luni, 30 noiembrie 2009

Calator in tara vulturilor - Shqiperia


De la Saranda la Tirana Ep. 3

Episodul trecut am vizitat parcul arheologic Butrint si am aruncat o privire de sus statiunii turistice Saranda. Azi vom merge de la Saranda la Tirana privind ( era sa zic "din goana masinii" dar nu e cazul la o viteza de maxim 30-40 km/h ) la peisajul albanez.
Pana la un punct soseaua urmeaza linia serpuita a litoralului. Sosea e un fel de a spune...

... fiind de fapt vorba de un soi de drum forestier, spectaculos ce-i drept. Nu are balustrade de protectie iar latimea este cea a unei singure benzi, cand se intalnesc doua masini venind din sens opus se strecoara una pe langa cealalta cu ceva dificultate.


O mica insula pe care se gaseste o fortificatie medievala ascunde o mare surpriza. Din cate am inteles fortificatia apartinea unor negustori ( probabil italieni ) care primisera oaresce privilegii comerciale in zona de la Imperiul Otoman.




Surpriza: Vedeti gaura aceea din munte? Este un port de submarine ca in filmele cu James Bond. Intreaga flota de submarine intra sub munte departe de privirile indiscrete.

Vedere asupra golfului cu mai sus pomenita insula si intrarea in portul submarinelor.

Drumul urca apoi si tot urca lasand in urma plajele cu vegetatie mediteraneana.

Sus pe creasta muntelui unde ajunge drumul era deja zapada. Privind in jos ai sentimentul ca esti in avion. Cu riscul de a ma repeta va spun ca-i cea mai spectaculoasa sosea din Europa pe care am umblat. Ar trebui sa fie o destinatie turistica in sine.

In Tirana mancarea este ieftina si variata ... Daca vedeti afisul cu "pula melci" ( sau cam asa ceva ) nu va speriati este ficat de pui prajit :) .

In rest romanii se numara printre investitorii din Albania sau ma rog se numarau ...
Intr-o zi ma voi intoarce in Albania, promit!

joi, 26 noiembrie 2009

STEAGURILE - poezie de Carmen Sylva


traducere de Ion Gorun

Batranele steaguri sfinte si eu
Ce singure stam noi pe pace -
Legende, in cinste, solemne mereu, -
Cu noi lumea n'are ce face.

Din lupte purtate de mult, am ramas
Fasii sfasiate - atarnand, -
Acum ne uitam, si stam fara glas,
Eroi vor fi altii la rand.

Batranele steaguri sfinte si eu
La praznice suntem purtate,
Solemne stam altfel, acasa mereu,
In ruga si'n singuratate.

Aparuta in "Calendarul Lumii Ilustrate" 1916


Intrebarea sadita in mintea mea, inca din clasele primare, "Ce a vrut sa spuna poetul in aceasta poezie?" nu-mi da pace si nu ma lasa sa ma rezum doar la simpla afisare a versurilor.
Carmen Sylva ( pentru cei care au deschis un manual de istorie ultima data acum 20 de ani ) este pseudonimul de scriitoare si artista al Elisabethei Pauline Ottilie Luise Zu Wied sau mai pe scurt Regina Elisabeta a Romaniei, sotia Regelui Carol I . Oricat de tentanta ar fi ideea de a ma lansa intr-o mica lectie de istorie in care sa va povestesc realizarile colosale ale primului rege al Romaniei sau performantele artistice dar mai ales sociale ale distinsei sale doamne, rezist si ma limitez strict la poezia in discutie.
La prima lectura mi-a placut, la a doua am incercat sa-i inteleg sensul. Ce este aceasta poezie?
Mi-a placut sa cred ca este tristetea nostalgica a fostei Prime Doamne a tarii. In 1914 Carol I moare fiind urmat de Ferdinand la conducerea regatului. Prima Doamna, Elisabeta a Romaniei, ii supravietuieste aproape doi ani , in februarie 1916 isi urmeaza ilustrul sot la cele vesnice. Poezia este aparuta la inceputul anului 1916 si probabil este scrisa tot atunci. Citind poezia nu poti sa nu vezi imaginea nostalgica a batranelor steaguri ( poate cele din razboiul de independenta, poate cele din razboaiele balacnice sau poate cele de la incoronarea primului rege al Romaniei ) scoase la manifestari publice alaturi de fosta Prima Doamna.
Versurile "Eroi vor fi altii la rand" privite acum la aproape 100 de ani distanta par profetice. Batrana Regina Elisabeta nu va apuca sa mai vada deznodamantul primului razboi mondial, creeare Romaniei Mari si celebra incoronare de la Alba Iulia a regelui Ferdinand si a succesoarei sale Regina Maria dar pare sa fi intuit cele ce aveau sa urmeze ...
Gata, cred ca m-am aberat suficient :) . Despre Carmen Sylva voi mai scrie pe aici, promit!
A si mi-ar place sa postez si versiunea initiala in limba germana dar din pacate nu o am.

Cum sa devii fotograf de succes ( celebru ) ?


Ghid practic


De doua zile ma uit pe sit-ul asta si cred ca am descoperit reteta succesului daca doriti sa deveniti fotografi celebrii. Trebuie doar sa urmariti urmatorii pasi:

1. se cumpara un aparat cat mai profi
care sa faca poze frumoase si clare
si sa aiba obiectivul cat mai mare si mai negru ( da prestanta si incredere in tine, probabil e o chestie ce tine de falus dar nu sunt Froid sa ma pricep si la astea )

2. impreuna cu aparatul te deplasezi intr-o zona in care saracia si foamea ii bat pe localnici cu 5 la 0 la ei acasa
merge si o zona calamitata
cutremur, taifun, inundatie, incendiu, etc
daca n-a avut loc nici o catastrofa cine te opreste sa nu faci tu una?
ma rog
3. incepi s afaci poze
4. pozele trebuiesc facute in urmatoarea ordine:
a. copii maltratati
b.copii infometati
c.copii si caini ( pisici, soareci, maimute, alte animale mici si mijlocii ) maltratati, infometati si cat mai jegosi
d. femei
e. femei maltratate, jegoase, infometate si cu priviri de caine batut cu scandura din gard
f. batrani
g. batrani cu muci la cur, jegosi, aschilambici dar cu priviri demne
h. sau cu privire pierduta de sclerozati
i. daca gasesti un soldat mort e perfect
j. daca nu unul beat care a cazut in cap si i-a dat sangele pe nas e la fel de bun

5.Daca n-ai bani de bilet de tren, avion, etc sa ajungi pana intr-o astfel de zona poti sa mergi in prelungirea ferentari sau in zona unirii-centru' vechi. Acolo poti sa-i gasesti aproape pe toti cei de mai sus. E mai periculos dar macar economisesti banii de transport.
6. Gasesti un ziar sau revista care sa le publice.
7. Daca nu e dispusa nici o publicatie sa faca asta ( m-as mira ) poti sa faci un blog.
8. Daca nu te pricepi sa faci sau sa promovezi blog-ul pentru a ajunge celebru poti sa le printezi ( obligatoriu color si format mare minim A 3 , chiar A 2 ) si sa le expui pe garduri in centru.

Cam asta cred ca-i tot ...

Volkswagen Iltis ( typ 183 ) in Bucuresti

De curand mi s-a semnalat prezenta unui Volkswagen Iltis ( typ 183 ) in Bucuresti. Masina este un model "all road" militar construit in perioada 1978-1988. A inlocuit Volkswagen-ul 181 in dotarea armatei germane. Cunoaste doua variante de motorizare una pe benzina de 1700 cc si o alta diesel de 1600 cc. Motorul este situat in fata si racit cu apa. La aspect aduce vag cu VW 181 sau Thing. Modelul a fost destinat strict domeniului militar si a intrat in dotarea armatelor din Argentina, Belgia, Canada, Estonia, Germania, Macedonia. Cu doar 9547 unitati fabricate se poate incadra lejer la capitolul masini rare de colectie desi ( inca ) nu intruneste criteriile de acceptare ca vehicul istoric.











Pt ca 2 1/2 h mi le petrec zilnic in tramvai sau autobuz


Saptamana trecuta am mers cu un tramvai atit de nou, pe linia lui 32, incat se vedea prin geamuri afara, desi era seara ...

marți, 24 noiembrie 2009

Nea Nicu si afacerea VW ep.2





Prin primavara lui '45 cum stateam eu si pileam (inca de la prima ora a diminetii ) gandurile-mi umblau prin cap vesele ca pasarelele primaverii : ce frumoasa-i luna Mai! 1 Mai se continua fericit cu 2 Mai iar daca eram in Romania dupa o saptamana o dadeam in 9 Mai care se continua fericit cu 10 Mai ...



Un scrasnet de roti si praful ce invada tot atelierul imi intrerupse brusc visarea.



-Sari Her Niculae ca-i groasa! E ca pe mana!
Erau Fritz si Chritz calare pe un kubelwagen nou-nout.


-Sti bunatatea noastra de Panther?
-?!?
-Da, ala... zise cu tristete-n glas Chritz. Acum il cara bucati bucati niste aliati mai bruneti de-ai rusilor direct la REMAT.
-Iar noi abia ce-am apucat sa ne tiram din Berlin cu Kubelwagen-ul asta nou din stocurile wehrmacht-ului, completa cu naduf Fritz.
-S-o ales prafu Her Nea Nicule de Vateralndu milenar!
Sa le-o spun p'aia cu "ati vazut ma ca am avut dreptate"? Simt ca cei doi zvabauci vor sa-mi propuna ceva asa ca mai bine nu le-o mai zic.
- Auzi herr Nea Nicule ? Vrei sa facem o afacere? propusera cei doi intr-un glas ...
-Gutu-te-n ... Chritz si pe tine mai Fritz! Daca voi ma intrerupeti din pilit cu vreo tampenie, mama si tata vaterlandului plus juma din armata rosie va maninca! Nimic nu se mai gaseste din cauza crizei voastre si trebuie sa stau cat e ziua de lunga si sa pilesc. Pana acum am pilit cuzineti dintr-o cana metalica, segmenti dintr- teava, semeringuri si garnituri din talpa de bocanc, pana si pila am pilit-o de-am facut din ea o axa cu came! Asa ca grija mare la ce propuneti.
-Nu vrei sa cumperi un kubelwagen nou?

Stau si ma gandesc: "Hmmm kubel? n-ar fi rau ... am vazut in fabrica la Nea Ferdi cum le fac si par masini bune" si cu glas tare:
-Va dau juma din butoiasul de tuica de la vara-mea din Pitesti pe taraboantza voastra nazista.
-Da ce-ai patit bre herr nea Nicule? Pe mandria industriei auto germane de razboi tu ne dai juma de clondir de trascau puturos? Uite aici minune!



-Motor de 1100 cc si 25 hp! Nu te rupe la impozit, consuma putin, iar RCA-ul e cat pt o motocicleta mai pricopsita. Daca punem la socoteala ca-i si racit cu aer te-ai scos de doua ori: n-ai probleme nici iarna dar nici vara iar antigelu' de la var-ta din Pitesti poti sa-l folosesti la dezghetarea relatiilor de prietenie romano-germane.



-Are o gramada de accesorii: cazma anti-impotmolire cu care poti sa-ti sapi si castravetii din curte, sufa de franghie numa' buna de priponit vaca. Masina decapotabila sa-ti fluture vara pletele-n vant, iar argumentul suprem e ca are 4 usi. Da, 4 usi! Pai sti mata herr nea Nicule cata apa pe Rin o sa ma curga pana face Volkswagen-ul alta masina in 4 usi?


- Sa va explic altfel ... no deci daca va vad rusii, americanii, englezii, romani care au intors armele, cururile si ce-au mai putut ei sa intoarca, polonezii si alte vreo enspe neamuri de pe lumea asta in taraboantza voastra nazista: VA BELESC! M-am razgandit! Nu va mai dau nici o tuica, imi dati voi doua beri sa va scap de troaca de pe cap.
-Hai bre herr nea Nicu nu sti de gluma? Da-ne antigelu ala mai repede poate o punem de-o imprieteneala cu americanii ca daca-i vorba de rusi ne trebuie o cisterna nu o amarata de damigeana.

Dupa ce plecara cei doi bravi eroi, insotiti de argumente forte la damigeana de 5 litri, spre americani ( care inca nu se hotarasera daca sunt eliberatori sau invadatori ), am bagat masina cu spatele-n garaj sa-i verific compresia si jocul axial...

... lucrurile aratau promitator! Desi garajul era cam gol pe dinauntru...


... era totusi un bun inceput.


Sfarsitul episodului 2

In rolul principal:

Kubelwagen 1942
1/18 de la Minichamps


In rolurile secundare:
Herr Nea Nicu ( deocamdata nu i-au aparut decat vorbele si gandurile )
Fritz und Chritz

Invitati speciali:

Vania si prietenii lui

Cadrele au fost executate la Berlin in 1945 si in Studiourile Sanchi Film ( la mine pe balcon ) zilele trecute.


duminică, 22 noiembrie 2009

Atelierul din strada Epicor

Cum mergi pe ce a mai ramas din strada Uranus, din spatele Pietei Cosbuc spre Casa Poporului, imediat dupa fosta Vama Antrepozite Bucuresti, in stanga, se lasa strada Gheorghieni sau pe vechiul ei nume strada Epicor.


Pe aceasta strada, spre capatul ei dinspre strada ( candva in viitor bulevard ) Tudor Vladimirescu se afla un atelier auto cu ceva celebritate. In anii in care piesele pentru o masina straina erau adevarate comori sau doar vise neimplinite, aici functiona un atelier de garnituri auto. Practic orice garnitura, din orice fel de material, se putea confectiona aici pe baza de model ( garnitura veche, sau piesa la care urma sa fie folosita). Tot aici se rectificau sau mai bine zis se refaceau chiulase ( se inlocuiau ghidurile de la supape, se alezau scaunele etc ).

In cladirea construita in prima jumatate a secolului XX functioneaza si acum un atelier sau service auto. Daca ne gandim ca de obicei cladirile industriale si-au pastrat menirea din perioada interbelica si dupa venirea comunistilor, schimbandu-se doar proprietarul, este foarte posibil ca aici sa fi functionat si in prima jumatate a secolului XX tot un atelier auto. Pentru moment ramane doar o simpla supozitie.

In capatul cladirii se afla un cos ( probabil deservea un cuptor sau o instalatie similara ) care mi-a atras atentia. Maniera de executie sugereaza ca intreaga cladire a avut initial o alta infatisare. Fatada era decorata cu caramida rosie in aceias maniera ca Academia Tehnica Militara, cladirea Vamei Antrepozite sau Garajul din strada Uranus, toate aflate in imediata vecinatate. Vechea fatada a cladirii noastre este vizibila si intr-o portiune unde actuala tencuiala cazuta lasa sa se intrevada infatisarea initiala.

Duminica electorala

Masturbatorul, fraudarea alegerilor si miniatura apuseana

Daca va intrebati care-i legatura intre toate cele de mai sus raspunsul il veti gasi citind cum mi-am petrecut Duminica ...

Ca mai tot romanul m-am trezit, mi-am baut cafeaua frunzarind stirile de dimineata, apoi, mai mult sau mai putin motivat, am plecat sa votez.
Am iesit pe usa si pentru ca din buletinele de stiri n-am inteles daca-i cald sau din contra am plecat cu sapca-n mana.
Iesind din lift dau s-o apuc catre usa blocului ce da spre parcarea din spate, cand ma intersectez cu o vecina ( femeie la vreo 40 de ani ) aflata intr-o stare de oaresce agitatie.
-Sa inchideti bine usa din spate!
-?!?
-E ala care se masturbeaza, l-am gonit din fata blocului si a plecat spre parcare, in spate.
-Avem si d'astia? Intreb eu fara nici o urma de contrariere ca un locatar ce traieste intr-un bloc ce aduce a menanjerie.
-Binenantales ca avem. De ce credeti ca s-au pus camere de luat vederi? E unul cu sapca.
Raspunsul m-a lasat interzis din doua motive. Primul: nu reuseam sa inteleg legatura dintre omul cu masturbarea ( sa-i zicem masturbatorul ) si camerele video. Adica ce? Partidul voyeur-istilor din bloc s-a hotarat sa lupte cu masturbatorul uitandu-se la el prin camerele video? Si doi: daca pana atunci nu stiusem ce sa fac cu sapca, daca sa mi-o pun sau nu pe cap, acum deja mi-era frica s-o mai pun ca nu cumva sa aiba loc vreo nefericita coincidenta ...
Oarecum tulburat de incident imi iau masina ( ma grabeam ) si ma duc sa votez. Dar mai intai ma opresc pe la maica-mea sa vad ( ca un copil grijuliu ce sunt :)) ) daca mai are nevoie de ceva. Auzind ca sunt cu masina si ma duc sa votez s-a rugat s-o iau si pe ea ca-i femeie batrana cu tensiunea cat casa, picioare subrede si probleme cu inima. Puteam sa n-o iau? Nu puteam...
Ajunsi la centrul de votare ( Liceul Bolintineanu ) constatam ca singura sectie de votare care-i organizata la etaj e aia la care eram noi arondati. Maica-mea dupa un vadit efort de a merge de la masina pana la cladirea liceului, sontac, sontac sprijinindu-se in baston, se aseaza gafaind pe scaunul jandarmului de la intrare si zice:
-Du-te fiule si fa-ti datoria cetateneasca si roaga-i sa trimita urna mobila pana aici jos sa votez si eu ca sincer nu ma simt in stare sa urc scarile.
Ma proptesc in fata presedintelui de comisie si-i expun problema mea, ma rog nu chiar a mea ci mai mult a mamei mele.
Omul cu o bunavointa pasiva imi da dreptate si chiar se implica ( intr-un fel tot pasiv ) si da telefon "la centru" sa ceara lamuriri de ce se poate face.
Probabil va ganditi la solutia simpla si foarte eficienta in astfel de cazuri: urna mobila, nu? GRESIT!
Ca persoana nedeplasabila daca vrei sa beneficiezi de urna mobila trebuie, conform legii, sa te deplasezi pana la medicul de familie si sa iei o adeverinta stampilata ca nu te poti deplasa. Cu adeverinta stampilata si semnata de medicul de familie te deplasezi la centrul de votare cu o zi inainte de alegeri ( candva seara intre 18 si nu stiu care ora ) si declari ca nu te poti deplasa si ai nevoie de urna mobila . Dupa care a doua zi astepti sa vina urna...
Pana cand "centru" a raspuns eu am contemplat peretii si urna mobila ce zacea ambalata intr-o folie si sigilata pe un dulap in coltul incaperii. Verdictul a venit rapid si trist: nu se poate, trebuie sa se deplaseze la etaj daca vrea sa voteze. Presedintele ( de comisie ) m-a incurajat si mi-a spus ca au avut ( cu o alta ocazie? ) si o persoana fara un picior ( chiar ) care a fost purtata pe brate, in sus si in jos pe scari, pana la cabina de vot pentru exprimarea gestului democratic.
In alte ocazii m-as fi enervat si as fi facut taraboi. De data asta m-a cuprins doar o stare de cumplita lehamite impasibila. Presedintele, om cu suflet, a mai incercat un telefon si la expertii juridici de la centru'. Dupa cateva tentative omul reuseste sa-i prinda pe specialisti.
-Da? Sa trimitem doi membrii ai comisiei insotiti de un jandarm pana la intrarea in cladire? Aha... Deci sa mai astept confirmarea? Bine...
Apoi catre mine:
- E ca si rezolvata problema: trimitem doi membrii ai comisiei insotiti de jandarm si gata poate sa voteze. Daaaar ... mai trebuie sa confirme ultra-mega specialistul juridic daca e OK sau nu.
Dupa alte minute bune de uitat pe pereti si la urna de pe dulap, suna telefonul ( de la centru') si verdictul cade ca o sentinta:
-Nu se poate! Ori o aduceti sus ori o duceti acasa nevotata!
Buuun deci daca ma sui in masina, microbuz, autocar, tren, avion, caruta, plm orice, pot sa ma duc sa votez de enspe mii de ori in toata Romania, dar daca sunt un biet cetatean cinstit dar cu picioare proaste NU pot sa votez in cladirea centrului de votare! Trebuie sa ma tarasc si sa mor pe scari pana la cabina de vot!
Evident ca am mai pierdut minute-n sir pana cand mama a urcat treapta cu treapta scarile, odihnindu-se din cand in cand. Apoi, dupa ce a votat, le-a coborat la fel, treapta cu treapta, odihnindu-se din cand in cand.
Trecusera doua ore de cand am plecat de acasa, cu masina, grabit sa votez...
Pentru ca deja ma saturasem de toti masturbatii si masturbatorii din romania ( am scris cu litera mica pt ca efortul de a apasa pe "shift" nu se justifica in cazul acestei tari ) si pentru ca era frumos afara am hotarat sa fug de tara asta in cel mai bun loc unde poti sa fugi de Romania in Bucuresti: la Muzeul Satului.
Probabil ca veti crede ca am inceput s-o iau pe aratura fugind de Romania la Muzeul Satului dar am sa va explic de ce afirmatia mea, desi pare lovita de non-sens are, totusi, unul.
La Muzeul Satului turistii straini ( in principal europeni ), oameni care stiu sa zambeasca semenilor si chiar sa schimbe doua-trei cuvinte cu un necunoscut, sunt la egalitate sau chiar mai multi decat vizitatorii mioritici. Idiotii, mitocanii, neamurile proaste si restul imbecilior din romania raman dincolo de liziera de copaci ce inconjoara muzeul, sa claxoneze si sa se depaseasca pe bulevard spre Valea Prahovei si spre gratarele lor. In muzeu nu intra decat romanii care n-au plecat inca.
N-am sa va retin atentia cu povesti docte despre arta taraneasca, cosmogonii, mental etc Am sa va spun doar ca am petrecut cateva ore intr-un loc fascinant, unde la fiecare vizita descooperi ceva nou. Ceva autentic si curat, ceva ce de obicei vezi doar cand ai o anumita stare de spirit. Odata vezi leaganul copilului atarnat de tavanul casei, alta data vezi grinzile ce se termina cu capete de cal ca ale calusarilor veniti din negurile unei istorii pagane. Cateodata nu vezi decat o pisica dormind lenesa la soare pe o prispa a unei case ce-ti aduce aminte de toata linistea si frumusetea copilariei.
De data asta am vazut pictura pronaosului ( sau biserica femeilor ) de la o biserica de lemn Maramureseana de la 1722.

Cata frumusete! Cata maiestrie! Sfinti imbracati in straie populare, hieratismul bizantin este duios imblanzit.


Numai sunt figurile ascetice, lipsite de consistenta umana dar pline de mistica a iconografiei bizantine sunt chiar oameni pictati. Dimensiunile lor nu coplesesc ci indeamna la studiu si la intelegerea semnificatiei si a povestii.

Cel mai mult mi-a placut fresca de mai jos. Priviti jumatate stanga a fotografiei, scena balconului, cum mi-a placut s-o botez. Daca nu as fi vazut-o cu ochii mei pe peretele pronaosului as fi jurat ca-i o miniatura medievala apuseana.


Intr-o biserica sateasca din Maramures, de acum 300 de ani, apare un oras apusean cu cladiri cu mai multe etaje, cu balcoane ce amintesc de cele venetiene si ferestre cu arc frant ce duc gandul la arhitectura gotica.
Atit!

joi, 19 noiembrie 2009

Centura armata germana

Ieri mi-am luat o centura militara germana din piele de la magazinul kaki - ArmyShop din strada Selari. Pielea este de foarte buna calitate si promite o rezistenta indelungata in timp, iar pretul de 57 lei mi se pare unul onorabil. Centura am luat-o atat pentru colectia personala de efecte militare dar si pentru purtatul zilnic.
Paftaua centurii este realizata din metal prin presare. In centru se afla vulturul german inconjurat de cuvintele " EINIGKEIT RECHT FREIHEIT".


Cuvintele provin din imnul Germaniei ( Das Lied der Deutschen ) a carui muzica a fost scrisa de Joseph Haydn in 1797 iar versurile de August Heinrich Hoffmann von Fallersleben in 1841. Mai exact din primele versuri ale celei de a treia strofe:

"Einigkeit und Recht und Freiheit
Für das deutsche Vaterland!"

"Unitate (si) dreptate si libertate
Pentru patria Germana!"

"Das Lied der Deutschen" este, cu mici modificari, imnul Germaniei din 1922.

marți, 17 noiembrie 2009

Pastile Vechi


Democratiei urmeaza sa-i fie amputat un picior

Lectura unui recent articol aparut in Dilema Veche mi-a provocat indelungi reflectii interioare asupra apropiatului referendum. Articolul, pe care va invit sa-l cititi, se gaseste aici

Oricata placere am simtii in a trage un sut in fundul gras al unui parlamentar trebuie sa ne oprim un pic si sa ne gandim: il dam parlamentarului sau parlamentului? Asa cum se spune si in amintitul articol avem in lume tari democratice care nu au presedinte ( ales sau numit ), care nu au rege sau chiar care nu au prim-ministru, dar nu avem nici macar un singur stat democratic care sa nu aiba parlament.
Acest referendum urmeaza sa modifice constitutia. Saraca constitutie! In 150 de ani de existenta a statului modern roman ( daca ati uitat in 1859, fix acum 150 de ani are loc unirea principatelor romane ) legea fundamentala a tarii a fost indelung supusa la perversiuni de catre mai toti conducatorii Romaniei. Practic doar trei nume nu si-au satisfacut perversiunile cu biata constitutie: Carol I si Ferdinand ( domniile lor fusesera educate in spiritul respectului fata de lege ce-i drept intr-o alta tara ) si bietul Milica, mai exact dl presedinte Emil Constantinescu care chiar daca ar fi vrut sa-i faca ceva nu prea era in stare. In rest distractie maxima! Buuun acum veti zice " bine dom'le daca a stat i-o fi si placut". Mda e cumva adevarat, numai ca nu constitutiei i-a placut ci noua romanilor. Latura sado-masochista mioritica este depasita in perversiune doar de placerea cunilingusului la adresa oricarui sef sau sefulet. Probabil ca urmatoarele expresii va sunt foarte cunoscute: sefu' esti genial!, sefu' are intotdeauna dreptate!, sefu' esti cat Himalaya! si exemplele pot continua...
In 2003 Romanii au fost chemati la referendum. S-a profitat de naivitatea tinerilor cu varste in jur de 20 de ani si de spaimele firoscoase ale parintilor acestora si s-a votat desfintarea armatei obligatorii si mandatul prezidential de 5 ani! A fost o incercare reusita de calarire a constitutiei dar ironia a facut ca beneficiarul perversiunii sa fie altul decat initiatorul.
La referendum-ul din 2007 s-a votat introducerea votului uninominal. Aceasta schimbare din constitutie urma sa asigure insanatosirea parlamentului si a vietii politice din Romania. Schimbarile profunde necesita timp si rabdare. Numai ca actulul presedinte se pare ca nu sta tocmai bine la capitolul rabdare. Ne multumit de rezultatul clinic al referendum-ului din 2007 a hotarat ca trebuie sa taie in carne vie si sa amputeze institutia care este principalul garant al democratiei oriunde in lume.
Din nou se va profita de naivitatea noastra care confundam institutia cu oamenii aflati inauntru. Parlament unicameral, Romania a mai avut in toata perioada comunista: Marea Adunare Nationala era principalul loc de manifestare al Aplaudacului ( specie mioritica care atunci cand nu bate din palme da din limba ). Una din marile realizari ale momentului 1989 a fost reantoarcerea la pluripartidism si la un parlament traditional romanesc bicameral. Probabil ca veti spune asa cum mi-au spus si doi amici intr-o discutie ieri pe marginea subiectului: "daca sunt mai putini vor costa natiunea mai putin iar doua camere sunt mai economic de intretinut decat una". Este foarte adevarat intr-o logica a locuitorului de apartament dar cineva spunea la un momentdat ca "democratia este ca sanatatea: o apreciezi abia dupa ce o pierzi". Faci economie la lumina si caldura, stai intr-o garsoniera dar platesti mai mult pe doctori si medicamente iar de dureri dictatorial-reumatice nu mai vorbesc ( se pare ca si memoria noastra a inceput sa scartie dupa 20 de ani).
Acelorasi parteneri de discutie, care erau degraba varsatorii de cerneala pe stampila de vot pentru reducerea parlamentului pe motiv de parlamentari netrebnici, am incercat sa le spun ca nu au facut nimic pentru insanatosirea parlamentului daca sunt nemultumiti de calitatea oamenilor ce-l populeaza. Nu s-au inscris intr-un partid, nu au participat activ la sedinte, nu au candidat in interiorul partidului sau pentru parlament. Recunosc nici eu n-am facut-o dar asta nu-i un motiv sa votez pentru un parlament din ce in ce mai slab si mai usor de controlabil.
Bine iar veti spune: "in secolul XXI si in Uniunea Europeana dictatura nu mai poate avea loc". Probabil la fel isi spuneau si cetatenii interbelici ai Romaniei din anii 20-30 ( in 1923 se vota in Romania una din cele mai democratice constitutii de la acea vreme ) dar ce a urmat cunoaste probabil tot cetateanul ce a lecturat macar odata manualul de Istoria Romaniei.
Va fi parlamentul amputat mai sanatos? va fi mai independent? va fi mai stabil? Lasati-ma sa cred ca nu ...

duminică, 15 noiembrie 2009

" Nea Nicu si afacerea Volkswagen"... poveste 1/18.

Cu dedicatie membrilor miniauto.ro

Pe undeva prin ramurile arborelui meu genealogic sigur se afla si un rus. Asa cred ca se explica si de ce-mi plac atat de mult povestile.
Cand am vrut sa-mi postez colectia de masini Volkswagen 1/18 mi-a venit o idee: ce-ar fi sa fac un soi de miniserial si sa integrez masinile intr-o povestioara ilustrata. Pentru ca nu stiu daca ideea se va bucura de succes sau nu, am pus la cale, ca toti marii regizori de seriale si telenovele, un episod pilot.
Asa ca azi va prezint episodul pilot: vizionare placuta!



Totul a inceput cu multiii, multi ani in urma ... Era prin 1930, cand venit cu daravele la verisoara mea de langa Pitesti aceasta mi-a dat o idee:
-Mai Neculaie ( de fapt ma cheama Nicolae dar asa-mi zice ea ), mai tu de ce nu te duci in Germania sa te apuci de treaba? Ca uite unchiul lu' verisoara lu' barbate-miu, Nea Ferdi, e mare mester priceput in masini acolo si castiga o gramada de bani pe la diverse fabrici de automobile. Ca pana or face astia ai nostrii fabrica de masini la noi, aici, la Mioveni, mai trec 50 de ani. Si asta n-ar fi nimic dar la ce tuica buna se face in Arges cine stie ce trasnaie le iese.
No acum femeia avea intr-un fel dreptate. Asa ca am lichidat afacerea cu atelierul de biciclete din Bucuresti si cu banii stransi am plecat la Berlin sa-mi deschid acolo un garaj la care sa repar masinile facute de Nea Ferdi .
Odata ajuns in Germania mi-am deschis, pentru inceput, o mandrete de atelier de reparat biciclete. Cum vi de la Berlin mai incolo pe stanga spre castelul lupului ca asa-i zicea pe caineasca lor: Wolfsburg. La atelier am pus firma "AUTO HAUS", asa mi-a zis Nea Ferdi ca le zice la afacerile seriose ale nemtilor din Germania cu masini.
Probabil ca va intrebati ce-i cu zidul de langa atelier ... Pai ala o fost primul atelier cumparat, mi l-a vandut un neamt, care vorbea limba noastra, in gara la Berlin. Abia dupa ce i-am dat banii mi-a zis "Mai vericule vezi ca atelierul e nitel darapanat" dar nu mi-a zis ca-i mai praf decat ruinele de pe Lipscani.
Acum eu ce sa fac sa daram primul meu atelier? Nu m-a lasat inima asa ca am construit unul alaturi...
Intr-o zi abia ce primisem o damigeana cu "material" de la verisoara de langa Pitesti, ma trezesc cu Nea Ferdi si ceva prieteni de-ai lui la mine-n atelier. Mai oameni buni se pusera astia pe treaba si-mi terminara toata bunatatea de tuica dar facura si-o masinuta. Ziceau ca-i "der proiektu" lu' Volkswagen, adica masina poporului ...

Baiat bun si priceput Nea Ferdi dar avea niste prieteni ...
La vreo doi ani dupa asta, intr-o zi pe cand ii reparam bicicleta unei nemtoaice balaie si ea tinea de ghidon incepe sa se zgaltaie intreaga sandrama. Ce sa fie, ce sa fie?
In usa pravaliei se opreste o ditai dihania de otel ...


Cu doi soldati bezmetici calare pe un tanc...

Era Fritz si Chritz proaspat inrolati la tancuri .


- Herrr Niculaeeeee! Herrrr Niculaeeeeee!
- Ce-ati patit mai zebzecilor?
- N-ai bre o bere? Ca uite noi am plecat sa cucerim lumea, o sa intindem Vaterlandu' ca o placinta cu varza peste toata Europa !

-Mai baieti! Luati-o mai usor ca daca amestecati berea cu placinta de varza tare mi-e ca iese un rahat.

-Nein! Cu Vaterlandu' inainte!

-Mai baieti linistitiva si hai sa va regleze Nea Nicu culbutorii la magauaie... mai reglam ceva, mai bem o bere sau o tuica si ne trece pofta de scandal.
-Hmmm pai crezi ca la Panther-ul nostru de 45 de tone si cu motor Maybach V-12 de 700 cai putere poti sa reglezi tu culbutorii ?!?! Tot inainte baietii!!!


-Stati mai copiiii!!! ca vi se-invarte o senila si va mai atarna si un cablu de remorcare, maaa...


Dar evident ca nu m-au ascultat si au facut un mare rahat.


Prin primavara lui '45 ma trezesc din nou cu baietii mei cei belicosi la usa garajului, de data asta erau calare pe un kubelwagen nou nout...


Restul in episodul urmator ... daca publicul o cere :) .

Catarama de strajer

Cu ani de zile in urma am gasit in magazie o veche catarama. Mai bine zis o jumatate de catarama care a apartinut unui strajer.
Dar cine erau strajerii? In 1938 este instituita, sub patronajul regelui Carol II, o organizatie paramilitara numita "Straja Tarii". Din organizatie faceau parte obligatoriu toti baietii intre 7 si 18 ani si toate fetele intre 7 si 21 de ani. Un material foarte interesant legat de aceasta organizatie gasiti si pe sit-ul Rezistenta Urbana.

Catarama in discutie era constituita din doua bucati care se impreunau. Era realizata din tabla de bronz prin presare. Jumatatea pastrata prezinta inscris intr-un chenar titulatura organizatiei "STRAJA TARII ".


La o privire mai atenta am descoperit si un marcaj ce cu siguranta apartine atelierului in care a fost produsa "OETA".
Pentru o mai buna citire am indepartat depunerile de pe suprafata cataramei cu o perie de fibra de sticla pentru a nu deteriora metalul.
In urma acestei operatii a mai aparut un cartus in care din pacate nu am putut citi ( cu dificultate ) decat o singura litera "T".


In 1940, odata cu plecarea lui Carol II, organizatia este desfintata dar nu pentru mult timp. In anii comunismului organizatia Pionierilor a luat locul Strajerilor.

Organizatia comunista a Pionierilor a preluat de la disparutii Strajeri uniforma aproape neschimbata.

Copii in uniforma de Strajer, sursa foto aici ...


... si copii in uniforma de pionieri ( sursa foto aici ).


Daca comparam centura de Strajer cu cea de Pionier ne dam seama de cata lipsa de inspiratie au dat dovada comunistii sau poate nu era vorba doar de lipsa de inspiratie.



Sursa foto.

Desi mi-ar place sa continui discutia despre conjunctura in care au aparut aceste organizatii si despre rolul lor in dezvoltarea tineretului ma opresc pentru moment aici.

Monede albaneze

Pentru ca tot am vorbit in ultima vreme de Albania am sa profit de ocazia asta si am sa va prezint monedele albaneze aflate ( cred ca inca ) in circulatie.
Cea mai mica moneda este cea de 5 Leke ( leke este moneda nationala ), realizata din nichel are 20 mm diametru. Aversul este simplu: pe langa valoarea nominala inscrisa avem reprezentata si o ramura de maslin ( cu tot cu masline :) ).


Reversul cu legenda: "REPUBLIKA E SHQIPERISE" are in centru vulturul bicefal, stema Albaniei si anul emiterii 1995.

Aversul monedei de 10 Leke ( metal galben, 21,5 mm diametru ) este decorat in aceias maniera cu o ramura de maslin.

Reversul prezinta imaginea unui castel cocotat pe o stanca cu ceva copaci la baza. Legenda in partea de sus "REPUBLIKA E SHQIPERISE" este continuata sub castel cu litere ceva mai mici: "KALAJA E BERATIT", in traducere castelul din Beratit si anul emiterii: 1996.


Moneda de 20 LEKE este cea care-mi place cel mai mult. Este realizata din metal galben si are un diametru de 22,5 mm ( masuratorile au fost facute cu o rigla deoarece nu-mi gasesc shublerul :( asa ca valorile trebuiesc privite ca fiind aproximative ). Aversul realizat in aceias maniera ca si la precedentele monede are sub denominatie o cununa de laur si stejar ( ? ) .

Reversul, deosebit de frumos ( dupa parere mea ) , are reprezentata o liburna pe valuri insotita de un delfin. Legenda este cea obisnuita: "REPUBLIKA E SHQIPERISE" iar sub compozitie " A. LIBURNA" si anul emiterii 2000. Liburna este o ambarcatiune usoara si rapida folosita de piratii Iliri ( albanezii sunt foarte mandrii de originea lor ilirica si apartenenta stramosilor lor la tagma piratilor ) de la care a fost preluata de catre vecinii romani.

Moneda de 50 LEKE este realizata tot din metal galben, are un diametru de 24 mm iar aversul este similar cu cel al monedei de 20 leke doar ca cununa de sub valoarea inscrisa este realizata de aceasta data doar din frunze de stejar ( ? ). Reversul prezinta un ilir calare mergand catre stanga, legenda "REPUBLIKA E SHQIPERISE" iar sub compozitie cu litere mai mici " GENTI MERETI ILIR" si anul emiterii: 2000.


Ultima moneda este cea de 100 LEKE, are un diametru de 25 mm si este realizata din bimetal ( interiorul din metal galben iar exteriorul din nichel. Aversul prezinta in centru valoarea: 100 LEKE inconjurata de o cununa.

Reversul prezinta, in partea galbena a monedei, un personaj feminin, drapat, cu lance si scut intors catre dreapta avand pe cap o cununa. Sub personaj anul emiterii; 2000. Legenda "REPUBLIKA E SHQIPERISE" este inscrisa pe partea nichelata a monedei unde avem jos inscrisa si explicatia pentru personajul din centru: "TEUTA / MERETERESESHA ILIRE". Teuta este o regina ilira ce a condus statul ilir intre 231 - 228 iChr.

Monedele mi se par reusite iar comparativ cu monedele romanesti sunt adevarate opere de arta. Daca bagati mana in buzunar si scoateti de acolo ceva marunt o sa constatati ca avem niste monede la fel de urate si sarac realizate ca niste jetoane. Daca stau bine sa ma gandesc am vazut jetoane mai frumoase si mai ingrijite decat leii nostri.