Cu doar vreo câțiva zeci de ani
în urmă, pe vremea când încă copiii stăteau ciorchine în spatele oricărui bloc
și nu lobotomizați în fața unei tablete/telefon/monitor/etc), exista o vorbă:
”prost cu crăci”. Când spuneai de cineva că e ”prost cu crăci” era ceva mai
mult decât banalul ”prost”, de care oricum lumea e plină. Era ceva ... nu prea
știam ce, dar suna bine! Apoi am aflat de unde venea expresia ”prost cu crăci”.
Cu mult timp înainte ca electricitatea
să devină omniprezentă și totul era mult mai eco ca acum, iluminatul public se
făcea cu ajutorul felinarelor cu gaz. Pentru aprinderea și stingerea lor era
angajat un om (pe care orice altă meseria se pare că-l depășise prin
profunzimile ei sau doar îl obosise peste măsură), ce ajutându-se de o unealtă
suficient de lungă să ajungă până la felinar, executa nobila menire fără de
care alții ar fi dat noaptea în gropi. Nu știm dacă în fișa postului acestui om
scria ”prost cu crăci”, dar așa i-a rămas numele. Iar numele i-a devenit
în timp renume. Acum cred că expresia s-a pierdut pe undeva, dar e pe cale să
apară o alta: ”prost cu termometru”.
La intrarea în majoritatea
mall-urilor și a magazinelor mai mari sau mai mici șade un paznic, înarmat cu
un termometru. El nu mai are o menire totuși nobilă, precum ”prostul cu crăci”
de odinioară, ci doar e unealta unei
legi absurde. N-am văzut niciodată pe cineva oprit și trimis acasă de ”paznicul
cu termometru” pe motiv că ar avea temperatura ridicată. Dacă ar fi să ne luăm
după statisticile oficiale, ”încovidați” febrili ar trebui să fie la tot pasul.
Dar nu sunt … Și atunci ”paznic cu termometru” ce devine? Da, exact! O nouă
vorbă ce va rămâne peste ani, chiar și atunci când covid-ul se va șterge din
amintirile noastre, precum felinarul cu gaz.
Acum și paznicii cu termometru sunt oameni și
oameni. Deh … ca în orice domeniu. Sunt cei nepăsători, ce par că dirijează
plictisiți circulația la intrarea în magazin, dând din termometru. Sunt cei
conștiincioși, ce scanează fiecare client și-i comunică invariabil rezultatul
citirii ”36!”. Sunt cei autoritari, care te opresc cu o mână de fier, iar după
scanare îți dau voie să mergi mai departe printr-un gest ce indică o mare
favoare șamd. De curând la o librărie din centru m-am trezit cu un moșuleț, ce
alerga după mine cu un termometru, de parcă tocmai mi-ar fi căzut portofelul pe
jos și se grăbea să mi-l restituie. Era un entuziasm inocent în privirea lui ce
m-a impresionat: ”scuzați-mă, dar n-am apucat să vă iau temperatura”. Părea
că-și cere iertare pentru o impardonabilă impolitețe.
Povestea asta are și un tâlc al vremurilor noastre.
Dacă ”prostul cu crăci” a fost înlocuit de becul electric, ”paznicul cu termometru”
a început să fie și el înlocuit de tehnica mileniului 21. La intrarea în ”kaufland”
s-au pus niște porți ce-ți citesc temperatura. Ele sunt la fel de eficiente precum
paznicii cu termometru, dar au luminițe mult mai frumos colorate decât aceștia și
par desprinse dintr-un film SF al anilor 80 ai secolului trecut.
Tehnică inutilă ce înlocuiește oameni inutili…
vorbele însă vor rămâne.
