul social: slujba la birou, costum si apartament in Bucuresti luat in rate, si-a afisat statutul social prin masina noua ( in leasing ) si mobilul cat o paleta de ping-pong cu mai multe functii decat un briceag elvetian, are acum si nevoi profunde si inaltatoare. Recte dobandirea facila a unei culturi generale, a unei viziuni superioare asupra unor lucruri ce i se par profunde ( istoria nationala si soarta bietei noastre tarisoare stoarce oricand lacrimi oricarui tampit ). Cultura ne putand fi asimilata prin credit de la banca sau cosmeticale frantuzesti scumpe si placut mirositoare, trebuie cumparata de la mall si bagata cu forta in cap prin ascultarea audiobook-urilor la marghilofonul din masina, in drum spre si dinspre corporatia multinationala unde-si petrece ziua. Ce-i ramane in cap din ce se bolboroseste in difuzoarele masinii, printre claxoane, telefoane si injuraturi din trafic, e greu de spus. Ce-i usor de spus, va fi spus de catre el corporatistul target pt audiobook-uri: cate si minunate carti a citit, are torpedoul de la masina plin de cd-uri cu ele ...

PS In categoria audobook-urilor nu incadrez si poeziile lecturate de autorii lor. Acestea sunt o mare placere auditiva: poezia capata o a treia dimensiune si de multe ori un alt inteles prin intonatia vocii poetului.