joi, 21 ianuarie 2010

Iar n-ai ... se intoarce si loveste din nou


Mda stiu ca suna ca un titlu de film idio... comercial dar din nefericire asa e. Si ca sa fiu mai exact nu iarna m-a lovit cel mai tare ci, din nou, vecinul meu. Personal iernii nu pot sa-i reprosez decat ca goneste oamenii cumsecade de pe terase, in rest nu prea ma afecteaza. Mijlocul meu de transport favorit, tramvaiul 41, nu-mi face figuri dimineata la pornire, nu trebuie sa-l curat de zapada si sa-i dezghet geamurile ...
Aseara imi fac timp si curaj sa dezgrop masina din zapada. De fapt trebuie sa ma intorc nitel in timp. Mai exact asta vara. V-am spus ca am suflet de rus in ce priveste povestile.
Buuun! Asta vara m-am mutat la noua adresa. Inca din timpuri imemoriabile, adica de pe vremea cand bucuresteanul cunostea mersul biped si folosea minunile tehnicii: tramvaiul si autobuzul iar in tot blocul cred ca erau doua, maxim trei masini, apartamentul meu avea un loc de parcare cunoscut. Acesta se gasea langa intrarea in bloc. Intr-o zi venind acasa il gasesc pe un vecin in fata blocului, insotit de intreaga familie: nevasta, copii, soacra/mama si cativa cumnati. Cu totii erau intr-o stare de extaz si fericire maxima. N-am dat prea mare importanta grupului ce parea sa fi atins Nirvana si imi scot cumparaturile din portbagaj. Vecinul cu o bucata de hartie in mana se indreapta catre mine. Zic: "Hait! asta a castigat la loto si vrea sa imparta cu mine bucuria asta sau i-o fi intrat fata la facultate". Vecinul, cu lacrimi in ochi ( nu exagerez cu nimic! ) cu hartia intinsa catre mine, imi spune: " Am primit loc de parcare de la Primarie!". "Felicitari vecine, sa-l stapanesti sanatos!". "Multumesc! Dar sti e cel pe care sta masina ta".
Ok, mi-am luat masina si am mutat-o unde se termina parcarea intr-un loc ramas nepavat, nebetonat sau asfaltat si unde cand ploua se facea un noroi ca la tara sau ca in centrul Bucurestiului ( depinde care din aceste doua notiuni va este mai cunoscuta ). Cum nu puteam sa car noroiul pe roti prin toata parcare, m-am apucat de largi lucrari de amenajare. Am carat cu carca si portbagajul masinii aproximativ 30 de saci de pietris cu care mi-am amenajat un loc numai bun de pus masina. Parcarea pe acel loc presupune oaresce abilitati de manevrare a volanului: ocolirea unui pom si strecurarea printre alte masini parcate cu spatele, asa incat nu-mi fac prea mari probleme ca mi-l ocupa cineva daca plec cu masina.
Si uite asa ajungem la seara de ieri... Cum va spuneam mi-am luat lopata si m-am apucat de contemplat zapada aflata pe masina. E o imagine bucolica! Mai ales daca si vecinul de loc de parcare si-a luat zapada de pe masina lui si a pus-o pe a ta sau in fata masinii tale.
Fatalitate apare si vecinul.
Zic: "Domnule, nu te supara, iti spun asa ca de la om la om ( mare greseala! ), ca de la vecin la vecin ( of tu-i statul la bloc sa-i bip! )... de ce ati pus zapada pe masina mea?".
El calm si multumit de sine: "nu-i adevarat, n-am pus nimic". Zilnic inghit magneziu ca cica face bine "la nervi" asa ca-i zic calm: "ba da si la ninsoarea trecuta la fel ati facut". El usor iritat: "nu-i adevarat!". Zic, tot calm de la magneziu probabil: "Uite dom'le zapada si bucatile de gheata! Astea ce sunt si de unde?".
Probabil ca insistentele mele incepeau sa-l agaseze asa ca a devenit neprietenos: " Eu am stat azi la coada la primarie patru ore sa-mi platesc parcarea si parcarea mea tine de la bordura pana la bordura". Probabil incerca sa-mi explice ca el a pus zapada pe bordura de zece centimetrii latime si ca daca zapada a ajuns sa se sprijine de masina mea o fi fost si din cauza oboselii, ca nu-i usor sa fi zapada.
Eu continui calm, desi gandul sa verific rezistenta lopetii pe interlocutor incepea sa incolteasca precum un ghiocel timid "Dom'le nu-i frumos sa faci asa". La care el imi arunca supremul argument moral, social, educational, etc : "Si daca vrei sa sti ala nici nu-i loc de parcare ( vorbind de locul unde-mi tin masina )" si pleaca ....
Nu stiu daca ma credeti dar n-am avut nici o reactie mi s-a pus un nod in gat si atat.
Bag picioarele in el de magneziu! Daca mai ninge nu-l mai iau si ma duc cu cazmaua de infanterie in fata blocului ca aia se manevreaza mai usor cand incerci sa palesti nesimtiti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu