marți, 29 septembrie 2009

Cu Variant-ul prin Europa dela Est la Sud - Ep. XXV



Ultimul episod




Ca sa nu-mi bateti obrazul: "bai ai fost in Spania si nu ne-ai adus si noua nici un castel" acest ultim episod din calatoria de anul acesta am sa-l incep cu cateva castele culese pe drumul spre casa.


In Estul Spaniei spre Mediterana aproape ca nu-i deal sau munte sa nu aiba in varf un castel mai mic sau mai mare.

Cred ca se poate organiza o excursie numai cu acest scop.
Material de studiu se gaseste din belsug ...



Inainte de a trece in Franta si de a arunca un ochi prin Alpii Maritimi Francezi sa va povestesc o alta aventura automobilistica petrecuta pe autostrada in drum spre Barcelona.
Opresc la un restaurant construit deasupra autostrazii sa beau o cafea ( era cu vreo 300 km inainte de Barcelona ). Dupa ce-mi beau revigoranta licoare, stimulat si de masinile ce se scurgeau pe sub masa, hotaresc sa plec din nou la drum. Bag cheia in contact, ponesc masina si becul la incarcare refuza ( din nou :( ) sa se mai stinga. Relaxat, ca orice om ce s-a luptat o viata intreaga cu dinam-ul masinii invingand de fiecare data, merg mai departe cu gandul ca 300 de km n-o fi foc si tine bateria si fara incarcare ( urmand ca la Barcelona cu o bere in fata sa reputez o noua victorie in fata miselului ). Cu vreo 80 de km inainte de destinatia zilei sunt nevoit sa opresc la o benzinarie pentru, evident, benzina. Sa opresc motorul? ... sa nu opresc? Pana in autostrada era o panta numai buna de pornit masina asa ca decid ca n-am de ce sa-mi fac griji si opresc motorul. Pun benzina, platesc, bag cheia in contact, rasucesc, click ... si atit :( !!! "@&^$@&$#*! ... in mama ei de masina!" .
Mi-am luat zambetul meu irezistibil si mi-am intrebat a mea consoarta: "Impingi tu si pornesc eu sau viceversa?". Nu stiu de ce a ales viceversa ... Ca urmare i-am dat instructiunile necesare: "eu imping, masina isi ia viteza la vale spre autostrada, bagi a doua, ridici usor piciorul de pe ambreiaj apasand in acelas timp nitel pe acceleratie. Masina porneste, pui frana si facem schimb de locuri. Ai inteles?"
Totul se desfasoara conform planului, numai ca uitasem sa-i spun si amanuntul final "cand te dai jos scoti si masina din viteza" :( . Evident motorul se opreste si sunt nevoit sa imping masina de data asta la deal. Pe la jumatatea pantei ma intalnesc cu vreo 4 spanioli intr-un microbuz care plini de voiosie ma incurajeaza atit prin semne cat si verbal. Stiti si voi ca in astfel de momente cel mai mult ai nevoie de incurajari. Ajuns sus inapoi in benzinarie, in vreme ce eu faceam o pauza in care incercam sa-mi regasesc un ritm suficient de normal al respiratiei care sa-mi permita sa mai sustin inca odata cursul scurt de pornire a masinii prin inpingere ( fara sa mai omit si finalul cu "se scoate din viteza si te dai jos " ), a mea jumatate rasuceste calm cheia in contact si masina porneste la sfert de cheie!!!!! Probabil ca pe undeva pe sus zeii se tavaleau pe jos de ras.

Dupa ce dinam-ul a fost reparat in camping la Barcelona cu o bere rece alaturi, mi-am continuat, a doua zi, drumul catre Franta. Cat am umblat cu limba scoasa de cald prin toata Spania nu am vazut picatura de ploaie, nimic nici macar un gand de ploaie. La juma de metru dupa ce-am trecut in Franta a inceput si ploaia.


Alpii Maritimi Francezi sunt genul de munti ideali ce se gasesc, asa cum le zice si numele, la o aruncatura de bat de mare.





Astfel ca usor poti sa impaci intr-un concediu si capra si varza. Merita retinuta ca destinatie turistica!
Daca mai pui la socoteala ca Alpii astia se scalda in apele mediteranei in zona cunoscuta si drept "Mica Mamaia" sau cum neinspirat ii spun locuitorii si turistii nemioritici: Coasta de Azur lucrurile devin si mai promitatoare.

Find la final de concediu si evident cu bugetul lichidat ( ca terminat e prea putin spus ) m-am limitat la a admira frumoasele statiuni de odihna si tratament ale Coastei de Azur de pe marginea autostrazii ce penetra la propriu muntii din zona.







Din traversarea Italiei catre casa nu am amintiri prea placute sau intersante de povestit. Atitudinea de sictir a italienilor ( generala si nu legata direct de mine ca roman ) venea intr-un contrast izbitor cu amabilitatea frantuzeasca sau voiosia prieteneasca a spaniolului. Daca la asta adaug si modul de viata mult prea (fara rost ) zgomotos al italienilor rezulta ca Italia trece pe ultimul loc in ordinea prioritatilor mele turistice viitoare ( oricum am mai facut turul italiei pe la inceputul anilor 90). Spre exemplu intr-o noapte aflat intr-o benzinarie unde mai intai plateai si abia apoi bagai combustibilul am asistat la o cearta? discutie italieneasca? total inutila intre casier si un motociclist italian. Discutia se desfasura cam asa:
"pot sa bag si eu benzina?" zice cu tafna motociclistul
"nu" sec si sictirit raspunde casierul
"aha ai ceva cu mineeeee! nu vrei sa-mi dai benzinaaaa!!!! mata, tactu' bla bla bla
Discutia a continuat cam ca in filmele italienesti din anii 60 cu tot circul de rigoare. In final, dupa cel putin 5 minute de circ, motociclistul a platit si si-a bagat benzina ..

Apoi au urmat fostele republici Yugoslave.
Slovenia arata mai bine decat Austria! Infrastructura este impecabila, curatenia capata o noua dimensiune pe care a noastra tara nu a cunoscut-o si nu o va atinge niciodata. Padurile sunt verzi si pare sa nu le lipseasca nici macar o craca.

Oamenii au case curate si ingrijite cam ca cele care apar in calendarele cu peisaje. Lipsesc vilele si castelele cu turnulete. Lipseste si mania grandorii specifica mitocanului parvenit. Singurele lucruri grandioase care-ti atrag atentia sunt peisajul si infrastructura.

Din Croatia nu am mare lucru a va spune pentru ca singurul lucru pe care l-am vazut a fost o autostrada dreapta de vreo 400 km.

Dar odata ajuns la granita Serbiei revelatiile se tin lant. In primul rand vama arata exact dar exact ca aia romaneasca! Adica jeg, putoare de urina amestecata cu fecale. Locul asfaltului impecabil e luat de gropi peticite prost iar prima intrebare care-ti vine in minte e "cu ce am gresit de trebuie sa ma intorc inapoi acasa?" A doua chestie care-ti vine in cap e ca intelegi in sfarsit de ce singurii prieteni ai Romaniei sunt sarbii si Marea Neagra: suntem la fel de murdari, puturosi si mandrii de noi si de jegul nostru. Vorba bancului cu copilul vierme si mama vierme:
-Mama noi am putea trai intr-un mar sau intr-o caisa?
-Bineanteles copilul meu.
-Si atunci de ce traim intr-un rahat?
-Pentru ca suntem nationalisti!"

Intre Bucuresti si Belgrad la o privire in goana masinii nu sesizezi decat o singura diferenta: ei au o autostrada ( plina de gropi ) care traverseaza orasul la fel de murdar ca o groapa de gunoi sau ca Bucurestii.

Dupa ce mergi pe un drum, ce ar fi trebuit sa fie o destinatie turistica in sine, pe la Cazane pe malul Sarbesc ( la fel de spectaculos ca si pe malul romanesc ) dar care acum nu este decat o proba de rezistenta a suspensiilor si a structurii generale a masinii, ajungi in Romania.
Dar aici traim marea majoritate a cititorilor acestui blog si nu trebuie sa mai descriu peisajul si atmosfera generala.

Cainele din nou in tara...


Si acumj un bilant la sfarsit de serial cu ce nu am facut in aceasta calatorie intr-o ordine bezmetica:
-nu am ajuns in Africa.
-nu am fost la o corida
-nu am baut suficienta sangria
-nu mi-am luat sandale, curele si pantofi de piele ieftine si bune (erau la reducere in Madrid ) pentru ca am zis ca-mi iau din Maroc ( raiul pielariei ieftine $%&^$@#$(! )
-nu am vizitat Muzeu D'Orsay
-nu am fost la Moulin Rouge
-nu m-am plimbat cu camila
-nu am vizitat nici un sit arheologi de epoca romana
-nu am baut suficienta sangria
-nu am dormit la nici un hotel
-nu am ramas intr-o tara civilizata
-nu am baut suficienta sangria
-nu am mancat homar, de fapt nu am mancat niciodata homar dar vreau neaparat sa rezolv si problema asta
-nu am ajuns la Toledo
-nu am traversat celebrul pod de enspe metrii inaltime din Franta
-nu am ajuns la nici o intrunire volkswagen prin tarile strabatute
-nu am mancat destule scoici si mai ales nu am baut suficienta sangria cu gheata

Gata cam asta a fost, cititorilor care au avut rabdarea sa urmareasca baterea mea de campi 25 de episoade le multumesc si le promit noi seriale si materiale mai mult sau mai putin incitante.
Sa ne vedem cu bine ( si cat mai repede ) la inconjurul lumii!

luni, 28 septembrie 2009

Pastile Vechi

Geopolitica spatiala in anii celui de-al doilea razboi mondial
( banc de atunci )

Intr-o scurta pauza a razboiului trei ofiteri, unul englez, altul german si ultimul roman, stateau la un pahar de vorba. Cum in astfel de momente discutiile aluneca in directii niciodata banuite, subiectul serii devenise viata inteligenta pe luna sau asa cum se intrupase in vorba dilema lor: "O fi oameni pe luna?"
Ofiterul englez dupa oaresce meditatie declara ca subiectul il depaseste usor dar ca are un valet din cale afara de priceput in astfel de chestii si chemandu-l ii puse intrebarea naucitoare: "John sunt oameni pe luna?"
Dupa cateva secunde de gandire valetul isi expune cu maxima seriozitate parerea:
-Sir, daca-mi permiteti, Regatul Marii Britanii are dominioane peste tot unde se gasesc oameni. Pe luna nu avem dominioane. Deci concluzia mi se pare logica: pe luna nu traiesc oameni.
Cum logica englezeasca nu-i intotdeauna similara cu cea germana, ofiterul german dezaproba cu hotarire teoria valetului englez si-si chema in ajutor un soldat din subordine priceput in a descifra chestii complicate: "Fritz! sunt oameni pe luna?!?!"
Fara nici cea mai mica ezitare intr-o impecabila pozitie de drepti soldatul german turuii raspunsul:
-Herr Offizier! Deutschland uber alles! Germania nu este pe luna deci nu exista oameni acolo!
Cum disputa statea sa degenereze interventia ofiterului roman devenea necesara: "stati asa, stimati parteneri de razboi mondial, ca am eu o ordonanta, Ion, fost cioban, pastrator si coautor al mioritei, priceput in ale cosmogoniei si-n alte chestii profunde". "Mai Ioane, mai baiete ia zi tu daca-s oameni pe luna?"
Ion fastacit tot de asa companie selecta, sta se gandeste, se scarpina-n cap, socoteste pe degetele de la maini, se uita ganditor la opinci si incearca sa-si miste degetele picioarelor in ele, se leagana din fata in spate cu privirea-n pamant, apoi ofteaza si-si da frau liber gandurilor:
-Sa traiti domnule ofiter! Si sa va dea Dumnezeu sanatate! Permiteti sa raportez! Daca ar fi oameni pe luna nu s-ar caca si aia in capul nostru?

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Memorialul "Giurgiu 1904" a XI-a editie 2009

Nimic nu se potriveste mai bine cu o frumoasa zi de toamna decat un eveniment cu masini clasice. Ca urmare Sambata dimineata mi-am luat copilotul si-am plecat la cel mai frumos eveniment automobilistic al toamnei: Memorialul "Giurgiu 1904" a carei desfasurare a inceput la orele noua la Parcul Carol.
Cateva cuvinte necesita a fi spuse pentru intelegerea evenimentului: in 1904 avea loc prima cursa automobilistica organizata in tara noastra. Romania fiind una din primele sase tari din lume care organizeaza o cursa de viteza, intrecerea desfasurandu-se pe traseul Bucuresti-Giurgiu-Bucuresti. Evenimentul de Sambata a fost a XI-a editie organizata de Retromobil Club Romania in amintirea cursei de acum 105 ani.

Am parcat "cainele" la intrarea in parc ( din pacate nu a mai fost timp si nici resurse pentru spalarea lui asa ca participarea la eveniment alaturi de celelalte masini frumos aranjate era exclusa ) si insotit de copilot am facut un tur al masinilor prezente.



Fiind printre primii veniti am putut admira si sosirea la eveniment a unora din cele mai frumoase masini participante.


Turul masinilor o sa-l incepem un pic invers adica de la dreapta la stanga incepand cu cele mai noi masini clasice si lasand la urma desertul: "creme de la creme" sau mai simplu spus autovehiculele antebelice.

Primele autovehicule expuse erau IMS-urile, transformate intr-un adevarat obiect al mandriei nationale alaturi de mititei, Stefan cel Mare, Casa Poporului si manastirile din nordul Moldovei. Masini a caror provenienta ( stocurile armatei ) le-a asigurat un aspect impecabil. Mandria nationala provoaca cateodata ( voit sau nu ) si situatii amuzante ca in cazul masinii de mai jos. Numarul de inmatriculare face trimitere la masina ruseasca dupa care a fost construit IMS-ul ( GAZ ) dar in celalalt capat al barii fata este frumos scris "Fabricat in ROMANIA". Probabil ca intentia posesorului a fost un inspirat joc de cuvinte din care sa reieasa "GAZ Fabricat in ROMANIA".

Ma bucur de fiecare data cand vad prezente la evenimente si masini care au stapanit soselele patriei in ultimii 30-40 de ani si care desi nu sunt modele extraordinare sau scumpe fac parte din istoria automobilistica romaneasca a ultimei jumatati de secol si aici ma refer la aceasta cocheta Skoda S100...
... alaturi de o exponenta a capitalismului: Porsche 912.

Acest model de Porsche este preferatul meu si un mai vechi vis "erotic". Liniile molcome, abundenta de elemente cromate, absenta elementelor agresive o transforma intr-o distinsa masina sport, clasica, facuta pentru placerea condusului. A fost fabricata intre 1965-1969 avand doua motorizari boxer aircooled de 1582 cc si 1972 cc.
Ca tot veni vorba de linii frumoase, clasice: Lancia Fulvia ...

... alaturi de alte doua italience candva mandria soselelor romanesti.




Rafinament englezesc...


Aceasta masina mi-a placut foarte mult, restaurarea nu este inca terminata dar promite sa fie o reusita: Opel Rekord P2.


...si popularitate italieneasca: Fiat 600.



O masina care in viitor, din nefericire, va fi mai rara decat multe alte masini din aceias generatie: Dacia 1300. Asta ma duce cu candul si la un mare absent al evenimentului ( ce isi dorea in definitiv sa sarbatoreasca un moment din istorie automobilistica romaneasca) : Dacia 1100.
Aici alaturi de sora ei franceza Renault 12.




Un deja celebru participant nelipsit de la evenimentele de gen: James Boond cu al sau Volvo 1800.

Tristetea ca nici un Volkswagen nu a participat a fost nitel indulcita de prezenta unui al doilea Porsche mai tanar si mult mai nelinistit decat primul.

Inconjurat de o companie selecta: un gigantic Chevrolet la fel de american ca Elvis si Cola...

... si un FIAT 850 Sport ce parea un pui de masina pe langa cei doi bolizi.


Cu ocazia cercetarile pentru un viitor articol am aflat o chestie foarte interesanta: se pare ca in anii 60-70 Militia (sau Ministerul de Interne ) ar fi avut ca masini de escorta cateva Jaguar-uri. Unul dintre acestea aparand si intr-o secventa din filmele seriei BD. Problema ramane de studiat.

Pe latura stanga in fata Muzeului Tehnic D. Leonida se afla principala atractie, veteranii soselelor: masinile antebelice.

Am sa incep cu "veriga slaba" o Skoda ce necesita pe langa probabil un RK la motor ( se auzeau niste batai nu tocmai de bun augur ) si o schimbare de infatisare si intoarcere la aspectul initial prin renuntarea la semnalizatoarele si rotile VW care se potrivesc ca nuca in perete cu farurile si imaginea generala a masinii.

La polul opus se afla acest magnific Citroen Traction Avant a carei infatisare impecabila poate fi pusa si in legatura cu viata traita in suedia si nu pe plaiurile mioritice.



Cel de-al doilea Citroen Traction Avant prezent la eveniment desi nu a fost la fel de norocos ca primul isi pastreaza inca frumusetea. Ca pasionat de masini germane si fidel marcii VW pot sa spun ca iubesc acest model de masina si este singura masina non-germana care-mi tulbura visele. Daca as fi pus in situatia de a alege un simbol pentru masinile interbelice silueta unui Citroen Traction Avant mi s-ar parea a fi cea mai nimerita.
Un exemplu foarte frumos pentru oricine isi doreste sa restaureze o masina este acesta Skoda, impecabila, care din cate am auzit a fost restaurata aici in Romania.


Skoda interior .


Un adevarat veteran al soselelor mioritice: acest Fiat Topolino a fost vandut de nou in perioada interbelica in Romania. ( Parca-l si vad cu ochii minti acum aproape 70 de ani in show room-ul de la parterul Hotelului Athene Palace ).


Ultimele doua masini nu pot fi trecute cu vederea. Hanomag-ul Rekord este o prezenta constanta la astfel de evenimente fiind o masina a carui grad de originalitate cred ca se apropie de 100%.


Poti sa vorbesti de istorie auto fara sa vorbesti despre Ford? Evident nu si pentru aceasta trebuie sa salutam prezenta unui Ford model T o bijuterie fara varsta.

Prezenta celor de la Miniauto cu cateva machete la scara completa fericit pasiunea pentru masinile 1/1 cu pasiunea pentru mai micile lor replici.


Cand imi exprimam parerea de rau ca la astfel de evenimente nu apar si "prospaturi" de genul celor recent importate si pe care le vezi doar la sesiunile de atestari sau le zaresti in trafic in goana platformei care le duce in directii necunoscute si-a facut aparitia si sa-i zicem vedeta evenimentului; un impecabil "Kissel?".





Semnul intrebarii nu este de loc intamplator, asa cum am mai spus-o si cu alte ocazii la evenimente publice masinile ar trebui sa poarte macar o coala A 4 printata cu cateva date de baza despre masina: producator, model, an de fabricatie, capacitate cilindrica, putere etc. In felul asta manifestarea ar capata o mai puternica latura educativa si ar fi evitate si situatiile penibile in care proprietarul e alergat si hartuit de vizitatorul profan cu intrebari mai mult sau mai putin inspirate.
Doar cateva din masinile prezente la eveniment au avut astfel de "hartii" explicative.
Mercedes-ul 170V deasemena nelipsit de la astfel de evenimente ...
...Fiat-ul Topolino...
... si frumosul Mercedes al unui inimos italian care avea printata o intreaga poveste legata de a sa masina.


Masinile prezente la Parcul Carol incepand cu ora 10:30 au luat startul in proba de regularitate pe traseul Bucuresti-Giurgiu si retur incercand sa refaca cursa de acum mai bine de o suta de ani.

Urmatoarele fotografii si-au dorit sa surprinda bijuteriile ce tocmai isi luau startul la cel mai frumos eveniment ala acestei toamne.



Ce nu pot sa surprinda fotografiile este spiritul romanesc care nu se dezminte nici in astfel de ocazii. Daca poti sa intelegi un Porsche care pleaca cu motorul turat sau o alta masina sport facand acest lucru, mai greu e sa-ti imaginezi de ce ar face asta un IMS. Dar daca ne gandim ca Romania a fost una din primele sase tari care a organizat o cursa de viteza iti dai seama ca romanii sunt neam de piloti de curse si atunci toate devin cumva explicabile ;) .







Pentru ca al meu copilot inca nu a deprins farmecul curselor lungi cu burtica goala nu am insotit frumoasele masini clasice la Giurgiu si ne-am intors pentru alimentare acasa.

Cu ocazia acestui eveniment am cunoscut si cativa oameni minunati cu o initiativa fantastica ce prinde deja contur si careia i se potriveste foarte bine versurile unei melodii celebre in urma cu vreo 20 de ani:
"Celor mari, celor mici,
le e drag tuturor
Lumeaaa Copiiilor!"
E vorba de un muzeu al jucariilor despre care promit sa revin pe larg intr-un material viitor.
Doua vitrine fotografiate in graba sper sa va trezeasca nostalgia sau macar interesul pentru acest subiect, credeti-ma, fascinant indiferent de varsta avuta.