joi, 22 aprilie 2010

Odihna activa - Ziua 4


O alta operatie de intretinere pe care o execut in fiecare primavara si cu care am inceput ziua de Joi este cea de gresare a puntii fata. Puntea fata are 4 gresoare prin care cu tecalemitul personal indes vaselina pana ce aceasta incepe sa iasa pe langa bucsele de la bratele fuzetei ( vezi foto 2 ).
Operatiunea de gresare o execut cu masina suspendata de fata pe capre. La final gresoarele le las acoperite de un strat protector de vaselina ( vezi foto 1 ).


Operatiunea de gresare la acest tip de masina este foarte importanta si asigura o viata lunga elementelor suspensiei aflate in punte ( bucse, rulmenti, bari de torsiune ).

Cu ocazia asta am constatat si prezenta a 3 gauri de rugina care m-au indispus teribil si pentru care va trebui in viitorul apropiat sa gasesc un tinichigiu.
Ziua am continuat-o cu tratarea cu chelade a unor zone unde rugina incepea sa-si faca simtita prezenta. Apoi am vopsit un capat de prag ( manjit de un vopsitor cu chit ) si care la un moment dat devenise dintr-un capat de prag un capat de tara ;) . Lipirea chederelor desprinse in iarna trecuta ca urmare a inghetului a fost o mare realizare caci incepusera sa ma obsedeze felul in care atarnau peste tot. Iar in final am mesterit si nitel la toba de esapament care paraia pe la o imbinare cu galeria de evacuare. Ma rog paraia pe la amandoua dar n-am mai avut timp si chef decat de una singura. Vineri am plecat la Breaza sa recuperez fetele de usi si ceva panouri laterale. "Uichendul" asta voi incerca sa montez o parte din panourile laterale si sa incep refacerea fetelor de usi. Promit sa revin cu fotografii.
Ieri mi-am petrecut ceva timp urmarind aventura unor romani care de 8 luni de zile se plimba cu un bus VW ( Suchi pe numele lui :) ) prin America de Sud. Citind povestea lor si privind fotografiile ce o insotesc mi s-a facut un dor sfasietor de umblat brambura prin lume cu batranul meu volkswagen "cainele" . Asa ca pentru uichend va recomand sa lasati visele sa zboare urmarind calatoria lor pe care o gasiti aici .


Odihna activa - Ziua 3

A treia zi a urmat instalarea scaunelor si banchetei pe masina. Cu aceasta ocazie s-au mai realizat alte cateva chestii printre care si o curatenie generala. In urma acesteia s-a adunat cam un ghiveci mediu ( numai bun pentru un ficus adolescent sau un pui de brad argintiu ) de pamant si pietris. Nu ma intrebati de unde s-a strans ca n-as sti sa va raspund.


Pregatiri pentru montarea banchetei spate.

Pentru ca tot lucram la interior am hotarat sa rezolv si alte cateva probleme legate de acesta. Am pus o mocheta originala neagra pe jos in fata , am igienizat :) consola centrala, si am inlocuit cutia torpedoului si cablul pentru deschiderea capotei fata. Asta iarna cand erau minus enspe grade afara a sarit cablul de la capota ( in partea dinspre torpedou ). Incercarea mea de a drege problema s-a lasat din cauza de temperaturi uimitor de mici pentru o incalzire globala cu spargerea cutiei torpedoului si camasii cablului ( avea 40 de ani si era din plastic ).


Am pus o alta cutie care avea si cablul atasat si dupa ce totul a fost aranjat cu grija si montat la loc ce credeti ca s-a rupt la primul test cu capota, evident, inchisa ( la testele cu capota deschisa a rezistat fara nici o problema)? Normal, logic, firesc, murphyan: cablul ...


Dar sa admiram noile scaune montate pe masina.

Acum sunt in pregatire panourile originale negre si sper ca in "uichendu' " asta sa le si montez pe masina ( macar cele din spate ). Urmeaza o mocheta neagra pentru intreaga masina ce ramane sa vedem daca va fi una marca TMI sau apelam la ceva similar de pe piata interna ( ramane de studiat ;) ). Maine va astept la a patra zi de odihna activa.


Odihna activa - Ziua 2





Bancheta spate si scaunul stanga fata dupa ce au fost spalate cu detergent si frecate cu peria si-au gasit locul pe balcon la uscat.

Panourile laterale au fost de asemenea spalate iar cartonul inmuiat. Apoi au fost puse la uscat sub niste greutati pentru revenirea la o forma dreapta. ( damigeana e plina cu apa iar bidonul de vin e un soi de otet industrial asa ca singura lor utilitate practica a fost cea de greutati pentru presa :) ).

In pernele banchetei spate am gasit si etichetele originale aflate intr-o stare foarte buna.



Una din ele prezinta si o stampila datata din care rezulta ca a fost fabricata in 22.09.66 . Pentru niste banchete de peste 40 de ani se prezinta foarte bine.


Scaunul din dreapta fata il aveam de mai mult timp, complet si fara probleme majore asa ca nu insist asupra lui.

Bancheta din masina avea o tapiterie facuta cu foarte multi ani in urma cu materiale romanesti de proasta calitate si de un gust indoielnic. In fotografia de mai jos se vede tapiteria refacuta cu material romanesc asa cum arata ea la momentul cumpararii masinii ( intre timp scaunele fata primisera o tapiterie originala vw maro restaurata binisor ).


Vechea lucrarea de la bancheta spate o acoperisem cu cu o husa auto universala made in china :( .

Pentru scaunul din stanga fata am folosit structura metalica de la cel aflat deja pe masina inlocuind cu totul perna sezutului si vinilinul de la spatar.

Vechiul scaun scos pentru a fi transformat din maro in negru ;) .
Inainte de a imbraca scaunul, "noua" tapiterie a trecut printr-un proces de reabilitare. Cusaturile desfacute au fost refacute ...



Iar zonele ce prezentau slabiri ale materialului si predispozitie la rupere au fost intarite prin cusaturi. Cusaturile le-am realizat personal si manual.

Odata cu tapiteria au venit si ceva optionale VW interesante: ornamente si butoane cromate pentru scaunele fata. Bineanteles ca au fost si ele curatate si montate.


In final am folosit pentru tratamentul materialului o spuma de curatare, dezinfectare si protectie pentru tapiterii auto ( si nu numai ).
La sfarsiutl celei de a doua zi aveam deja scaunele si banchetele gata de montare. Nu mai trebuia decat sa se opreasca ploaia pentru a vedea cum arata pe masina...

Scaunul stanga fata gata de a fi pus pe masina.
Probabil ca multi se vor intreba de ce am preferat folosirea unei tapiterii originale dar veche in defavoarea unei reproduceri reusite si noua ( cum sunt cele oferite de TMI ). Raspunsul este constituit din doua motivatii. Prima ar fi pretul uneia noi ( aproximativ 1200 lei ) care e de 4 ori mai mare decat pretul final pentru tapiteria veche refacuta ( aici includem pretul efectiv al tapiteriei vechi, cheltuieli de transport si berile din timpul operatiunilor de refacere ;) ). A doua motivatie tine de estetica: masina mea este departe de a fi o masina cu aspect impecabil ( nu ca nu mi-as dori dar este o masina care nu sta in garaj si este folosita tot timpul anului ) iar o tapiterie noua-nouta ar fi facut nota discordanta cu patina masinii. Sincer imi plac mai mult lucrurile vechi, care-si pastreaza o "patina nobila" ( a nu se confunda "patina nobila" cu catrafuse vechi si jegoase! ), decat cele care au fost impecabil restaurate si au aspectul de "nou". Asta nu inseamna ca nu apreciez munca celor care au adus masini vechi de peste 40 - 50 de ani la infatisarea avuta in ziua in care au parasit poarta fabricii. Dar despre acesti oameni pasionati si masinile lor minunate cu o alta ocazie.

Odihna activa - Ziua 1


In fiecare primavara imi rezerv cateva zile pentru lucrarile de intretinere la vw-ul meu typ 3. Mentenanta periodica asigura o buna functionare in timp. Stiu ca suna ca un slogan prost dar este o cruda realitate. Mentenanta preventiva si periodica se face la acest gen de masina cu costuri foarte mici si nu necesita un service ci doar cateva scule si cunostinte minime, doar e un VW clasic gandit sa fie usor de intretinut si fiabil.
Am inceput prin a regla jocul dintre supape si culbutori. Cum se procedeaza? Foarte simplu! Pe primul element mobil al turbinei ( sa-i zicem roata cu pale ) se afla mai multe semne. Unele din acestea sunt grupate intr-o succesiune din care unul in dreapta ( cel care are o forma ascutita ) e folosit pentru reglarea avansului ( 7,5 grade ) prin raportarea la semnul aflat pe carcasa turbinei ( vorbim de motoare a caror serie incepe cu T ! ). Primul semn din stanga aflat in aceasta succesiune se afla la 0 grade si il vom folosi pentru reglarea culbutorilor la cilindrul 1 si 3 ( daca-mi aduc bine aminte :) ). Se aduce luleaua de la distribuitor in dreptul fisei de la cilindrul 1 si se aliniaza semnul de pe turbina la 0 grade ( acum ne aflam cu cilindrul 1 in punctul mort superior ), apoi se regleaza cu lera jocul atat pe admisie cat si pe evacuare la 0,15 mm. Se procedeaza similar si pentru cilindrul 3. ( vezi foto 1 si 2 de mai jos ).








Pentru cilindrii 2 si 4 se vor folosi semnele aflate la 180 grade pe roata cu pale fata de semnul de 0 grade. Cel mai bine se scoate una din bujii ( de la cilindrul 2 sau de la 4 ) si se verifica cu o surubelnita punctul mort superior. Eu l-am gasit undeva ca in fotografia de mai jos , nitel mai in stanga decat a surprins aparatul foto.


Odata jocul culbutorilor reglat am trecut la inlocuirea uleiului la motor. Uleiul de motor il inlocuiesc la 4000 km pe timp de vara sau in primavara indiferent de km parcursi peste iarna. Iarna il inlocuiesc periodic cam la 2000 de km daca ii fac in drumuri scurte. Pentru aceasta am folosit un bidon gol taiat in care am scurs uleiul din motor ( in foto de mai jos bidonul albastru ). Folosind un astfel de bidon este foarte simplu apoi sa punem uleiul ars intr-un alt recipient pentru ca folosim gura bidonului ca pe o palnie. La un schimb de ulei, facut cu grija, imi cad de regula maxim 3 picaturi de ulei pe jos, peste care pun apoi nisip in care se imbiba si pe care la final il strang cu matura si farasul. Uleiul ars va fi folosit la intretinerea gardului de lemn de la Breaza. Pentru schimb folosesc ulei Mol Botond 20 W 50. Operatiunea "uleiul" a fost finalizata prin spalarea filtrului de aer si inlocuirea uleiului din acesta . Pentru flitrul de aer am folosit uleiul scos din motor gandindu-ma ca-i mai subtire si asigura o spalare mai eficenta a elementului filtrant din filtru. Neclar ( vorba unui clasic in viata ) daca-i bine sau nu.


O alta operatiune "de primavara" este verificarea si inlocuirea furtunelor de benzina. Daca un furtun se intareste si incepe sa prezinte crapaturi ( vezi foto mai jos ) cu siguranta este un prim pas spre transformarea masinii intr-o torta. Ca sa evitam aceasta schimbam furtunele de benzina care obligatoriu vor fi asigurate cu coliere la toate imbinarile.

Cam astea au fost operatiunile executate in dimineata primei zile. Dupa-amiaza am trecut la spalarea tapiteriei ce urma sa fie pusa pe masina. Avand in vedere ca aceasta provenea de pe o masina ce nu mai functiona de multi ani de zile se prezenta foarte murdara si cu un miros patrunzator de vechi si mucegai. Pentru ca sunt locuitor al unui apartament operatiunea s-a desfasurat in cada unde am spalat bancheta spate scaunul fata si panourile laterale. Sotia era acasa asa incat fondul sonor a fost asigurat :) . Noroc ca dupa atatia ani a inceput sa se ( mai ) obisnuiasca cu astfel de operatiuni. Toata aceasta treaba mi-a adus aminte de cum poti sa-ti faci partenera sa urle minute in sir la o partida de amor: ti-o stergi de perdea.
Cam atat am facut in prima zi. Maine vom vedea cum a decurs restaurarea tapiteriei in cea de a doua zi.

Am revenit!


Pe la Sighisoara

Gata, am revenit! Pentru o saptamana am fost in ceea ce s-ar putea numi concediu de odihna activa. Adica n-am mai muncit la scarbici dar am muncit la masina. Dupa o iarna grea in care a facut fata cu brio conditiilor meteo si drumurilor mioritice, "cainele" ( typ 3-ul meu ) necesita ample lucrari de intretinere. Am profitat de aceste lucrari si i-am adus si niste schimbari ce vor fi prezentate intr-un soi de serial in zilele ce vor urma.
Povestea a inceput "uichendul" trecut cu o vizita la Sighisoara de unde am venit printre altele si cu cateva fotografii si consideratii.
Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita de romani. Lucrurile nu au stat tot timpul chiar asa, astfel la recensamantul din 1910 la Sighisoara locuiau: 11587 locuitori din care 5686 germani, 3031 romani, 2687 unguri si vreo 380 alte nationalitati. De la nemti a ramas vechiul oras cu cetatea aferenta. La recensamantul din 2002 avem vreo 32300 locuitori din care 24571 romani, 5934 maghiari, 1135 tigani si doar vreo 623 germani. ( Sursa datelor wikipedia ).


Orasul se prezinta suspect de curat ( suspect pentru un bucurestean obisnuit cu jegul monstruos al capitalei ) si cu un enorm potential.


La fel ca si intreaga tara care are un enorm potential si atat. Casele ar putea fi restaurate iar inmultirea pensiunilor si a restaurantelor sau a altor activitati desfasurate in aceste vechi imobile ( muzee, ateliere artistice sau traditionale etc ) ar aduce un plus de turisti si ( logic ) venituri si locuri de munca calificate.


Daca fiecare casa ar fi restaurata si nu renovata in deja consacratul stil mioritic ( termopane, culori ale fatadei ce-ti afecteaza retina, acoperisuri de tabla, etc ) s-ar creea locuri de munca pentru restauratori profesionisti, istorici si artisti ( adica tocmai acei oameni pe care bugetul si conducerea nu-i mai suporta ). Spre exemplu restaurarea tamplariei din lemn ( ce tampit suna! ) ar creea locuri de munca pentru restauratori si tamplari profesionisti iar efectul final este net superior tamplariei "termopan" din PVC sau aluminiu, ce ( din nefericire ) usor cucereste intregul oras.
Daca vorbim de cuceritorii vechiului oras nu putem sa-i uitam pe invadatorii ce au pus stapanire pe cerul, stalpii si casele Romaniei: cablurile.
Incercarea de a face o fotografie decenta sau de a vedea cerul e o intreaga aventura. Nu vreau sa-mi imaginez artificiile la care trebuie sa recurga producatorul unui film "de epoca" ce doreste sa foloseasca un oras din Romania drept decor.

Front de case pe o strada din Sighisoara ...

...aceias strada cu cerul negru de cabluri.

Vedere asupra turnului medieval cu ceas de pe o straduta laterala...


... si aceias priveliste dar vazuta cu cativa pasi mai in spate.


In rest vizita la o ora matinala ( 07:00 -08:30 ) m-a scutit de intalnirea cu conationalii si mi-a permis sa admir in liniste arhitectura medievala transilvaneana, ocazie cu care mi-au venit in cap cateva lucrari ce as putea sa le scriu despre aceasta dar pe care cu siguranta nu le voi scrie niciodata.




Trainicia lucrului nemtesc ( si nu altceva ) face ca zidurile sa mai stea ( inca ) in picioare.

Prin orasul pustiu am avut un ghid cu "vier pfoten" ;) .


Curiozitate:
In urma cu 30-40 de ani prostul satului dintr-un sat sasesc a emigrat in RDG ?







O fatada de magazin frumos restaurata.
Sic transit gloria mundi ...


marți, 20 aprilie 2010

Anunt~

INVENTAR. REVENITI!

luni, 19 aprilie 2010

Anunt~

PLECAT DUPA MARFA. REVENITI !

duminică, 18 aprilie 2010

Anunt~


Gestionar in concediu. Reveniti!

miercuri, 14 aprilie 2010

Secretul Mioritei




-Ce sti tu mai?
-Eee las ca stiu eu!
-Sti ce ingroapa pisica...

"Misterele Bucurestiului" o carte proasta, "Misterele Bucurestilor" un film la fel de prost, atunci de ce n-ar fi si o serie proasta de articole pe acest blog "Mistere Bucurestene"? Oricum Bucurestii sunt un mister pentru toata lumea. Este vorba de insasi misterul vietii intr-un oras impropriu vietii. Dar sa nu ne aberam prea tare si sa incepem cautarea misterelor bucurestene din exterior spre interior, precum un calator proaspat venit in oras, sa zicem de pe DN1 ;) .
Calatorul nostru trece nonsalant peste misterul dezvoltarii aberante a orasului catre Nord ( nimeni nu stie de ce e cool sa construiesti ansambluri rezidentiale sau cladiri de birouri intr-o zona lipsita de infrastructura, fara metrou, autostrada, etc si departe de orice punct de interes urban ) si ajunge la Gara Baneasa. Se minuneaza nitel ca Gara Regala e parasita si nu mai are nici o utilitate practica, apoi se minuneaza si de Vila Minovici cum de mai sta in picioare dupa 50 de ani de durere in c*r a primariei capitalei si se racoreste nitel privind la Fantana Miorita.
Ca sa-si faca o idee de cum arata candva zona, gandita ca un ansamblu relativ unitar, apeleaza la o fotografie de epoca.


Apoi face si el una pentru comparatie:


Tot uitandu-se si comparand ii sare in ochi un element ciudat, am putea spune chiar misterios: banca de piatra din fata Vilei Minovici.
Acum relativ ascunsa de un mobilier urban indoielnic ( statie de autobus si o alta banca de lemn! ) era perfect vizibila in fotografia facuta in prima jumatate a secolului XX.


Calatorul nostru obosit decide sa se odihneasca pe celebra banca de piatra. Apropiindu-se de ea ii sar repede in ochi ceva elemente ce nu apareau in vechea fotografie ( vezi locul indicat de sageata rosie pe detaliul fotografiei alb/negru )


Da, o frumusete de guri de ventilatie de la un adapost antiaerian sau, poate, de la un tunel secret.





Cand au aparut acestea ( in fotografia de epoca nu erau ;) ) si ce deservesc ele cu exactitate ramane un mare mister. Oricum banca n-a ramas nesimtitoare la schimbari si s-a miscat cativa metrii catre gara ca sa ascunda aceste guri de aerisire :) . Poate ca actualul mobilier urban, statia de autobus si noua banca de lemn nu-s puse tocmai intamplator ci au rolul de a ascunde banca noastra buclucasa.


Calatorul ( am putea sa-i spunem "Vanatorul de mistere" ca doar am stabilit de la inceput ca avem de a face cu o actiune specifica filmelor de serie B, poate chiar C ) , oarecum multumit de descoperire, isi continua drumul catre centrul orasului in cautare de noi mistere misterioase.
Nici nu lasa bine in urma "Secretul Mioritei" si peste ce credeti ca da la cateva sute de metrii distanta?
Peste un stalp misterios!


Stalpul de fonta, frumos si ingrijit ornamentat, are in partea de sus o monograma, un B mare peste care se suprapune un P mai mic ( inclin sa cred ca e o monograma a Primariei Bucuresti ).


Cu siguranta sta acolo de la inceputul secolului XX.

Misterul stalpului consta in pozitia lui, aceasta indica un gard sau balustrada construita perpendicular pe sosea si nu paralel cu aceasta. Sa fi fost vorba de un gard ce candva marca limitele orasului? Mare mister monsher!