luni, 20 aprilie 2009

Napoli 1967



De curand am gasit o fotografie intr-o stare destul de proasta datorata conditiilor de pastrare dar oarecum interesanta. Fotografia este facuta la Napoli in 1967 si ii are in prim plan pe Dr. Teodor Ioan impreuna cu sotia d-na Lucia Ioan. In spatele lor se distinge un Fiat ( foarte probabil masina personala a doctorului ). In stanga este surprins un VW Variant care atit cat lasa sa se vada poza este varianta "Lux" cu mult crom si tampoane la bari. Modul de parcare al Variantului, pe trecerea de pietoni, desi pare tipic romanesc descoperim ca a fost inventat de fratii nostrii italieni. Dupa parererea mea acest obicei aparent banal si lipsit de inhibitii ( ca sa nu zic bunsimt ) este o dovada clara a latinitatii noastre si a originii romane :) .

duminică, 12 aprilie 2009

Oameni si masini

Singura prezenta Volkswagen la celebra cursa de la Mille Miglia a fost in 1954. Broscuta Split botezata "Tapferle", fabricata in 1948, era pilotata de proprietarul ei pilotul Paul Ernst Straehle.


Motorul de Porsche ( 1300 cc ) dezvolta o putere de 65 CP care combinat cu greutatea masinii de doar 650 kg a permis deplasarea cu o viteza de 160 km/h,


cum masina trebuia sa se mai si opreasca i-au fost adaptate franele tot de la un Porsche.
In urma unor divergente aparute in cadrul jurizarii masina a fost incadrata la clasa 1500 cc.
S-a situat pe locul 43 in clasamentul general si pe locul 3 la clasa de 1500cc pe primele locuri clasandu-se un Porshe 550 si un OSCA. A parcurs cei 1597 km ai cursei în 14h34m35s, viteza medie fiind de 109.6 km / h, fata de media de 126 km/h a primului clasat!


Alte informaţii interesante:
Jantele au fost special fabricate de Sûdrad, ele avand dimensiunea 4.5 x16 (cauciucuri 5.00/16)
VW din 1948 avea standard 3x16 iar Porsce 3.25 x16.
Pe Straehle il vom regasi in 1956 din nou in cursa de la Mille Miglia de data asta la bordul unui Porsche 356 A 1300 Super.










In 2008 la intrunirea de la Wolfsburg organizata cu ocazia implinirii a 70 de ani de la aparitia Volkswagen-ului a participat si distinsul Paul Ernst Straehle acum in varsta de 80 de ani, ocazie cu care l-am si cunoscut. Deosebit de amabil a purtat discutii cu participantii la intrunire si-mi aduc aminte cu oaresce nostalgie de faptul ca-si exprima regretul ca tineretul actual, in general si cel german in special este prea ocupat de calculatoare si s-a indepartat de mecanica, diagnoza se face cu calculatorul iar reparatiile constau doar in schimbarea modulului sau a piesei.




Familia lui Paul Ernst Straehle si-a legat numele de istoria automobilistica si aviatica inca de la sfarsitul secolului XIX.

Multumiri lui Silviu Stan pentru fotografiile puse la dispozitie!

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Retroparada Primaverii si Muzeul Aviatiei







































Retroparada Primaverii

Evenimentul organizat de RCR ( Retromobil Clubul Roman ) a avut loc Sambata ( 11 Aprilie ) in curtea Muzeului Aviatiei. Masini participante: Hanomag Rekord 1934, Mercedes Benz 170V 1938, Skoda 1100 1939, Fiat Topolino 1942, Jeep Willys 1947, Citroen Traction Avant 1955, Mercedes Benz 190SL 1959, VW 1200 1963, ARO M461 1963, Alfa Romeo Giulia 1600 SS 1965, Chevrolet Impala 1965, Zastava 1300 1965, Fiat 850 1965, Lanica Flavai 1965, Mercedes Benz 250 1966, Ford Mustang 1967, Triumph Spitfire 1967, Volvo P1800 1967, Fiat 125 1968, Alfa Romeo Giulia GT 1969, Ford Capri 1700 1969, Jaguar XJ6 1969, Opel Commodore 1969, VW Typ 3 Variant 1969 ( asta era "cainele meu"), Dacia 1100 1969, ARO M461 1970, MG B 1970, Ford Taunus 1971, ARO M461 1971, Mercedes Benz 220 1972, Porsche 911 Targa 1972, Renault 12 Gordini 1972, Peugeot 404 1972, Toyota Corona 1700 1973, Renault 12 TS 1974, ARO M461 1974, ARO M461 1975, Rolls Royce Silver Shadow 1976 si Land Rover 88 1978. Trebuie sa va spun ca RCR-ul a facut o selectie "la sange" in randul participantilor astfel ca toate masinile prezente au fost cel putin sub aspect estetic impecabile, de fapt cea mai "ponosita" masina de acolo mi s-a parut "cainele" meu. Asta e n-am ce face, tot timpul i-am admirat pe cei care pot tine o masina asa. Recunosc ca investitiile majore le-am facut pana acum mai ales in partea mecanica a masinii, "cainele" nu are inca un garaj si este asa cum am mai spus si cu alte ocazii o masina vie: merg cu ea in fiecare week-end si in concedii pentru ca nu ma pot abtine din placerea de a o conduce. Probabil ca la anul dupa ce trece criza o sa gasesc un loc unde sa poata fi vopsita profesional.
Dar sa revenim la Parada ...
Nici de la aceasta intrunire nu a lipsit Hanomag-ul Rekord din 1934 cred ca cea mai consecventa prezenta la evenimentele organizate de RCR. O alta masina remarcabila sub toate aspectele ( stare tehnica, restaurare, aspect, etc ) mi s-a parut a fi Skoda 1100 din 1939.
Da, a venit si Tariceanu cu una din masinile lui: un impecabil Citroen Traction Avant din 1955, asta fiind si singura masina frantuzeasca care-mi place. Ce am constatat: omul e intradevar pasionat de masinile frantuzesti, a facut schimb de parereri ce pareau pertinente cu posesorii de masini fabricate in tara lui Voltaire si a branzei. A doua constatare apartine sotiei " credeam ca-i mai inalt ".
Participantilor li s-a oferit si un bidon de 2L de ulei MOTUL Classic Oil zice pe bidon special pentru vehicule istorice, ramane de testat dupe ce o sa fac rost de inca un bidon. Tot pe bidon mai zice ca-i fabricat in Franta ceea ce ce suna incurajator, inca se mai fabrica lucruri si in afara Chinei.

Prezenta unui Porsche 914 m-a umplut de bucurie, nu stiam ca avem si la noi in Romania asa ceva, masina este un frate mai mic si mai "nervos" al typ 3-ului.
La capitolul minusuri as trece lipsa unor foi explicative atasate masinilor cu un minim de date tehnice ca sa nu fi nevoit sa cauti posesorii prin multime pentru a-ti satisface o minima curiozitate legata de capacitatea cilindrica sau numarul de cai putere. Al doilea minus, parerea mea ( vorba lu' Nea Nicu ) a fost locul de desfasurare destul de retrictiv. Evenimentele organizate in fata Parcului Carol cred ca aveau si un puternic rol educativ, tot bucuresteanul iesit in parc cu copilul, cainele sau nevasta putea admira masinile si poate asa isi schimba un pic atitudinea fata de vehiculele istorice ( ca sa nu le zic masini vechi ca riscam sa se inteleaga altceva ) si afla ca pe lumea asta au fost masini si inainte de Supernova, Logan, X5 si Q7.
In rest ce sa zic frigul patrunzator si elitismul ce plutea in aer nu a prea lasat loc de socializari intense atmosfera ramanind cea a unui dineu oficial.

Muzeul Aviatiei

Acelas frig m-a facut sa fiu si un entuziast vizitator al Muzeului Aviatiei. Muzeu e un fel de a spune. Sa incepem cu curtea muzeului ce seamana foarte bine a REMAT de avioane si alte echipamente ce tin de aviatie. Vopseaua este scorojita pe mai toate avioanele, noroc ca sunt din aluminiu ca altfel cred ca ramanea din ele doar mormane de rugina. Nicaieri nu gasesti o placuta sau panou explicativ ( Baa asta-i avion MIG enspe care s-a fabricat din 19XX pana in ... ). Desi sunt mai multe avioane de acelas fel nici unul nu are o rampa sau ceva construit sa poti sa arunci un ochi in cabina, stai si te uiti de jos in sus la avioane pana te doare gatul. Nu mai vorbesc de posibilitatea de a te urca in cabina. Si repet sunt muuulte avioane de acelas tip deci unul ar putea fi "sacrificat" pentru accesul vizitatorilor. In aceias situatie se afla si elicopterele aruncate si ele pe un tapsan in curtea muzeului. Am sa postez intr-o zi un articol cu un muzeu de elicoptere din Germania pentru comparatie.
Interiorul muzeului, un fost hangar de avioane, am inteles de la ghid ca este cel mai mare de acest fel din Romania, este in curs de organizare. E o bezna de o tai cu cutitul, cred ca organizatorii au vrut sa simuleze activitatea de noapte in cadrul aviatiei ( erau si niste balize de semnalizare aprinse ) . Exponate interesante, unele chiar foarte interesante: un motor de avion Daimler din primul razboi mondial, motoare de IAR din al doilea razboi, bucati de avioane doborate, un autocamion radar foarte frumos restaurat, etc
Si la acest muzeu din Romania nu a auzit nimeni de mijloace multimedia, un monitor pe care sa ruleze filme de epoca, un simulator in care sa te poti urca, nimic. Muzeele romanesti nu sunt vii! Sunt colectii de obiecte expuse precum animalele impaiate de la Antipa. Dar cel mai horror lucru din tot muzeul este incercarea penibila de recreere a unei strazi din Bucurestiul interbelic. A iesit un soi de expozitie de mobilier dintr-un magazin de profil comunist, sau o imagine suprarealista a mahalalei in care probabil a locuit in copilarie muzeograful care a organizat panarama. Cladirile bucurestiului interbelic, a zonei reprezentative a acestuia si nu a mahalalelor, erau cladiri cu parterul inalt, cu etaj, erau cladiri construite cu foarte mult bun gust si cu foarte mare atentie la detalii, la fel erau si vitrinele magazinelor. Ce s-a realizat la Muzeul Aviatiei sunt niste maghernite, spatiul folosit este unul de 2,5 metrii inaltime! Plafonul te apasa si pe tine si intreaga strada, vitrinele magazinelor si cafenelei arata ca dioramele de la Antipa, sunt Bucurestenii actuali necivilizati dar asta nu inseamna ca bucuresteanul interbelic era un animal. Sa nu mai vorbesc de scena bordelului cu domnul care negociaza la geam cu doamna in prezenta unei tiganci, asta mi-a placut, m-a dus cu gandul la Matasari sau la vreo alta strada din zona Plevnei specializata in astfel de servicii.
Daca nu au la muzeu fotografii cu Bucurestiul interbelic si nici net unde sa caute ar putea sa incerce in zona Mosilor sau Rahova veche de unde ar putea sa se inspire si chiar sa salveze si sa restaureze o vitrina de magazin sau de cafenea.
Mult mai bine era realizata dioram cu centrul de comanda pentru aviatie, desi si aici s-ar mai fi putut adauga niste elemente care sa intregeasca tabloul si sa-i dea un aer de veridicitate. In dormitorul auster, ca orice dormitor de unitate militara comunista, s-ar fi putut pune si cateva afise propagandistice de altfel nelipsite in acea perioada. Poate si un rastel cu ceva armament ar fi completat mai bine imaginea.
Nota zece trebuie acordata insa ghidului care a purtat un dialog permanent cu vizitatorii copii, facandu-i sa interactioneze cu muzeul si exponatele lui, se vede un om care-si iubeste meseria si o face cu placere.