luni, 27 iulie 2009

Pregatire pentru un "barnfind"

Probabil ca sunteti familiarizati cu pozele care ilustreaza "barnfind-uri". De data asta o sa vedeti inceputul unui "barnfind" sau cum se ajunge la asa ceva. Marea majoritate cunoasteti ce-i acela un "barnfind" pentru ce-i care nu cunosc o sa va ofer cateva explicatii. Este "visul de aur al intregii omeniri" de pasionati de vehicule istorice. Fiecare visam, speram la ziua in care intr-un sopron sau garaj sigilat de zeci de ani gasim MASINA ;) . Da, nu am scris intamplator cu litere mari este chiar MASINA care cu cat are stratul de praf mai gros depus in deceniile petrecute in acel garaj cu atit are kilometrii mai putini si starea mai buna.
In cazul de fata pasiunea facuta de primaria Breaza pentru masina aflata in fata curtii m-a facut sa pregatesc un "barnfind" ce va avea loc peste 20-30 de ani. Primul meu Variant, of da! Variantul tineretii mele! S-a retras precum faraonii intr-o micuta piramida ( nu-i chiar piramida da-i un garaj solid ) unde va ramane pentru generatiile viitoare daca nu cumva castig la 6/49 intre timp si incep sa-l restaurez. Deci in premieeeeeera poze cu inceputul unui "barnfind":






PS. Dupa ce Intaiul Variant-ul a fost pus la pastrare usa de la garaj, care in poze nu se simte tocmai bine, a fost reparata si sigilata .

Cu Variant-ul prin Europa de la Est la Sud - Ep. III

Azi Palatul Shonbrunn.
Cateva cuvinte despre palat ( sursa Wikipedia ): numele se traduce in romana prin "fantana frumoasa". Actualul palat a fost construit de arhitectul Johann Bernhard Fischer von Erlach intre 1692 si 1713 la cererea imparatului Leopold I care se considera egalul Regelui Soare şi îşi dorea o reşedinţă care să rivalizeze cu Versailles-ul . Rezultatele exterioare sunt cele pe care le vedeti in pozele de mai jos, daca arhitectul nostru a reusit sa faca concurenta Versailles-ului o sa vedem abia cand voi ajunge cu povestea la Paris.
Poze din interior nu am pentru ca am respectat indicatiile cu fotografiatul interzis. O impresie deosebit de placuta mi-a facut faptul ca aveau ghid tiparit in limba romana ( ghidul era tiparit in 15 limbi ) . Initial m-am gandit ca decizia de a tiparii in limba noastra a fost rezultatul puhoiului de vizitatori de la noi, un pic mai tarziu mi-am dat seama ca ghidul de vizitare este tiparit in toate limbile vorbite in fostul Imperiu Austro-Ungar.
Un sfat daca vreti sa vizitati palatul: nu va zgarciti la bani si platiti turul cel mare si nitel mai scump, frumusetile incep dupa terminarea tururilor ieftine.









marți, 21 iulie 2009

Cu Variant-ul prin Europa de la Est la Sud - Ep. II

Urmatoarele episoade vor fi despre Viena si as vrea sa vi le prezint cam asa: Viena orasul, Palatul Schoenbrunn si catedralele St. Stephan si St. Peter .
Orasele pot fi mari sau mici, capitale de tari sau provincii si suprema categorie capitalele de imperii. Viena ca fosta capitala de imperiu este un oras in care as revenii cu mare placere oricand. Este un oras mare si maret. Grandoarea arhitecturii imperiale se face simtita in toate constructiile: cladiri oficiale, catedrale, magazine, sedii de banci sau cladiri particulare.

































Sa o luam pe rand si am sa incep cu transportul public. Reteaua de metrou este foarte intinsa si suplinita de linii de tramvai si autobuz. Nu cred ca are rost sa va spun ca scaunele sunt plusate iar in mijloacele de transport in comun miroase frumos. De fapt peste tot miroase frumos, asta-i un lucru care impresioneaza bucuresteanului obisnuit cu tot soiul de mirosuri pestilentiale. Dar sa revenim la transport: din camping se poate cumpara abonament pe toate mijloacele de transport care vine insotit si de o harta a orasului cu liniile de tramvai, autobuz, metrou. Pretul este undeva la 3,5 Euro/zi dar merita si te scuteste de grija parcarii masinii in zone centrale ( nu se poate parca aiurea unde-ti vine iar parcarile platite sunt destul de scumpe ).





Cel mai mult mi-a placut statia de metrou de la Shonbrunn pozele cred ca sunt suficient de concludente si numai e nevoie sa va spun si de ce. A si o alta parere personala legata de metroul vienez: vocea care anunta urmatoarea statie mi s-a parut a fi cea a unui povestitor si desi nu intelegeam ce spune aveam senzatia ca-i vorba de un basm, dupa 3-4 statii ma lua un somn teribil :).





Intre sediul bancii Raiffeisen si Palatul Imperial se gasesc niste excavatii pastrate in mijlocul pietei: sunt ruine romane de peste 3 metrii inaltime foarte bine pastrate si evident lipsite de tonele de gunoaie si balarii ( poate se uita si vreun amator de gropi cu ziduri informe de pe Lipscani ).










Nu am sa intru in descrieri detaliate ale palatului imperial, primariei sau a parlamentului, pozele vorbesc singure. Primul gand care mi-a venit in cap a fost unul de intalegere pentru beizadelele romaniei care odata ajunse la studii la Viena sau Paris nu se grabeau sa se intoarca acasa preferand sa-si toace averea pe acolo. O mica paranteza legata de cladirea parlamentului ( construita intre 1874-1883 ) se afla langa palatul imperial si nu este inconjurata de nici un gard. Poti sa te plimbi in jurul ei nestingherit si sa urci treptele pana la intrarea principal fara sa te intrebe nimeni nimic. Paznici daca au fost erau invizibili ;) . De fapt asa stau lucrurile prin toate capitalele prin care am trecut si am reusit sa ajung si pana la cladirea parlamentului. Ia sa vedem daca ghiciti care este singurul parlament inconjurat de ziduri si pazit mai ceva ca Bastilia pe vremuri.




Langa Universitate se afla un parc cu sezlonguri unde studentii isi petrec timpul

stand de vorba, citind sau pur si simplu stand. La momentul in care am facut fotografia afara ploua marunt asa explicanduse de ce sezlongurile nu aveau ocupanti.


<
Magazinele, unele din ele cu o vechime apreciabila, in pozele postate o sa vedeti un magazin de manusi din 1854, au vitrine sclipitoare aranjate cu foarte mult bun gust si fatade impresionante. Nu am vazut vitrine care sa aiba geamul nespalat nici macar prafuit!!!


Dar cel mai mult mi-a placut "Freyung Passage" o galerie comerciala atit de cocheta ca mi-ar fi placut sa dorm acolo :) . Cum intri pe stanga se afla un magazin de antichitati care ingramadeste pe rafturile vitrinei mii de statuete de dimensiuni diferite din materiale si tematici diferite si la care poti sa te uiti un sfert de ora fara sa te plictisesti. Va atasez o poza cu unul din rafturi.








La capitolul masini venerabile, vehicule istorice ( ca sa nu folosesc sintagma masini vechi ), austriacul sta destul de bine. La Viena am vazut cele mai multe broaste mergand prin oras desi nu am apucat sa pozez decat vreo trei. De fapt austriecii au fost cei care si-au manifestat cel mai vizibil bucuria la vederea Variantului. Poate cel mai induiosator moment a fost cand copiii dintr-un autocar austriac stateau la geamuri si ma aplaudau.











Pe partea culinara am incercat un schnitel grozav ( dimensiunile si fragezimea carnii faceau toti banii ) si o supa a carui denumire nu mi-o amintesc dar care poate fi descrisa in cateva cuvinte prin: supa de perisoara ( era una singura mare ) de ficat dumnezeiasca! La desert e greu sa te decizi ...














In incheiere o fotografie facuta in graba unui WC public din centrul orasului. Se integra perfect cu atmosfera generala, era foarte curat si mai ales gratis ;) .

luni, 20 iulie 2009

Cu Variant-ul prin Europa de la Est la Sud - Ep. I






Am sa o iau usurel pe etape ca-i mult de zis si de aratat. Prima etapa de la Bucuresti la Viena a presupus o oprire de o zi la Arad pentru rezolvarea unor daravele: GPS-ul achizitionat aici se va dovedi mai departe de mare folos ( multumesc pt ajutor Sergiu, Polo si Rodica! ) . Ca o scurta paranteza aceasta diabolica inventie ( am fost la un pas sa ma pun cu ciocanul pe GPS de multe ori iar Ioana are frigiderul plin ) se va dovedi absolut indispensabila in Europa de Vest. Daca pe sosele si autostrazi cu un pic de atentie te descurci, nu la fel stau lucrurile in marile capitale pe langa care al nostru Bucuresti pare a fi un soi de comuna. Utilitatea s-a dovedit si in gasirea facila a camping-urilor pentru ca acestea au fost locurile de innoptat. Si ca veni vorba de camping-uri am sa-mi permit si cateva cuvinte despre acestea. Se gasesc atit in marile orase ( multe chiar in zona centrala ) cat si in zone foarte pitoresti. Preturile variaza de la 15 Euro ( masina si 2 persoane ) pana la 40 de Euro in functie de numarul de stele si facilitatile sau atractile oferite si aici ma refer la piscine sau parcuri acvatice si nu la dusuri, toalete, spatii pentru spalare veselei sau a hainelor care sunt obligatorii si mai ales sunt CURATE.
Dar sa revenim la primul oras de pe traseu: Aradul. Acesta se prezinta ca un oras interesant cu o arhitectura in buna traditie imperiala austriaca. Locuri frumoase si oameni linistiti si amabili. Pacat ca multe cladiri nu sunt restaurate dar de multe ori o cladire cu patina are farmecul ei.


Intr-un gang am descoperit si o broasca ce se ferea de ploaie sub un plastic.
Problemele find rezolvate pe dupa-amiaza am luat drumul Vienei si in aceias noapte am si ajuns acolo la Camping-ul Wien Sud aflat in mijlocul unei padurici in apropiere de Shonbrunn.

Pe drumul spre Viena a aparut si prima problema tehnica, mai exact se aprindea becul la dinam la turatii mari. Ca omul patit am inceput sa ma gandesc la tot felul de scenrii fantastice: rulmenti, curea, carbuni etc. Nu era decat un fir care juca in papuc si care arata ca si cand fusese pus de mine dupa mai multe beri ceea ce e foarte posibil.
Despre Viena si frumusetile ei in episodul urmator....