Cartea cartilor :)

Luat cu alte povesti am uitat sa va prezint ( de fapt sa ma laud :) ) cu ultima mea achizitie in materie de Vokswagen Typ 3: "Official Service Manual Type 3" Volkswagen of America, Inc 1974. Cartii ii lipseste coperta si e "muncita" avand impregnate pe paginile ei degetele pline de ulei ale unui meserias in ale typ 3-ului de peste ocean. Si tocmai asta-mi place ;) .

Cuprinsul vast, in limba engleza, ii confera utilitate pe langa placerea bibliofila a colectionarului.

Desi probabil toate informatiile prezente in carte sunt disponibile gratis pe internet rasfoirea unei carti e altceva.

Cercetari subacvatice la Callatis

Un recent comentariu postat de unul din putinii cititori ai blogului si articolele fanteziste din Romania Libera si Jurnalul de acum aproape un an ( abia acum citit ) mi-au redesteptat un mai vechi interes: cercetarile subacvatice in zona anticului Kallatis ( Mangalia ).

Pentru ca in sezonul viitor am de gand sa reiau cercetarile subacvatice in aceasta zona ( primele tentative de acum vreo 10 ani nu s-au lasat cu rezultate spectaculoase din lipsa de echipament ) am redeschis dosarul Callatisului subacvatic. Informatiile adunate isi au cateva surse: doua articole publicate in Magazin Istoric, un mic fragment dintr-un ghid arheologic al Kallatisului, la care s-au adaugat, mai nou, o harta desenata in maniera piratilor de C.Scarlat si ( cu ajutorul lui Google Maps ) imagini din satelit a zonei de interes. O analiza critica a informatiilor prezentate de amintitele surse se impune pentru clarificarea situatiei. Incepem cu articolul publicat, in revista Magazin Istoric nr 9/1968, de marele numismat roman prof, dr Constantin Preda: "Arheologi in costume de scafandri" (vezi foto mai jos ) . Articolul, dupa o scurta introducere in cercetarile arheologice subacvatice pana la acel moment, vorbeste despre primele astfel de cercetari organizate in Romania care au debutat incepand cu vara anului 1967 la Mangalia. Cercetarile au fost efectuate de un colectiv format din C. Preda din partea Institutul de arheologie al Academiei, Cr. M. Vladescu si col E. Crintea din partea Muzeului Militar Central, ing V. Cosma din partea TVR si o echipa de scafandrii autonomi condusa de capitanul de marina C. Scarlat. Mai departe autorul face o trecere in revista a izvoarelor literare ce vorbesc despre portul antic al Callatisului si despre ( atentie ) digul protector al acestuia. Singura informatie concreta ( prezentata in articol ) fiind cea furnizata de calatorul J Wawrin in sec XV, citez "ruinele portului antic se aflau sub apa si se prezentau ca un zid mare, lat de aproximativ 30-40 de picioare ( cca 10-12 m ). Cu aceasta ocazie C Preda aminteste si de un "plan al Mangaliei" din 1924-1925 pe care digul ar fi inregistrat.

Mai departe in articol se vorbeste despre cercetarile efectuate in anul 1967 in " zona din preajma actualului oras Mangalia si satul 2 Mai: " In acest punct ( numai punct nu poate fi o zona ce se intinde pe sute de metrii ), la adancimea de 8 m si la o distanta de cca 700-800 m de tarm, paralel cu uscatul, se intinde de la nord la sud un dig de piatra, denumit de localnici "Zidul genovez", a carui parte superioara se ridica pana la cca un metru fata de nivelul apei. Desi s-a ajuns la cunoasterea traseului lui, pana acum nu s-au putut inca culege suficiente date care sa precizeze ca avem de-a face cu o formatie naturala sau cu o constructie realizata de mana omului". Informatiile furnizate de autor sunt foarte vagi ( specifice unei publicatii de popularizare si nu uneia stiintifice ) neajutand la localizarea digului aflat in discutie. O lumina in aceasta problema ar fi putut fi adusa de harta "pyrate style" a lui C Scarlat pe care actualii ziaristi uita sa aminteasca si din ce carte au cules-o pentru publicarea in articolele lor fanteziste. Trecand peste partea de articol ce vorbeste de obiecte mai mici sau mai mari descoperite cu ocazia acestor cercetari spre final ajungem si la descoperirea unei epave: "In acelas sector s-au descoperit si urmele unei ambarcatiuni construite in intregime din lemn. O parte insemnata fiind acoperita cu nisip, nu s-au putut inca stabili dimensiunile si tipul ei, nici daca este vorba de o corabie antica sau de una medievala". Aici se vede viziunea hollywoodiana a autorului si vadita sa nepricepere in domeniul epavelor antice :) ( mai lipsea scheletul comandantului, cu un plasture pe ochiul stang, tragand dintr-o pipa. Trebuie doar sa retinem descoperirea cu acea ocazie si a epavei unei ambarcatiuni de lemn ( cel mai probabil moderne ).

Al doilea articol, publicat tot in Magazin Istoric nr 4/1972, il are ca autor pe Vasile Cosma cel care participase la cercetarile mai sus amintite din partea TVR. Articolul domniei sale aduce cateva date noi: a participat la realizarea unor filmari submarine in 1966 pentru studioul "Alexandru Sahia" si la prospectiuni submarine in anii 1966-1968 in zona anticului Callatis. In cursul cercetarilor din 1967 autorul gaseste o epava antica, la o adancime ce nu depasea 10 metrii de pe care recupereaza un numar de 12 amfore. Nu se dau nici un fel de detalii privind localizare, se spune doar ca, citez, "am pornit spre Nord-Est" ( neclar de unde a pornit ) si ca epava se gaseste intr-o "zona nisipoasa, monotona". Avand in vedere numarul redus de amfore sunt valabile cel putin doua ipoteze: fie ne aflam in fata epavei unei ambarcatiuni de foarte mici dimensiuni, fie au fost recuperate doar o parte din amforele aflate pe epava restul ramanand acolo mai mult sau mai putin acoperite cu nisip. Interesant mi se pare ca anul gasirii epavei cu amfore este acelas cu anul in care se desfasurau cercetarile de care aminteste C Preda in articolul sau. dar acesta nu aminteste nimic de o epava cu amfore ci de una de lemn ( imposibil de a fi o epava antica! ). Acum ori renumitul arheolog a fost dezinformat cu niste povestiri de scafandrii sugubeti, ori cercetarile din acel an sau desfasurat in mai multe etape si organizari avand ca rezultat descoperirea a doua epave una antica si o alta moderna. Foarte interesant ar fi de gasit in arhiva TVR filmele facute cu acea ocazie sau documentarul regizorului Ion Bostan din 1964 "Callatis" care ar cuprinde si secvente subacvatice.

Ghidul arheologic al Callatisului, o brosura ce poate fi cumparata de la muzeul din Mangalia, vorbeste si el de portul "scufundat" al orasului antic, citez: " Callatisul a avut bineanteles si un port. Chiar istoricul Arrian ne informeaza ca aici se afla o asa-numita "statie" pentru corabii. Resturi ale fundatiei portului se pot cerceta, doar sub apele marii, pe o lungime de 80 m ( ! ) in mare, pornind de la plaja actuala spre sud, pana in dreptul satului 2 Mai". Si acest ghid furnizeaza doar informatii vagi si mai mult gresite sau incorecte ( vezi cei 80 m lungime ). Pentru informatii suplimentare si stiintifice am cautat in publicatia Muzeului Militar Central "Studii si materiale de muzeografie si istorie militara" ce isi incepe aparitia in 1968 in chiar anii cercetarilor subacvatice de la Mangalia la care Muzeul Militar si participa cu doi specialisti. Din nefericirie nici primul si nici urmatoarele numere din SMMIM nu contin nici macar cea mai mica informatie legata de aceste cercetari.

O raza de lumina in aceasta problema este adusa de harta lui C Scarlat care chiar daca este mai mult un desen "pyrate stylle" furnizeaza informatii indirecte asupra cercetarilor subacvatice din zona anticului Callatis efectuate in acei ani. Zona cercetata cu predilectie este cea aflata intre actualul Hotel President si 2 Mai. Aici sunt gasite si notate pe harta trei epave ( antice ) grecesti ( banuiesc ca identificarea lor s-a facut pe baza incarcaturii adica amfore stampilate grecesti ) si mai multe constructii aflate acum sub nivelul marii: dane, magazii, pavaje si alte constructii neidentificate. Nu este mentionata care formatiune/dig poarta denumirea de "zidul genovez". Harta lui C Scarlat, dupa parerea mea, indica existenta a doua porturi antice la Calatis: portul aflat in Nord in interiorul incintei fortificate si notat de mine pe harta cu A si portul sau mai bine zis complexul portuar din Sud ce se gasea in actuala zona a santierului naval - portul turistic- 2 Mai ( notat cu B ). Cele doua porturi erau protejate in antichitate de diguri acum submerse. Originea acestora, naturala sau artificiala, mi-ar place sa o lamuresc in sezonul viitor prin cercetari la fata locului. Cel mai tare ma atrage digul portului nordic A. Forma lui ( asa cum apara pe harta Scarlat ) ar lasa sa se intrevada o constructie artificiala sau cel putin partial artificiala. Portul nordic pare a apartine incintei romane tarzii ale carei ruine se pot vedea atat in partea de Nord a Mangaliei cat si extremitatea ei sudica la Hotel President. Aceasta incinta este cea figurata si pe Harta Scarlat. Pe harta google map sunt vizibile doua turnuri apartinand acestei incinte si notate ca atare iar traseul acesteia este marcat cu rosu. Tot google map lasa sa se intrevada in apa marii si ceva formatiuni stancoase ce sunt tentat sa le atribui acestui dig submers ( notate cu DN si incercuite cu galben pe harta google map detaliata ) fara a avea nici o confirmare de la fata locului ( pe aceasta sper sa o obtin vara viitoare ). Ramane de vezut si in ce masura constructia actualului dig din Nordul Mangaliei a afectat digul antic.

Portul Constanta la 1896 - situat pe locul portului antic al Tomisului ( sursa harta: Dobrogea, Bucuresti 1928 ).

Portul Sudic notat cu B, asa cum lasa sa se intrevada si descoperirile din acea zona ( amfore, epave ) ar apartine epocii grecesti-elenistice si probabil romane timpurii. Digurile (acum submerse ) ce-l aparau par a fi naturale sau in mare parte naturale ( D1, D2 notarea mea pe harta Scarlat ) sau artificale sau partial artificiale ( D3 de asemenea notarea mea pe harta Scarlat ). Originea naturala a acestor diguri nu ar trebui sa surprinda. Intemeierea coloniei grecesti nu s-a facut intamplator in acest loc ci tocmai pentru zona propice amenajarii unui port la fel ca si in cazul Histriei sau al Tomisului intemeiate in golfuri, ce le ofereau protectie navelor intr-o mare foarte putin ospitaliera. Zona portului B de la Callatis pare a fi o veche albie a unui rau acum disparut ( zona de varsare in mare ), poate chiar o albie disparuta a Dunarii intr-un moment geologic indepartat.

Aventura thassiana Ep 7

Marea descoperire ( a doua zi ).

Celei de a doua zi ( si ultima ) i-au revenit doua directii de cercetare: prima a constat in studierea intregului sit arheologic pentru intelegerea descoperirii in ansamblul ei, iar a doua directie a constat in dezvelirea, cu ajutorul unei surubelnite pe post de spaclu, a unei portiuni de mozaic pentru a-mi putea face o viziune ( macar partiala ) asupra lui. Cercetarea sitului a inceput cu zidurile aflate in partea ( presupus ) estica, ziduri ce au furnizat si cheia complexului. Primul zid conturat pornea din malul de pamant si cotea spre apa marii. Zidul avand forma unui arc de cerc a apartinut cu siguranta unei abside indicand astfel si natura intregului edificiu: basilica crestina. Pentru aceasta identificare se pronunta si orientarea intregului edificiului.

Foto absida ( altar ).

In acest caz partea centrala a edificiului, cea acoperita cu covorul de mozaic, corespunde naosului. Acesta in partea dinspre absida ( altar ) este strapuns de o groapa relativ moderna ( vezi foto ) ce a afectat si covorul de mozaic. In acest stadiu nu se poate spune daca naosul era compus dintr-o singura nava sau mai multe si nici care ar fi putut fi latimea lui.

Trei vederi asupra naosului ( se distinge linia covorului de mozaic ).

Foto cu groapa moderna ce a afectat podeaua cu mozaic.

Mozaicul multicolor, partial degajat ( vezi foto ) lasa sa se vada o margine a covorului avand o bordura din trei randuri de pietre albe ( marmura ) si un ornament cu "valuri". Acest tip de ornament este des intalnit in cazul mozaicurilor un bun exemplu regasindu-se la mozaicul baptisteriul basilicii crestine din Butrint.

Mozaicul partial degajat.

Detaliu al mozaicului de la Butrin cu chenarul decorat cu "valuri".



Insa cea mai buna analogie ( atat ca stilistica, colorit, realizare si dimensiune ) se gaseste la covorul de mozaic de la marele edificiu din Tomis.

Detaliu al mozaicului de la Tomis.

Zidul construit mai tarziu decat basilica initiala ( prezent in naos in extremitatea dinspre pronaos ) care suprapune covorul de mozaic indica o reampartire a spatiului. Foarte interesant este ca in acest zid, in mortarul aflat in partea superioara a lui, se regasesc o multitudine de fragmente de tencuiala pictata ( diverse nuante si tonuri de verde, albastru, rosu vezi foto ) care sugereaza ca zidul a fost construit odata cu o faza de refacere generala a edificiului. Este foarte posibil ca edificul sa prezinte doua faze constructive ( vezi foto mai jos ).

Zona dintre naos si pronaos.

Fragmente de pictura/tencuiala pictata prinsa in mortarul zidului.

Pronaosul prezinta un zid aflat in continuarea zidului tarziu dar care pare a fi contemporan cu zidurile initiale ale basilicii de care se leaga organic. Acest ultim zid prezinta un spatiu liber inspre zidul fatadei. Acest spatiul liber dintre zid si fatada lasa sa se intrevada doua nivele de calcare. Primul aflandu-se in partea de jos acolo unde zidul din pronaos se uneste cu fatada si un al doilea nivel de calcare asigurat de cele doua lespezi puse pe un pat de pamant peste nivelul initial de calcare. Ultimul nivel de calcare este aproximativ la acelas nivel cu covorul de mozaic.

Vedere asupra pronaosului.



Zidul fatadei este cel mai gros din cele ce au putut fi studiate la aceasta constructie.

Cele doua nivele de calcare ale pronaosului si zidul fatadei.



Fatada este urmata spre Vest de o curte ce pastreaza in situ mari dale de piatra si un zid ce pare sa o margineasca. In apropierea zidului se gasesc doua dale de piatra ce prezinta fiecare cate un sant scobit a carui destinatie imi scapa. Zidul este urmat in mal de chiupul prezentat in prima parte a materialului. Dupa chiup nu mai sunt vizibile alte elemente arheologice.

Pe plaja ce margineste ruinele basilicii se afla imprastiate numeroase fragmente de marmura ce cu siguranta au fost folosite la decorarea basilicii. Atrag atentia mai ales bucatile de marmura de mari dimensiuni ( vezi foto ) ce foarte probabil au fost folosite ca trepte.

Avand in vedere natura locului ( golf izolat ) as inclina spre o destinatie monastica a acestui edificiu: o frumoasa basilica cu trepte ( si poate altar ) de marmura, decorata cu picturi si un ingrijit mozaic policrom. Cat despre datarea ei, chiar si in limite largi, este foarte greu de realizat in lipsa unui inventar arheologic reconoscibil. Tehnica constructiva ar sugera larg primul mileniu al erei crestine pentru o datare mai precisa fiind necesare cercetari arheologice amanuntite.
Urmatorul pas inainte de a face publice coordonatele locului este sa trimit un mail autoritatilor arheologice din regiune pentru a semnala acaeasta descoperire. Pozitia multor elemenete in situ ( tigle si olane aflate in pozitia initiala de dupa prabusirea din acoperis, etc ) sugereaza ca basilica nu a cunoscut o cercetare arheologica amanuntita. In cazul in care voi primi un raspuns am sa va tin la curent.

Aventura Thassiana Ep. 6

Marea descoperire ( prima zi )

Cautarea unor noi locuri bune de scufundari m-a dus, in penultima zi, intr-un golf relativ pustiu inconjurat de paduri de pin si palmieri. Prospectand plaja, in malul de pamant taiat chirurgical de apa marii, am gasit “in situ” un chiup de lut antic. Asta era cu siguranta locul numai bun de ceva arheologie pe final de concediu ( oricum scufundarile erau relativ compromise de valurile ce tulburaserau apa si reduseserau vizibilitatea subacvatica ).

Privind dinspre mare,in stanga chiupului, se zareau in mal mai multe ziduri de piatra nefasonata. Intre ziduri situata cam la jumatatea inaltimii lor,se vedea,distinct in malul de pamant, podeaua ( nivelul de calcare ) al edificiului ( vezi foto mai jos ). Daca era ceva de gasit acolo trebuia cautat. Am inceput sa studiez cu atentie malul de deasupra podelei dar materialul arheologic vizibil era foarte sarac: ceva tigle prabusite foarte probabil din acoperis, o groapa moderna ce rascolise straturile si afecatse si o portiune a podelei, cateva fragmente ceramice rosii, informe si imposibil de clasificat sau datat. Cautarile pe plaja in fata malulului, acolo unde apa marii spalase si decantase materialul arheologic cazut din mal, s-au soldat cu acelas esec. Atunci am inceput sa studiez pentru cultura mea modalitatea de constructie a zidurilor si amenajarea podelei. Aceasta din urma era alcatuita dintr-un pat de pietre rotunjite ca acelea de rau ( ce pavau pe vremuri strazile laturalnice ) ste care se afla un ciment de culoare roscat caramizie.

Pe acest ciment amestecat cu pietris marunt se afla prinsa, montata ( cum vreti sa-I spuneti ) marea descoperire ( pentru o buna subliniere literara ar trebui sa scriu “MAREA DESCOPERIRE” ): un covor de aproximativ 10 metrii lungime de mozaic! Fantastic! Gasisem pe malul marii ruinele unei cladiri antice care pastra intre ziduri un mozaic de dimensiuni relative mari.

Am inceput sa-mi imaginez o villa ,cel mai probabil din perioada romana ( asa-mi placea sa cred ) cocheta, cu o terasa pavata cu mozaic de unde puteai admira marea. Carand apa din mare cu o sticla de plastic de 0,5 l a m inceput sa curat si sa spal marginile acestui mozaic. E un mozaic policrom! Pietricelele care-l compun atunci cand nu sunt de marmura alba sunt de piatra gri, rosiatica sau maroniu-galbuie.

Ma aflam la marginea unui covor de mozaic, o intrebare nu-mi dadea pace: e doar marginea exterioara a mozaicului? Restul covorului gasindu-se sub pamant. Sau e doar un fragment, o margine supravietuitoare din covorul distrus de apa marii?

Pentru a gasi un raspuns la aceste intrebari am continuat cercetariile cu zidurile edificiului. In partea presupus vestica ( in viata mea nu mai plec in concediu fara busola si ruleta! ) un zid se gaseste deasupra covorului de mozaic. Zidul din piatra nu se leaga organic cu zidul ce coboara sub nivelul mozaicului indicand o constructie ulterioara. Mai mult intre zidul tarziu si zidul initial se pastra pana la covorul de mozaic o bucata de tencuiala ce pastreaza urme de vopsea colorata ( rosie si verde ) notata pe fotografia de mai jos. Covorul de mozaic atat cat lasa malul sa se vada continua sub zidul tarziu construit fiind direct pe acesta.

Zidul initial forma un L cu hasta mica spre mare perpendiculara pe mozaic iar hasta mare continua pe directia malului in linie dreapta pe aproximativ 1,5 metrii dupa care se sfarsea constructiv in ceea ce parea a fi limita vestica a constructiei.

Pe fotografia de ansamblu punctul de contact intre zidul initial si cel tarziu este indicat de sticla aflata pe coama malului. Tot acolo puteti vedea distanta pe care zidul tarziu suprapune covorul de mozaic.

Urmeaza o zona cu ce parea a fi curtea edificiului avand ceva dale de piatra “in situ” si a carei limita este data de chiupul mai sus amintit.

Spre est dupa groapa moderna ce a afectat edificul antic se gaseau ceva ziduri ce coborau spre mare iar mai incolo ramasitele unei amenajari moderne de beton. Pe plaja imprastiate mai multe lespezi mari de marmura ce cu siguranta facuserau parte din edificiul antic.

Spre capatul estic al golfului fragmentele ceramice se inmulteau ( majoritatea provenind de la amfore: funduri, manere, gaturi ) dar toate fiind foarte tocite am presupus a fi aduse de valurile marii probabil de la o epava antica aflata in apropiere si fara a avea o legatura directa cu edificiul nostru.

Cheia edificiului cu mozaic de pe plaja marii aveam sa o aflu abia a doua zi …

( pentru eventualele incoerente de exprimare va cer intelegere: materialul l-am scris cu fiul meu care ma musca de deget si la scarbici. nici nu stiu care situatie e mai improprie scrisului ... )

Aventura thassiana Ep 5

Bomba WW2, castelul de marmura, regata si VW in arta moderna.

In prima dupa-amiaza mi-am luat echipamentul hotarat fiind sa fac ceva scufundari langa portul nou unde ancoreaza ferryboat-urile. Cand sa fac balda-bac in apa sunt oprit de doi greci ce contemplau cu insistenta marea si pe care-i ignorasem cu desavarsire pana atunci.

"Nu puteti intra in apa!"
"?!?!" cu indignare ...

"Se detoneaza o bomba din al doilea razboi mondial in 4-5 minute"

Inutil sa va mai spun ca cele 4-5 minute sau transformat in 40-50. Neputand sa fac scufundari am trecut de partea spectatorilor ( 3-4 greci ) la show-ul cu bomba pregatit in larg de cei de la paza de coasta.

La putin vreme dupa ce mi-am instalat scaunul pliant si-au facut apartia cativa nordici cu un scaun de plastic cu spatarul rupt:

"Aici e marele spectacol cu bubuiala?"

"Ihi"

Io scaun pliant confortabil, ei scaun de plastic cu spatarul rupt ( 1-0 pt mine ;) ).

In larg genistii isi faceau de lucru la bomba scufundata. Noi, pe mal, cu ochii ca melcul incercand sa vedem ce fac.

Iau aparatul de fotografiat si ii folosesc zoom-ul pe post de luneta. Cand sa zic 2-o , nordicii scot camera performanta pe care o fixeaza pe scaunul de plastic rupt si urmaresc activitatea din larg pe display. 1-1, scor strans!

Timpul trecea, plictiseala si nerabdarea cresteau. Imi aduc aminte ca-n rucsac aveam o cutie cu bere rece. Tacticos o scot si o desfac cu acel fasait sonor specific asa cum se aude el in reclamele dedicate de la TV. "Fssss, pac" si "galc" prima inghititura racoreste gatul.

Nordicii nu mai rezista stresului, isi strang camera performanta si pleaca. 2-1 victorie clara.

La putin timp face bum, pleosc, fleosc si pocnitoarea din al doilea razboi mondial. N-am reusit sa aflu daca era o mina marina sau o bomba de aviatie.

Iubesc marea si pentru oportunitatea de a construi castele de nisip pe malul ei. Dar ce s faci cand malul e numai bolovani? Un castel de piatra, evident. Si pentru ca piatra era la concurenta cu marmura am inclinat spre al doilea material.

Castelul in prima zi.
Refacut si extins a doua zi.
O regata. Echipajele participante animasera portul vechi cu o seara inainte.

Si tot in portul vechi ( ca veni vorba ) era organizata si expozitia unui pictor grec ( foarte bun artist ) specializat in masini clasice. Postez doua din lucrarile lui care surprind Volkswagen-uri. Fotografiile au fost preluate de pe blog-ul artistului Sdrali unde puteti admira si alte lucrari mult mai reusite, dar fara VW.

Preferatul meu este acets bus incendiat si cuprins de rugina. Pierdeti linistiti cateva minute contempland lucrarile pe blogul artistului ca merita ;) .