joi, 29 octombrie 2009

O completare la BBM 2009


Cand cu BBM 2009 va spuneam ca am incercat cu vreo doi volkswagen-isti pasionati si cu cei de la Auto Tess BV un remake dupa o fotografie celebra pe care la vremea respectiva nu am gasit s-o postez. Acum am gasit-o :) , ce ziceti mi-a iesit?




Ridicarea steagului american la Iwo Jima ( al doilea razboi mondial )



Ridicarea steagului VW la BBM 09 ...

Eu zic ca nu prea dar macar mi-am dat silinta ...

duminică, 25 octombrie 2009

Reprezentanta Adler

Probabil ca cei cativa cititori ai blogului si-au imaginat ca am abandonat tema garajelor si atelierelor auto din Bucurestii interbelici ( ca de epuizat subiectul nu poate fi vorba ). Adevarul e ca pentru orice scriere trebuie sa ai si starea de spirit necesara. Cum venirea toamnei predispune la nostalgii azi e timpul sa readuc in discutie subiectul garajelor si atelierelor auto din Bucurestii primei jumati a secolului XX.
Daca mergi la pas sau cu masina pe strada Gr Manolescu, de la B-dul Ion Mihalache in directia Primariei Sectorului 1, pe partea stanga, la numarul 21, vei vedea o cladire ce din strada aduce cu un cochet dar darapanat bloc interbelic, transformat parca impropriu, in service auto de catre Mitsubishi Motors. Este de fapt garajul reprezentantei auto interbelice Adler.



In cartea de telefoane a Bucurestiului din 1938 gasim reclama de mai jos care ne lamureste ce se comercializa si repara la garajul nostru: "ADLER" automobile de persoane, BUSSING si NAG, autocamioane ( 1,5-11 tone ), autobuze si tractoare si CAMIONETE REX. Tot din reclama aflam ca expozitia ( show room-ul ) reprezentantei se afla la Ciclop-ul de pe Bd. Tache Ionescu, actualul bulevard Magheru ( dar despre acest garaj o sa vorbim intr-un material viitor ).
Tot din cartea "Abonatii S.A.R de telefoane Bucuresti si Jud Ilfov" - August 1938, aflam si numele firmei sau a patronului ( inclin spre a doua varianta ): Laue Ernst, care comercializa marca germana Adler ( 1900-1940 ) in Romania.

Emblema firmei ADLER, un vultur cu o roata in gheare inconjurata de fulgere, se simplifica la nivel de sigla auto intr-un vultur extrem de stilizat.


Garajul in momentul de fata se gaseste intr-o stare de degradare la care se adauga si neinspirate "modernizari" ( cosuri si guri de ventilatie ) ce afecteaza latura cladirii aflata spre strada.
Geamurile sparte sau tencuiala cazuta palesc in fata solutiei total nefericte de a varuii parterul in alb, solutie care practic rupe unitatea stilistica a cladirii.


Garajul este format din parter si doua etaje, accesul masinilor la nivelele superioare facandu-se printr-o cocheta rampa discret incadrata in latura cladirii aflata catre strada. Harta atasata mai jos dezvaluie si dimensiunea garajului si sugereaza ca fatada principala a imobilului pare sa se gaseasca pe partea laterala ce ramane ascunsa privitorului dinspre strada. Oricat m-am invurtit, ca un caine in jurul unei vitrine cu mezeluri, n-am reusit nici macar sa zaresc un colt cat de mic din fatada aflata pe latura lunga. Pana voi reusi sa ajung acolo, intr-o zi de lucru, cand service-ul este deschis, nu-mi ramane decat sa visez la cum poate sa arate si sa-mi inchipui ca undeva mai pastreaza, inca, vulturul stilizat de la Adler.

Pe sit-ul RCR ( Retromobil Club Romania ) gasim si fotografia unui Adler ce a supravietuit pana la noi si care este posibil sa fi fost comercializat in perioada interbelica de reprezentanta din strada Gr Manolescu, nr 21. Si ca veni vorba de strada Gr Manolescu ( actor roman 1857-1892 ) este uimitor, pentru Bucuresti, ca aceasta strada a ramas cu numele neschimbat in decursul timpului si mai mult decat atit numerotarea stradala este ( inca ) tot cea din 1938.




miercuri, 21 octombrie 2009

Colectia Volkswagen





VW 82 Kubelwagen Afrika Korps ( Gonio 1/24 )


Tentatiei de a va spune o intreaga poveste despre luptele din Africa in cel de-al doilea razboi mondial este foarte mare. Campania din Africa inceputa in 1940 este cea mai "romantica" actiune a ultimei conflagratii mondiale, are de toate: eroism, actiuni spectaculoase, italieni zgomotosi si atit, comandanti carismatici, decor exotic si mai ales putine victime si distrugeri "colaterale". Cu toate astea rezist acestei tentatii ( pentru povestea campaniei aveti carti si Discovery Channel ) si ma limitez la a va prezenta un VW Kubelwagen "Afrika Korps" din tabla scara 1/24 produs de firma ceheasca Gonio.

Masina este surprinzator de bine facuta, cu foarte multe detalii care de obicei lipsesc masinilor de tabla. Daca la acestea adaugam si platforma de care este prinsa, ingrijit realizata si inscriptionata constatam ca ne aflam in fata unei machete de colectie si nu o simpla jucarie.

Directia functioneaza, usile din fata se deschid si au un soi de clanta, capota motorului si capacul compartimentului de bagaje se deschid deasemenea. Masina are numere de inmatriculare de Wehrmacht si insemne specifice. Anvelopele sunt marcate "Continental" iar parbrizul se rabateaza.

Nu lipseste nici mitraliera MG 34 cu tot cu banda de cartuse si cutia de munitie. Gaura laterala pentru cric e la locul ei dar lipseste, din pacate, cricul.


In compartimentul motor se afla motorul :) realizat destul de stilizat comparativ cu alte elemente, spre ex. tobele de esapament, scuturile din fata si din spate, farurile sau lampa Notek la care s-a manifestat un surplus de grija pt detalii. In fata se afla prinse si doua cazmale numai bune pentru folosit in desert.


O poza care-mi place foarte mult ...
-Fritz fi-ti-ar droaga de ras! In mijlocul desertului te-ai gasit sa-i schimbi setu' motor? Ca m-a batut soarele in cap si nu se vede o berarie pe o raza de 500 de km ...




Pe spatele platformei de expunere producatorul s-a gandit sa intregeasca mica opera si cu o scurta poveste.
Firma Gonio a produs si un schimmwagen in aceias maniera pe care din pacate nu-l am... inca ;)




Colectia Volkswagen


VW 1303 by Schuco



Completare la aceasta postare.
Model la scara 1/66 are detalii bine realizate: roti, interior, etc Relativ surprinzator pentru aceasta scara este si faptul ca se deschid usile.




Starea actuala nu este tocmai una fericita ( vopsea decolorata, sarita, matuita, lipsa geamuri ).





marți, 20 octombrie 2009

Calator in tara vulturilor - Shqiperia


Albania Ep. 1



In urma cu vreo patru ani m-am oferit voluntar ( la fostul loc de munca ) sa plec in interes de serviciu in Albania. Ca si marea majoritate dintre voi nu stiam mai nimic despre aceasta tara, imaginea din minte fiindu-mi alcatuita din cele cateva clisee obisnuite: iliri, dezastru economic ( comparatia linistitoare a natiunii romane "bulgarii si albanezii stau mai prost ca noi"), eroul coniac national Skanderbeg, mafioti ( pe vremea aia stirile din italia incepeau cu ce-au mai facut albanezii, Mailat fiind inca ocupat cu cariera nationala ) , tigari Apollonia ( pe atunci fumam ) si cam atit.
Acum pe planeta asta sunt multe tari, pe unele le admiri, in altele ti-ar place sa traiesti, de unele ti-e frica sau sila si foarte putine de care te indragostesti cu adevarat. De Albania m-am indragostit definitiv. De dragoste in general se spune ca-i un pic oarba si chiar irationala, acum daca e asa sau nu o sa vedeti voi in serialul care debuteaza azi dedicat Albaniei.
In Albania am ajuns dupa ceva peripetii: plecat pe principiul "via recta est sempre bona" ( asa am invatat intr-un curs de italiana ca se zice la "drumul drept e intotdeauna bun" ) prin Bulgaria tot inainte spre Macedonia. Numai ca de la granita cu Macedonia am fost intorsi inapoi din lipsa de vize. Cine si-ar fi inchipuit ca-ti trebuie viza in Macedonia? Oricum tara privita de la granita arata ca un lagar de concentrare. Vamesii macedoneni aveau fete de nazisti iar in spatele lor se vedeau camioane militare, foisoare de supraveghere, sarma ghimpata ... Cum obtinerea unei vize presupunea intoarcerea la Sofia, gasirea legatiei Macedoniei ( care aflasem ca-i intr-un apartament la etajul x in blocul y ), asteptat pana a doua zi ( avea program de la 09 la 12 sau ceva in genul ) am optat pentru ocolirea Macedoniei prin Nordul Greciei.

Nu vreau sa intru in detalii legate de Bulgaria sau Grecia, sunt sigur ca tot romanul a fost, a vazut, are o idee. Singura recomandare pe care vreau sa v-o fac este situl arheologic de la Pella aflat in Nordul Greciei continentale. Pella a fost capitala regatului antic macedonean si pastreaza in agora niste mozaicuri superbe realizate din pietre de marimea unor boabe de fasole. La acestea se adauga si muzeul de peste drum ( nu foarte mare ) dar care adaposteste niste exponate de arta greaca si elenistica ce-l vor lasa cu gura cascata pe orice pasionat sau simplu vizitator .


Dar sa revenim la Albania ... Aceasta tara ar trebui transformata intr-o rezervatie naturala si culturala. In cei peste 50 de ani de comunism, urmare a unei izolari aproape totala chiar si fata de celelalte tari din blocul rasaritean, nu a evoluat foarte mult la nivel de infrastructura sau industrie. Peisajul este aproape neatins de interventia omului cu exceptia unei zone miniere spre granita cu Grecia.




Albania este o tara plina de munti inalti ( cel mai inalt, Korab, are 2753 m ) iar ca sa ajungi dintr-un oras in altul trebuie sa treci minim doi munti. Trecerea lor este o adevarata provocare. Drumul urca in zig zag pana pe varful muntelui, merge o vreme pe creasta si apoi coboara la fel cum a urcat pe partea cealalta. Daca te gandesti ca treaba asta se face la altitudini de peste 1000 de metrii pe sosele ce au de multe ori o singura banda pentru ambele sensuri si care culmea nici nu-i protejata de vreo balustrada, aventura devine totala. La inceput faceam greseala sa intreb cati km sunt pana in orasul X si nu intelegeam de ce albanezii mei se uita ciudat la mine si dupa ceva pauza de gandire raspundeau nedumeriti; "pai sa fie in jur de 150 de km". Dupa 4 ore de mers nu ajunsesem inca la destinatie, asa am invatat ca intrebarea corecta este "cate ore facem pana in orasul x? ".


Drumurile au ales si masina nationala aceasta fiind Mercedes. Am aflat ca e printre putinele masini care rezista la drumurile albaneze. Noi eram veniti cu un Renault Clio nou dar care a ajuns inapoi in Romania cu ambele amortizoare spate scurse desi ne-am dat silinta sa-l protejam.
Cu toate astea tara e frumoasa si cu riscul de a ma repeta va spun ca are un farmec salbatic pierdut de orice alta tara din Europa.

Frumusetea naturii "naturale" in care E-urile civilizatie inca nu si-au facut simtit gustul este intregita de vestigiile istorice.
Lasam pentru moment la o parte celebrele cazemate comuniste care se gasesc peste tot ( in lungi linii paralele pe fasiile de campie, in intersectii, pe malul marii sau pe varful dealului sau al muntelui ) si care devin o atractie turistica in sine ne vom opri astazi la Sighisoara Albaniei, orasul Gjirokastra.
Orasul a inceput sa se dezvolte incepand cu sec. XII in jurul unei fortificatii bizantine aflate pe varful unui deal. In evul mediu este cunoscut sub numele de Argyropolis "orasul de argint".
Casele aflate in orasul vechi, desi destul de prost intretinute, au un farmec aparte.
Stradutele inguste urca si coboara pe dealul cetatii, diferenta fata de alte orase medievale fiind data si de prezenta moscheilor. Marele erou national Skanderbeg ( un fel de Mircea cel Batran al lor ) a oscilat intre catolicism, ortodoxism si islamism in functie de conjuncturile politice. In final islamismul s-a impus si ca urmare a transformarii statului medieval in pasalic. Puterea comunista a scos religia in afara legii in urma cu mai bine de 30 de ani asa incat albanezul este departe de a fi un fanatic religios sau chiar un practicant normal. El tine cu mare placere toate sarbatorile musulmane, dar si pe cele ortodoxe ale principalei minoritati, toate fiind ocazii numai bune de petrecut. In moscheie sau biserica nu prea intra ne fiind obisnuit ca acestea sa fie deschise.


Revenind cu discutia la Gjirokastra noastra trebuie spus ca toate casele din orasul vechi sunt acoperite cu placi de piatra pe post de tigle.


Plimbandu-ma prin orasul medieval atentia mi-a fost atrasa de ceva ce se dorea a fi cantare dar care era de fapt un cor de urletele ce veneau dintr-o carciumioara aflata spre capatul unei stradute. Un gand mi-a trecut, oarecum firesc prin cap: "uite si la astia cum zbiara ca niste vite, parca ar fi romani", apoi l-am intrebat pe albanezul nostru aflat pe post de ghid ce se intampla acolo. Acesta senin ne-a lamurit ca asa se manifesta localnicii cand sunt cu chef asta fiind un obicei al principalei minoritati majoritare din oras ... aromanii.

Va urma ...

vineri, 16 octombrie 2009

Colectia Volkswagen

Modele VW la scara. Ep.1


Incep in seara asta sa va prezint colectia de VW modele la scara. Am sa incerc sa fac si o scurta descriere pentru fiecare.

Incepem cu cea mai mica si mai noua ...
1.VW New Beetle, scara 1/72, producator Cararama. Calitate este foarte buna, detaliile amanuntite. Macheta recent produsa, inca se mai gaseste pe piata.
2. VW Beetle 1303, scara 1/80? , producator Wiking. Macheta aniversara, serie limitata emisa cu ocazia intrunirii de anul trecut de la Wolfsburg prilejuita de implinirea a 70 de ani de Volkswagen. Ambalaj original.


3. Trei VW dupa cum urmeaza ( de la stanga la dreapta ):
a. VW 1302, scara 1/60, producator Majorette ( made in Thailand ) are trapa decupata, ambalaj original, realizare buna.
b. VW 1300, scara neprecizata, producator Maisto ( Made in China ) este prost executata, calitate slaba.
c. VW Golf LS ( 1 ), scara neprecizata, producator Matchbox ( Made in England, 1976 No. 7 ), volan pe dreapta, calitate old style ;) . Are lipsa carligul de remorcare si schiurile de pe plafon.


4. VW Thing si VW Passat.
a. VW Passat ( ultimul model ), scara neprecizata, producator Norev ( Made in China ) , calitate foarte buna, macheta distribuita in reteaua dealer-ilor VW, are ambalajul original.

b. VW Thing sau 181, scara neprecizata, producator Polistil ( Made in Italy ), calitate buna ( old style ), numar spate imprimat pe hartie.

5. Nu-i VW dar e frumos si interesant :) . Half Track A.P.C , scara neprecizata, producator Matchbox ( Made in Englan 1974 ) , calitate executie f. buna, macheta se afla in momentul de fata intr-o stare nu tocmai fericita ( senile neoriginale, vopsea sarita, lipsa componente ).

Fotografie spate pentru 3b.

6. VW Bus Samba T1, scara 1/43, producator Maisto ( Made in China ). Calitate slaba, detalii grosolane, macheta recenta ( cred ca se mai gaseste pe piata ).
7. VW Crafter, scara 1/43, producator Minichamps ( China ), calitate foarte buna, detalii exceptionale ( a se remarca "navigatia" de la bord ;) ) , se distribuie prin reteaua dealer-ilor VW ( ambalaj original ).



8. VW Beetle Cabrio, scara 1/43, producator Cararama ( China ), calitate foarte buna, detalii de mare finete.

9. Bus-uri T1, scara 1/90, producator Schuco, editie limitata 3000 bucati, datate ( mai 2003 ), ambalaj original ( cutie tabla ) insotita de certificat.




Urmeaza ;) ....