miercuri, 19 iunie 2013

Cronologia şi tipologia monedelor emise la Histria pentru Septimius Severus şi familia sa


Probabil că cititorii, frecvenţi sau ocazionali, au remarcat o scădere a activităţii pe blog. Motivul e simplu: am scris o carte :) . Cartea " Cronologia şi tipologia monedelor emise la Histria pentru Septimius Severus şi familia sa" autor, redactor, procesator foto etc: Corneliu Bogdan Nicolae Beldianu, ISBN 978-973-0-14914-2 poate fi descărcată şi citită ( sper ) de aici .  Ce conţine cartea? Explicaţiile le găsiţi în deschiderea cărţii la "Cuvânt înaninte".




 "Această carte se doreşte a fi, în primul rând, un instrument de identificare şi datare a monedelor histriene emise pentru Septimius Severus şi familia sa, adică un catalog numismatic pe baze cronologice şi tipologice. Din acest motiv, nu am intrat în ample consideraţii istorice, etnico-religioase sau aprofundate studii metrologice ( ponderale ). Acolo unde lucrurile nu au fost clare sau există dispute, mai mult sau mai puţin aprinse, am folosit doar ce este evident fără a intra în miezul problemei sau fără a folosi o variantă sau alta. Acesta este motivul pentru care am utilizat, spre exemplu, sintagma „Zeu călare” şi nu Mithras, Cavaler Trac, Erou Danubian, Darzales - Serapis etc .
 Opţiunea pentru o ediţie electronică a avut la baza câteva motive principale. Pentru a nu se pierde nimic din frumuseţea monedelor prin tipărirea cărţii pe hârtie şi ( nu în ultimul rând ) pentru a putea dărui această carte tuturor pasionaţilor de numismatică histriană ( în special) şi de numismatică în general.
 Pe lângă rolul ei de instrument numismatic, această carte se doreşte a fi şi declaraţia mea de dragoste pentru cetatea Istros. Acel loc special de care fie  te îndrăgosteşti de la prima vedere, fie niciodată şi de care îndrăgostindu-te, îl iubeşti toată viaţa necondiţionat.
 Dorinţa mea este ca această carte să fie doar un început. În lucru se găseşte un al doilea studiu ce va trata într-o manieră asemănătoare seriile monetare emise de atelierul histrian de la începuturile sale în epoca romană ( cu primele emisiuni posibil pentru Hadrian dar mai sigur  documentat pentru Antoninus Pius )  până la încetarea definitivă a activităţii ( cu ultimele emisiuni dedicate lui Gordian III ). Cine doreşte să-mi transmită o părere legat de această carte sau doreşte să facă cunoscute materiale numismatice ( aflate în colecţii publice sau private ) ce nu se regăsesc aici dar se află în directă legătură cu subiectul, pot să o facă trimiţându-mi un e-mail pe adresa: beldianub@yahoo.com .  

Bogdan Beldianu
Bucureşti 2013  "

marți, 18 iunie 2013

De ce merge românul cu maşina?

 Pentru că e frig afară sau pentru că e (prea) cald. Pentru că plouă sau pentru că nu a mai plouat de mult şi-i praf, polen etc . Pentru că e aglomerat ( şi cu tramvaiul, autobuzul, bicicleta, calul, măgarul etc face mult ) sau pentru că e liber şi-i păcat să nu facă şi mai puţin cu maşina. Pentru că se grăbeşte sau pentru că nu se grăbeşte ( şi poate să aştepte în trafic). Pentru că are bani ( şi îşi permite ) sau pentru că n-are bani ( şi nu-şi permite  să meagă cu trenul, microbuzul, avionul etc ). Pentru că are de dus mai mulţi colegi cu maşina la servici sau pentru că nu suportă să stea alături de alţi oameni şi atunci merge singur cu maşina. Pentru că are maşină personală şi-i păcat să se strice stând în faţa blocului sau pentru că n-are maşină personală şi atunci profită de maşina de la servici. Pentru că petrolul este o resursă limitată şi trebuie să profite acum cât mai e. Pentru că energia electrică e o resursă regenerabilă şi-i păcat să n-o folosească acum dacă tot s-a inventat maşina electrică. Pentru că ... dar mai ales pentru că ..... La libera alegere completaţi spaţiile punctate cu ce vă trece prin cap dimineaţă când vă suiţi la volan.

luni, 10 iunie 2013

Cotidian suprarealist. Din nou...

 Ieri pe la 5. Oră cu mare încărcătură, mai ales la RATB. Dar nu despre asta-i vorba. Eram la anticariatul de pe Academiei. Fain, atmosferă prietenoasă, cărţi pentru toate gusturile dar mai ales pentru toate buzunarele. Vorbeam cu anticarul, un tip simpatic, amabil şi convigător. În anticariat intră un individ greu încadrabil în puţine cuvinte. Cu mâna, care şi-o ţinea în buzunar, zdrăngănea nişte chestii, acestea sunau ca nişte piese mici metalice. Uşor surescitat întreabă de un ceasornicar. Zâmbesc :). Ce se auzea din buzunarul individului suna exact ca zgomotul făcut de componentele unui ceas dezmembrat băgate toate la un loc şi zdrăngănite. Când să iasă pe uşă, se întoarce şi-l întrebă pe anticar, dacă are cărţi de iluzionism. Mă abţin cu mare greutate :)) . Strâng din dinţi să nu râd în hohote. Anticarul pleacă cu indvidul la raft şi-i arată ceva cărţi. Acesta se uită în grabă şi nemulţumit, de ce vede, pleacă în căutarea ceasornicarului. Acum râd. Îl întreb pe anticar dacă individului nu i-a ieşit trucul cu ceasul, batista şi ciocanul şi acum vrea să ştie unde a greşit şi cum să rezolve problema. Anticarul îmi răspunde cu o întrebare: "Ştiţi care-i diferenţa între un ospiciu de nebuni şi un anticariat?". Nu ştiam şi sunt un pic blocat: "?!?!". El mai departe serios: "Niciuna!".