marți, 30 martie 2010

Welcome home Ep 7




Vizita la fabrica. Orasul.

Intr-una din zile organizatorii intrunirii ne-au invitat la un tur al fabricii Volkswagen de la Wolfsburg. Pentru un pasionat, pentru un posesor de Volkswagen, vizita, la fabrica de unde masina lui a plecat in urma cu 40 de ani, este un moment impresionant. Din 95 de cand am permisul si am condus primul meu Variant din 1972, am visat sa merg cu aceea masina la fabrica. Multi au privit cu neancredere sau cu un zambet compatimitor acest vis. Cunoscutii m-au incurajat: "baaa nu-ti da voie cu masina aia in Germania! Acolo daca n-ai cel putin Q7, M13, Z enspe sau Aseis, te impusca sau in cel mai bun caz te amendeaza, iti da masina la remat-ul lor nemtesc, etc".
In 2008 acel vis a devenit realitate. Eu si cu "cainele", Variantul meu din 1969, bateam la poarta fabricii! Si acum cand scriu mi se zbate o lacrima in coltul ochilor .

La intrarea in fabrica. Pe fundal se vad cele doua turnuri in care sunt depozitate masinile noi.

Ziua era frumoasa si participantii la turul fabricii au venit fiecare cu masinile lor.








Fabrica.

E da, fabrica era o poezie, o poezie a tehnicii! A fost prima data cand am vazut o fabrica complet automatizata. Pe o parte intrau sulurile de tabla, dupa ce treceau prin prese uriase ieseau sub forma de componente ( usi, capote, podele, etc ), care erau apoi sudate de roboti, asamblate de roboti, vopsite de roborti. Oamenii doar supravegheau fluxul tehnologic si faceau verificarile de calitate in toate etapele productiei. Orice abatere de la standard era considerata rebut si indepartata din schema.



Prima presa a fabricii devenita acum obiect de muzeu. S-ar putea sa spun o prostie dar daca-mi aduc bine aminte avea si un nume: Herta? sau asa ceva ...


La fiecare ora lucrata muncitorii aveau 15 minute pauza.

Precizie, curatenie si ordine nemteasca!


Evident ca fotografiatul in fabrica era interzis pe motiv ca in unele sectii se fabricau componente pentru noul Golf 6. Pozele din interiorul fabricii nu au fost facute de mine ci de prietenul MishuL. Pentru ce a urmat si cum s-au desfasurat lucrurile un dialog preluat de pe vwforum.ro spune tot:

"Eu: Poate nu v-am zis dar Mishu era ca un japonez dezlantuit: poza tot! el are si poze din fabrica . ......Nu stiu daca am apucat sa-ti povestesc dar cand am iesit de la turul fabricii, indreptindu-ma spre o magazie de scria pe ea "shop", chiar vis a vis de fabrica, ma jucam cu capacul obiectivului aparatului de fotografiat. Bai a sarit un paznic, pensionar, batrin (cred ca era din primii angajati ai fabrici ) fix la beregatile mele (latra ca apucatul in caineasca lui ). Nu mi-a dat drumul pana n-au venit unii de la fabrica mai tineri care parleau si alte limbi decat caineasca nazista si care au constatat rapid ca nu-s spion sau ziarist. Chiar ma gandeam ca prostu' : uite Mishu face poze-n fabrica ca la el acasa si eu abia frec un pic obiectivu' la rece si ma musca hicleristu'

MishuL: Daca iti aduci aminte, am avut chiar nesimtzirea sa declanshez (din gresheala) si blitz-ul! de 2-3 ori!Ai vazut tu pana acum spion industrial cu aparatu' foto cat un pachet de unt?
asta e ca semnele alea de foto interzis, de pe langa unitatile militare. Da' li se uita americanu' din satelit si in gaura.... de eshapament .

Tot eu: HAHAHAHA!!!!! Imi aduc aminte ) "Ups! Sorry! N-a fost cu intentie ".... Trebuia sa-l vezi pe mosulica! sigur a fost la contra informatii militare pe vremea cand rusii veneau cu un micut aparat de fotografiat de marimea unui frigider . Bai terminati ca ma doare burta de la atita ras .....


La final masiniile noi noute erau transportate tot pe benzi in turnurile de stocare.


Orasul Wolfsburg.

Orasul Wolfsburg a aparut odata cu fabrica in 1938, avand initial numele KDF Stadt. Deci un oras nou construit in cea mai mare parte dupa razboi. V-ar placea sa locuiti la marginea Parcului Herastrau? Daca da, atunci cu siguranta v-ar placea sa locuiti si in Wolfsburg. Spatiul verde ( vezi mai jos vederea din satelit preluata de la google map ) este la fel de mare, sau poate chiar mai mare, decat cel construit.


Detaliu al balustradei podului care leaga orasul de baia publica ( baden ) si stadionul de fotbal. Era realizata din piatra nelegata cu ciment, mortar sau beton, doar perfect aranjata si sustinuta de o plasa de sarma.


Chestii care m-au impresionat in mod deosebit:
Pai in primul rand Baden-ul ( baia ). Era un complex acvatic format din 3 bazine: unul de dimensiuni olimpice pentru inot si sarituri, un altul apropiat ca dimensiuni dar cu valuri iar ultimul, avand o forma neregulata, se gasea jumate in interiorul cladirii si jumate afara. Trecerea din interior in exterior se facea prin canale cu jet de apa. Practic nu trebuia decat sa faci pluta si apa te plimba de colo pana dincolo. Bazinul avea si diverse sisteme de masaj cu apa. Nu trebuie sa va mai spun ca organizarea era nemteasca si toate lucrurile mergeau la fel. O chestie usor de neanteles pentru un latin fudul: dusurile aveau apa cu temperatura prestabilita si fie ca-ti placea sau nu, te spalai la aceea temperatura.
Apoi animalele: in spatiile verzi, in parcuri, era plin de animale salbatice ( rate, iepuri ). Fotografiile de mai jos sunt facute in spatiul verde de langa stadion. Credeti ca asa ceva ar fi posibil in Ghencea, Stefan cel Mare sau Giulesti? :)


O familie de rate...



... si pentru ca vine Pastele va propun mai multe fotografii cu iepurasi facute in acelas loc.

Numarati cati urecheati apar in aceasta fotografie...

... sau in aceasta. ;)

Astia doi nu stiu ce vroiau sa faca cand i-am deranjat cu sedinta foto :)) .

Probabil niste chestii de-ale lor iepuresti: socializare, sport etc
Prin oras ne-am plimbat cu ocazia paradei de masini dar de la aceasta, din pacate, nu am decat o fotografie :( .



In ultima zi, pe o ploaie ce la noi ar fi purtat denumirea de potop, apocalipsa sau revarsarea potopica apocaliptica a apelor si care ar fi inecat tot orasul intr-o imensa balta jegoasa dar care acolo nu a fost decat o ploaie torentiala si atat, am facut o vizita la un service al organizatorilor.


O fotografie facuta pe furis va poate da o idee de ce masini erau reparate sau restaurate acolo.


luni, 29 martie 2010

Cat de vechi e semaforul de la Baneasa?



Recent deschisul pasaj de la Baneasa a facut sa paleasca importanta semaforului din acelas loc. Principala poarta de intrare in Bucuresti a fost deservita multi ani de acest semafor. Cu totii ne-am petrecut minute, ce-au parut o eternitate, incercand sa trecem de el. Dar cat de vechi este acest semafor sau ideea de semafor in zona?
Cautand prin fotografiile familiei am gasit una cu tatal meu ( Adrian Beldeanu, Dumnezeu sa-l odihneasca! ) si prima lui motocicleta noua, un IJ, datata Septembrie 1962 si facuta la Aeroportul Baneasa. In plan secund se zareste si un semafor orientat catre oras dar pe sensul de mers spre iesirea din Bucuresti. Asa cum arata orientat, semaforul nostru, ar fi avut rolul de a prioritiza circulatia la iesirea din aeroport si poate sa permita, prin bucla aflata in dreapta lui, intoarcerea la iesirea din oras.
De ce era nevoie de acest semafor in 1962? Circulatia intensa ce apare in fotografie ( se distinge cu greutate in coltul din dreapta sus o masina ce pare a fi un IMS ) nu ar justifica prezenta unui semafor decat prin prisma unei dezvoltari pentru viitor a orasului sau prin aceea a dorintei de modernitate in preajma principalului aeroport al tarii la aceea vreme ( aeroportul Otopeni primind destinatie civila abia dupa anul 1965 ).



Ma simt obligat sa revin cu o completare, respectiv o incercare de indicare a locului unde a fost facuta fotografia si a amplasamentului semaforului in discutie, pe baza unei imagini de la google maps. Cu "flacara violet" e propunerea mea pt traseul probabil al mijloacelor de transport la aeroport in aceea vreme. Astept parerile voastre.




Studiind mai bine fotografia si imaginea din satelit am ajuns la concluzia ca semaforul si bucla s-ar fi aflat mult mai in spate, cam pe unde incepe bucla actuala, am notat locul pe plan cu un X rosu si "?".

sâmbătă, 27 martie 2010

Manualul carosierului auto

Am doua locuri preferate de plimbare cand am foarte putini bani in buzunar: anticariatele sau anticarii volanti si targul de vechituri. Si intr-un loc si in celalalt ai, mai mereu, surpriza de a gasii lucruri interesante la preturi foarte mici.
Asa se face ca de curand am achizitionat de la un anticar volant o carte ieftina ( 10 lei ) dar foarte interesanta, este vorba de "Manualul carosierului auto" aparut in 1962 si semnat de H. Freifeld.
Era o vreme cand cel care repara sau facea caroserii de masina se numea carosier si nu tinichigiu ( asta din urma facea burlane si jgheaburi ) dar vorba unui pedagog actual celebru sa terminam cu filoziofia ca tara are nevoie de tinichigii si ospatari.


Cartea la prima vedere ar putea parea depasita sau anacronica dar contine foarte multe informatii utile oricarui pasionat de masini in general dar si pasionatului de vehicule istorice sau masini clasice in special. Exemplificarile ( dat fiind anul aparitiei ) sunt facute cu masini din blocul estic ( Pobeda, Zil, Tatra, SR, etc ) dar informatiile prezentate sunt aplicabile la repararea sau confectionarea oricarei tip de caroserie. Capitolul dedicat caroseriilor cu structura de lemn m-a fascinat in mod special, aici gasim date comparative pentru diferite esente de lemn prin prisma caroseriilor auto.


Aceasta carte n-ar trebui sa lipseasca din biblioteca nici unui pasionat de vehicule istorice care porneste pe drumul restaurarii unui astfel de masini. Unele procedee pot parea chiar hilare in contextul actual dar se pot dovedii chiar si dupa 50 de ani la fel de folositoare.
Pentru final un extras din carte:
"Pentru indepartarea vopselei vechi se foloseste una din solutiile urmatoare:
-tetraclorura de carbon 15%, alcool metilic 30%, acetona 25%, benzol 20% si parafina 10 %.
-parafina 6%, benzol 52 %, si alcool metilic 42 %;
-soda caustica 25 %, coca de faina de cartofi 30% si apa 45%;
-soda caustica 10%, alcool pur 35%, solvent naftenic 35% si acetona 20%;
-soda causitca 16%, var nestins 16%, creta 20% si apa 50%."
Alchimie curata, nu alta!

marți, 23 martie 2010

"Initiativelaudabile": muzee, fotografii, arhive si programul RABLA pentru aliati


Citeam de curand un articol din Dilema Veche semnat de Daria Ghiu al carui titlu "Pentru un muzeu al fotografiei" indica si natura scrierii: un manifest sau cum explica autoarea "o pledoarie pentru fotografie si pentru un muzeu autohton al fotografiei". Initiativa, ca orice astfel de initiativa, ar trebui sa fie una laudabila. Personal sunt un pasionat de fotografia veche si in cateva ocazii am incercat sa fac publice, aici pe blog, cateva fotografii vechi mai mult sau mai putin interesante.
Totusi de ce initiativa nu este una "laudabila"? Pentru ca insasi ideea unui muzeu al fotografiei institutionalizat, cu cladire, cu sali de expunere, cu directori, muzeografi si alte acareturi, inclusiv panoul de la intrare cu "Fotografiatul interzis" este una gaunoasa. Alex Galmeanu a avut ( deja initiativa unui muzeu virtual al fotografiei, muzeu pe care il puteti vizita aici . Fotografiile scanate la rezolutii mari pot fi studiate sau folosite conform unui regulament minimal. Pentru ca tot este la moda comaparatia "cu tarile civilizate" va propun si un muzeu al fotografiei tot virtual din Statele Unite. Pe sit-ul www.shorpy.com puteti studia si descarca mii de fotografii, scanate la rezolutii uriase, cu o vechime medie de peste 100 de ani. De ce la noi totul trebuie institutionalizat? De ce totul trebuie sa fie o afacere "bugetara", cu scheme complicate si randament minim? De ce trebuie inca un muzeu anchilozat, cu exponate prafuite, supraveghetori sictiriti, cercetatori frustrati si nelipsitul "Fotografiatul interzis"? Cu un sediu care necesita renovari, retrocedari, bani si bugete? Un sit, un calculator si un scanner performant pentru unii este o solutie eficienta dar nu aici in eterna si fascinanta...
Si pentru ca tot veni vorba de institutionalizari si programe mioritice vreau sa aduc in discutie o alta gaselnita care ma racaie in ultima vreme: arhiva Radio Europa Libera. O alta "initiativa laudabila" pentru care trebuie sa donam ( printr-un simplu esemes, cred ) vreo 300.000 euro, bani pentru aducerea unei copii a arhivei la Bucuresti. Pe cine intereseaza aceasta arhiva? Sincer, cred, ca pe aproape nimeni cu exceptia a catorva istorici care se vor ocupa de studiat istoria razboiului rece. Radio Europa Libera a fost arma propagandistica americana in acest razboi. Intamplator sau nu acest razboi a fost castigat de americani si nu de rusi. La sfarsitul celui de al doilea razboi mondial am fost obligati sa le platim rusilor ( marii invingatori ai celei de a doua conflagratie mondiala ) despagubiri de razboi. Acum suntem obligati sa le platim americanilor. Si nu numai pentru arhiva Europa Libera ci si pentru fregatele ruginite ale aliatilor acestora din perfidul albion si mai nou americanilor pentru niste avioane F16 bune de expus la muzeu.
Romanul are o vorba celebra "Fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc si singur!". Sau, poate ca, programul RABLA este un succes romanesc atat de mare incat am reusit sa-i tentam si pe aliatii nostri cu el. Ei ne dau noua barcute si avioane vechi iar noi le dam bani sa-si ia unele noi. Simplu ca buna ziua! Daca-i asa, eu zic, ca americanii pot sa ne dea la afacerea asta arhiva europei libere gratis ca nici rusii nu ne-au cerut bani pe "Operele Complete" a lui Lenin.

luni, 22 martie 2010

Welcome home Ep 6

Vizita la muzeu

Organizatorii evenimentului de la Wolfsburg din 2008 s-au gandit si la culturalizarea noastra oferindu-ne o vizita la muzeul Volkswagen.
Am sa incerc mai jos un tur al muzeului cu precizarea ca fotografiatul era permis si era GRATIS ( precizare pt. muzeele din Romania! ).

La intrare un bord de volkswagen ovalii ( am zis eu ) dar expertii mi-au spus ca-i de split din ultimul an de fabricatie.

Evidnet ca cele mai multe masini sunt volkswagen kafer, beetle, broscuta sau cum vreti sa le spuneti.


N-am sa ma opresc cu comentarii decat la modelele deosebite sau curiozitati. O astfel de curiozitate este broasca taxi din 1955 carosata in patru usi ( vezi foto mai jos ).


La capitolul experimente mai mult sau mai putin reusite avem vw broscuta care a traversat Canalul Manecii singura fara feribot.


O fotografie a motorului arata ca etansarea s-a facut la modul simplu si eficient in stil "home made". Langa vw plutitor se afla si vw zburator, mai exact vw nacela. Lipsea vw avion si vw submarin dar nu-i exclus sa apara cat de curand.


O macheta explicativa pentru linia de asamblare a volkswagen-elor broscuta.


Vedere generala sectia kafer cabrio .

Nu puteau lipsi din muzeu nici caroserii celebre pe sasiu de vw. Un elegant VW - Rometsch...


... si un Hebmuller din 1952 care ( culmea! ) nu era cabrio.



Un Volkswagen mai putin cunoscut si deloc vazut pe la noi este VW 147 sau Fridolino. Destinat postei a fost fabricat intre 1964-1974 in doar 6139 exemplare.



Vedere generala "sectia" Volkswagen type 3.

Un type 3 notchback 1500S cu multiple sectiuni in toate componentele. Materialul indepartat a fost inlocuit cu plexiglas transparent.


Detaliu cu sectiunea prin usa si scaunul din dreapta.

Productia militara Volkswagen in anii celui de al doilea razboi mondial este ilustrata cu modelele deja consacrate ( kommandeurwagen, kubelwagen, schwimmwagen ) dar si cu produse secundare ale fabricii de la KDF Stadt: remorci sau generatoare electrice cu motor vw.







Karmann Ghia type 3 .


Colectia de motoare sectionate vw water-cooled merita mentionata si studiata.


Sunt sectionate atat motoare vw diesel cat si motoare Otto din diverse generatii.

Muzeul isi asuma ( si astfel ) rolul educational putand fi folosit ca material didactic pentru mai multe discipline. Din fericire noi nu avem nevoie de muzee cu exponate vii cu care elevul-vizitator sa interactioneze pentru ca oricum invatamantul se desfiinteaza. Vom fi o natie de capsunari si ospatari. Probabil si de tinichigii ( sau mioritic spus caldarari-ciocanari ). Iar m-am enervat si nu asta era scopul materialului.
Nu putea lipsi nici conceptul sau ideea de "Eco" ca urmare a fost sectionat si expus si motorul VW pe alcool ( metanol si 5 % apa ) produs in Brazilia si care propulseaza mai multe modele Volkswagen produse in acea tara. Performantele sunt similare cu ale unui motor ce foloseste combustibili fosili: 1588 cc si 60 kW ( adica vreo 84 CP ).


Muzeul VW putem spune ca are si o sectiune horror unde sunt expuse modele ce pot sa-ti dea fiori. Este cazul acestui VW Shanghai produs in 1988 in China.



Sau a unor "concept car"-uri ce ( slava Domnului! ) n-au fost produse niciodata in serie.




Si modele volkswagen water cooled sunt prezente cu tot cu istoria si evolutia lor. Din pacate nu au reusit sa ma impresioneze foarte tare ( sunt pline parcarile de ele ) asa incat nu le-am facut fotografii. O exceptie a constituit-o barca golf sau golf-ul barca ( cum vreti sa-i spuneti ) prezent in fotografia de mai jos.

Din muzeu nu putea lipsi nici volkswagen-ul est-germanului adica Trabant-ul.


Prezentarea de fata este doar una sumara a muzeului. Sfatul meu este: nu ratati o vizita daca sunteti prin zona pentru ca sigur multe alte lucruri interesante raman sa fie descoperite si vazute in acest muzeu.