Un recent articol al dl. Cornel mi-a activat niste nostalgii de cartier, de cartierul copilariei mele, de Rahova. De vremea cand lucrurile erau mai asezate, iar tot orasul asta penibil, parca ( mai ), aveau un miez.
In urma cu 20-30 de ani simteai ca apartii unui cartier, iar lucruriile aveau o statornicie a lor. Toata copilaria m-am tuns la aceias frizerita. Tatal meu ( Dumnezeu sa-l odihneasca! ) ma trimitea cu 10 lei in buzunar la doamna Aurelia "ii spui ca te-am trimis eu, sa te tunda frumos!". Si acum ma tund, de obicei, la aceias frizerita si asta pentru ca urasc intrebarea: "cum sa va tund?". Habar n-am ce ar trebui sa raspund. Nu reusesc sa spun decat pierdut la spate si... stiti d-voastra cum". E o alta frizerita, nu d-na Aurelia. Ea s-a pierdut pe undeva prin anii de dupa revolutie cand frizeria oficiala a cartierului a disparut in marea de frizerii "privatizate" unde orice tanar, care nu stia sa faca nimic, se facea frizer.
Imi plac lucrurile constante ( asa sunt eu mai conservator ) chiar daca e vorba de lucruri minore. O astfel de "constanta minora" a cartierului era si studioul sau atelierul ( nu stiu cum sa-i zic exact ) foto Stela. Multe din fotografiile familiei mele poarta marca "foto Stela", timp de zeci de ani fotografiile eveniment sau cele oficiale ( de buletin, legitimatie etc ) au fost facute acolo la studioul din Calea Rahovei Nr 211 ( era langa intersectia de la Petre Ispirescu inainte de a se demola ).
La "foto Stela" eu am ajuns mai tarziu, cand cu fotografia pentru primul buletin. Parca asa-mi aduc aminte... Studioul era atunci ( 88-89 cred ) intr-o casa veche pe Soseaua Viilor. Batranul fotograf Feldman ( da, in spatele numelui "foto Stela" se afla un domn, domnul fotograf Feldman ) m-a aranjat, mi-a aranjat hainele, inclinarea capului, mi-a spus sa stau asa. Apoi a inceput sa-si aranjeze aparatul. Aveau un aparat vechi, foarte vechi. O cutie mare care statea pe un trepied de lemn. Imi aduc si acum aminte ca abia m-am stapanit sa nu izbucnesc in ras cand il vedeam, cu capul ascuns sub panza aparatului, cum se chinuie sa pozitioneze infernala masinarie si cum aparatul si omul pareau sa fie o singura fiinta. Una destul de caraghioasa ce-i drept, cu multe picioare si un singur ochi, un ochi obiectiv ce-i drept. Fotografiile au fost gata a doua zi. La "foto Stela" nu se faceau fotografii impersonale tip buletin sau pasaport, se faceau portrete fotografice. Sau cel putin noua asa ni le facea. Apoi pe baza negativului spuneam cate si de ce dimensiune avem nevoie. La un moment dat toate fotografiile mele ( buletin, legitimatie, pasaport, cred ca si cea din diploma de Bac ) erau facute acolo.
Daca nu ma credeti, mai jos, va propun trei portrete fotografice purtand marca foto Stela. Sunt facute in decursul a ceva zeci de ani tatalui meu ( prof. Adrian Beldeanu ).
Rahova n-a fost cartierul meu, l-am cunoscut tîrziu!
RăspundețiȘtergereAcum mi-am adus aminte cum mergeam la fotograf, ca eveniment in sine... La 14 ani, cind mi-am facut buletinul - era-n vacanta de vara - m-am dus acolo cu sacoul de la uniforma si cu cravata.
Fotografiile de studio aveau, in mod clar, o mare doza de conventionalism... Dar acum este induiosator, intrucat nu se mai practica acest tip de fotografie facuta cu atentie si cu grija pentru frumos. Fragmente dintr-o vreme cand oamenii si timpul aveau mai multa rabdare unii cu altii...
RăspundețiȘtergereCornel ai dreptate! Uitasem de emotia primului buletin. Eheee cum ne mai faleam unul la altul cu proaspatul buletin si cat de bine ne-a iesit fotografia. Cred ca nici la majorat n-am fost asa patruns ca atunci cand am primit buletinul.
RăspundețiȘtergereChent asta m-a surprins si pe mine, la 20 de ani distanta vad fotografiile astea intr-o cu totul alta lumina. Nu stiu cand am devenit cu totii asa grabiti si turbati :( si mai ales nu stiu de ce sau pt ce ...