miercuri, 25 martie 2009

Inceputul scolilor de soferi in Romania

Prima scoala de soferi a fost organizata de ACR ( Automobil Clubul Roman ) in 1910, primele cursuri incepand la data de 10 Ianuarie a acelui an. Cursurile cuprindeau ore de teorie cu doua capitole importante: "Omorarea de oameni" si "Scoaterea de fum a masinilor" tinute dimineata iar dupa amiaza erau programate orele de practica. Primul examen de conducere oficial a avut loc cu doi ani inainte de deschiderea scolii de soferi la 10 Ianuarie 1908 din ordinul prefectului Politiei Capitalei. Brevetul se obtinea in urma unei probe de viteza cu franare brusca. Examinatorul arunca in fata masinii o perna iar soferul trebuia sa franeze instantaneu.
In acelas an cu organizarea primei "scoale de soferi" a aparut si primul decret al circulatiei rutiere. De acum examenele de conducere se sustineau de patru ori pe an in prezenta reprezentantului ACR si a unui politist.

Pedepsele pentru incalcarea regulilor de circulatie se intrevad hilar din aceasta fotografie. Un exercitiu de imaginati ne-ar arata aceias pedeapsa in anul 2009 in Bucuresti: o lunga coloana de oameni, precum cele de prizonieri sau sindicalisti, cu placuta infamiei de gat, strabate centrul capitalei pazita de jandarmi.


Legat de scolile de soferi in perioada interbelica o fotografie facuta de bunicul sotiei mele, Ionel Stanciu din Breaza ( sofer,motociclist si pasionat mecanic ) surprinde importante detalii.






Explicatiile aflate pe spatele fotografiei ne arata momentul si personajele " Amintire din anul 1943 cand am fost la examenul de soferi impreuna cu Cucu Macovski si Instructorul Galceava. Ionel Stanciu" .
In fotografie apare o masina Ford pe a carei portiera sa intrezaresc cateva inscrisuri. Din acestea aflam ca masina este proprietatea statului si apartine "scolii de conducere".



Revenind la masina aceasta este un Ford model A Coupe care s-a fabricat intre 1927-1931 in 4.849.340 de exemplare si a fost succesorul celebrului model T.



Pe partea dreapta deasupra portierei, langa parbriz, se distinge un obiect rotund ce pare a fi un aparat de taxat de genul celor folosite la taxiurile din acea perioada ( ramane de studiat ). Revenind la personaje primul din dreapta este cu siguranta Ionel Stanciu, cel din mijloc e de banuit a fi Macovski, iar urmatorul aflat in uniforma putem presupune ca este Instructorul Galceava. In stanga grupului se desluseste, cu greu, un alt personaj ce are in mana o carte format mare cu aspect oficial ce ma duce cu gandul la un decret sau regulament auto din acea periooada ( si asta ramane de studiat ) .

marți, 17 martie 2009

O saptamana din Aprilie 2007 sau "fitnes bai nene!"

O saptamana de concediu ... n-am decat 3 poze cu piesele noi ce si-au gasit loc in masina, cu fuzeta spate si cu "finalul", restul e copy/paste de pe vwforum.ro La sfarsit eram vizibil mai slab, atitea flotari, genoflexiuni, abdomene si alte exercitii sportive n-as fi facut nici daca aveam abonament intensiv "la sala" . Actiunea a debutat sub numele de "Marea schimbare" care-si dorea sa aduca "cainele" cat mai aproape de starea initiala atit tehnic cat si estetic. Urmau sa fie inlocuite sau reparate tot ce tinea de frana, directie si tren de rulare, cutie de viteze, tapiterie interior, completare elemente exterior, etc


Ziua 1
La "marea schimbare" trebuie sa incapa intr-un fel sau altul toate piesele din poza si alte cateva care nu se vad . Treaba sta cam asa inlocuit pompa centrala frana, etriere, rulmenti, amortizoare fata si amortizorul de directie, placute frana, saboti, tambure, racorduri frana pe spate, arculetele si toate cacatisurile de la frana spate, cutie de viteze, sper ca n-am uitat nimic ..... "Marea schimbare" a inceput ..... prost in sensul ca rulmentii care-i aveam pentru spate sunt din alt film in a doua poza se vede ca rulmentul exterior pe spate nu are "camasa" ori ai mei au si mai au si alt diametru la interior . Bun, m-am apucat sa desfac fuzeta la roata dreapta spate care avea cel mai mare joc si am constatat, pe linga faza cu rulmentii, ca doua suruburi de la planetara le-am desfacut cu mina si ca cel mai mare joc era la axul rotii, practic canelurile erau cam pa, iar in zona de lucru cu rulmentii se facuse un sant ca la apa nova. Noroc ca aveam alt ax cu tot cu flansa rotii (Romi sa traiasca!) si l-am inlocuit. Treaba e ca momentan nu voi mai schima rulmentii pe spate (dupa inlocuirea axului jocul s-a diminuat simtitor fiind egal acum la amindoua rotile) , pentru ca nu am ce-mi trebuie respectiv semeringuri, rulmenti si niste cilindrii de otel care vin dintr-o parte in alta a fuzetei, nu stiu daca intelegeti ce vreau sa spun dar sistemul e destul de imbarligat. Manualul de reparatie e un ***** din care nu prea iti dai seama de tot ce e acolo . Am facut acum o scurta pauza de masa si somn si pe seara ma apuc si de roata stanga spate .....

A si sa nu dati scule ca o sa le duceti dorul cand va e lumea mai draga....... m-a costat 14 RON o tubulara de 14 .

Ziua 2
Fratilor pe cat e de groasa pe atit e de lunga ! In momentul asta sunt cu doua masini imprastiate revin pe seara cu detalii ........ Cred ca dau totul la REMAT si-mi iau Logan cu ledulete albastre .

Ziua 3
Fratilor munca ca la ocna! Ieri cand va spuneam ca-i groasa desfacusem roata pe stanga fata si am constatat ca in trecut cineva rectificase axul rotii la rulmentul din exterior . Ca urmare nu prea mai aveam ce face cu rulmentii cumparati. M-am apucat sa scot fuzeta de pe cealalta masina care bineinteles ca nu s-a lasat cu una cu doua, un surub a cedat si s-a rupt , ca urmare aveam doua masini desfacute si nervii in punga. Aseara am reusit sa scot fuzeta si surubul rupt. Azi dimineata fara nici un chef ( nu stiam cu ce o sa bag camasile la rulmenti pe discuri ) am schimbat fuzeta si dupa indelungi scarpinaturi in cap am descoperit ca tubulara de 36 intra in interiorul discului precum a lui in a ei iar cea de 30 mergea perfect la exterior....... rezultat roata stanga fata are acum rulmenti si discuri noi noute . Moralul era din nou pe culme, programul rabla uitat . Mi-am facut o cruce mare si m-am apucat de roata din dreapta. Surpriza a fost totala: axul fusese modificat si la rulmentul interior si la ala exterior . Noroc ca ieri mi-am intrat in mina si dupa ce am montat fuzeta pe stanga la a doua masina in vreo juma de ora fuzeta din dreapta era data jos si curatata in vederea montarii pe prima masina (treaba asta se va intimpla pe seara). Bai fratilor daca stiam ce ma asteapta nu ma apucam de unul singur nici daca ma platea cineva! Muncesc in fata blocului daca ma bag sub masina n-are cine sa-mi dea o cheie (am facut sport in astea 3 zile cat n-am facut in ultimi 3 ani ), si marti si miercuri a trebuit sa strang tot si sa ma duc sa-mi cumpar scule (sigur la aia de mi-au furat sculele o sa li se usuce o mina sau ceva). Pune cricul, pune capra scoate cricul si asta nu la o masina ci la doua deodata .... cred ca am slabit 10 kile. Daca termin azi cu rulmentii si cu discurile maine ma apuc sa schimb pompa centrala de frana si amortizoarele de directie si pe fata asta daca nu ajung ...


QUOTE(jan @ Apr 18 2007, 10:09 PM)
Daca ai nevoie de ajutor, io stiu, in uched...

Multumesc Jan! Dar de acum am intrat in linie dreapta ca sa zic asa ..... o sa am nevoie de ajutor la aerisit frana dar daca nu gasesc pe nimeni o pun pe nevasta-mea la treaba.

Ziua 4
Linia dreapta numai dreapta nu e ! Am terminat cu rotile, rulmenti noi, discuri noi, fuzete ca noi, etriere rebilduite, placute noi, amortizoare noi (astea toate sunt pe masina acum ), dar (tot timpul este un "dar") sunt pe cale sa ma inec ca tiganul la mal. A mai ramas pompa centrala de frana conductele nu vor sa se desfaca neam, noua pompa are gaurile pt. conducte pozitionate diferit de cea veche . Daca reusesc sa desfac conductele (am mari indoieli) nu cred ca voi reusi sa modific conductele pt noua pompa fara sa ramin cu ele in mina. Problema se pune asa: voi schimba pompa oricum, conducta de merge in spate in principiu o am ( o iau de la cealalta masina) dar ce fac cu alea doua de merg la rotile din fata? Are cineva de vanzare conducte de frane noi pt. broasca? (se potrivesc) sau cum pot bercui niste tevi de cupru? Plizzzzz help ca ma lasa nervii .......

Ziua 5
Am ajuns la faza cu aeristul franelor alt cosmar ( Pacman stie saracul cat a tras cu mine ). Multumiri pe aceasta cale domnului Kastilio Prima runda am incheiat-o, urmeaza a doua probabil maine dimineata ca azi nu mai am nervii necesari . Vreau sa va dau un singur sfat: cand comandati piese asigurati-va ca piesele aduse sunt cele care trebuie ca altfel o sa munciti de sapte ori mai mult, nu mai vorbesc de nervi cat si de tot felul de improvizatii ce trebuie facute sa se potriveasca piesa vanzatorului si ca sa fiu mai explicit in cazul de fata e vorba de pompa centrala de frana la care a trebuit sa construiesc masina din nou in jurul ei ca sa se potriveasca .
Ziua 6
Uraaaa!!!!! Cainele e din nou pe strada! E bine, pe alocuri chiar foarte bine, nici nu stiti ce diferenta e cu amortizoare noi. Mai trebuie aerisita frana pe spate in special dar macar acum merge sau mai bine zis se opreste . Pompa e un mare rahat care fiind de broasca mai dureaza un pic pina se rodeaza sa-mi dea si pedala inapoi, acum se recupereaza manual. Intr-un final am repus pompa originala de frana cu garnituri noi.

Alte doua garaje din prima jumatate a secolului XX

Primul garaj prezentat azi este unul destul de cunoscut de bucuresteni, ce-i drept nu de garaj/atelier auto ci ca discoteca sau galerie comerciala. Aflat pe strada Lutherana destinatia lui initiala se face cunoscuta doar prin firma/reclama sub forma de masina ce a supravietuit miraculos chiar daca usor descompletata (lipsa roata rezerva si alte detalii minore). Este un garaj/atelier tipic cu etaj. Infatisarea initiala a suferit schimbari majore in decursul timpului. Sper din tot sufletul ca in cazul in care acest garaj va disparea sa faca loc la cine stie ce monstru de otel si sticla, masina sa fie salvata si sa-si gaseasca loc intr-un muzeu. Sincer cred ca un muzeu auto bucurestean ar fi o mare realizare si s-ar bucura de succes.








Al doilea garaj este garajul meu de suflet. L-am admirat de-a lungul timpului de fiecare data cand merg de acasa spre P-ta Unirii. Aflat pe strada Episcop Chesarie, tot de tipul "grajd" este vizibil si de pe Bulevardul Regina Maria . Este executat in acelas stil arhitectonic ( cu caramida rosie aparenta la fatada ) ca si alte obiective "industriale" din zona: Academia Tehnica Militara, Vama Bucuresti sau halele din apropierea Parcului Carol ( asupra acestora voi reveni in articole viitoare ).





Pana in urma cu cativa ani a supravietuit intact fara nici o modificare. Din pacate haosul din arhitectura bucuresteana urmare a indolentei autoritatilor si al gustului indoielnic al proprietarilor a facut ca acest minunat garaj/atelier sa primeasca o fatada oribila care a redus si dimensiunile portii de acces. Sper ca sub aceasta hidosenie sa se pastreze inca fatada originala chiar daca poarta de acces probabil s-a pierdut.


Din pacate nu am reusit sa aflu detalii suplimentare despre aceste doua garaje ( cand au fost construite exact, cui au apartinut, etc ) dar orice informatie ce va aparea in viitor va fi degraba publicata.

joi, 12 martie 2009

Un alt garaj pe Bulevardul Aviatorilor

Lasam Atelierele Leonida in urma si mergem mai departe pe Bulevardul Aviatorilor. Imediat cum treci de statuia eroilor aviatori pe dreapta se gaseste un alt garaj interbelic. La inceputul anilor '90 supravietuise aproape intact, mecanici "meseriasi" plecati de la "Ciclop" in cautarea capitalismului, deschisesera acolo unul din primele service-uri private postdecembriste ce afisau sigla "VW".

Ce a ajuns acum se poate vedea, vechea fatada a fost inlocuita cu o hidosenie de gresie si faianta ce trebuie sa dea maretie unui show-room pentru o marca lipsita de traditie pe aceste meleaguri. O parte a vechiului garaj poate fi regasita doar pe latura sudica. Stilul "grajd" se imbina in acest caz cu cel de "basilica".
O pierdere a arhitecturii industriale interbelice, inlocuita de prostul gust modernist contemporan al fatadelor de "gresie" si faianta.

Dorinta de a afla istoria acestor garaje mi-a generat o amara constatare, martorii oculari ai perioadei interbelice au disparut. In urma cu zece ani, inca gaseam, rude sau cunoscuti capabili sa-mi hraneasca orice pofta de informatii legate de perioada in discutie. Acum nu mai stiu pe nimeni :( . Deprimat de aceasta pierdere m-am agatat ca inecatul de un pai aparut la statia de metrou "Aviatorilor". Un batranel care vindea carti de profil "automobilistic" din anii 60-70. Mi-am zis, dupa ce i-am cumparat o carte despre carburatoare, asta-i omul! E clar, are varsta si dupa cartile vandute apartine si bransei. De la el voi afla tot ce ma intereseaza legat de "activitatea tehnica" a zonei.

A doua zi a plouat, a treia am mers pe alta cale iar ieri abordand vechiul traseu am placuta surpriza sa-l regasesc pe venerabilul meu ( speram ) furnizor de indicii. Studiez tacut oferta de carti, aleg o carte buna, aparuta in 1982, "Motoare pentru autovehicule" si-mi abordez "sursa" cu siguranta .... "stimate domn, dupa cartile scoase la vanzare cred ca ati fost "de meserie" " , el raspunde cu seninatatea oamenilor aflati la varsta sinceritatii totale pentru ca nimic nu-i mai poate afecta: " A nu, mi le-a dat cineva si le vand sa fac un ban". Am trecut usor peste asta, doar cu o vaga iritare ca atunci cand o musca rebela incearca sa-ti perturbe discursul de investitura la Cotroceni ;). Chiar daca nu fusese un primordial mecanic auto bucurestean era un "bastinas" al acelor locuri .... Insist: " A, dar sunteti un vechii locuitor al acestui cartier ;) ?" Confirmarea lui urma sa deschida canalul informatic pentru reconstituirea epocii interbelice in materie de garaje pe Bulevardul Aviatorilor..... "Nu dom'le eu vin de departe ca aici e vad bun"
:)) Greu cu martorii oculari si investigatia pe teren!

marți, 10 martie 2009

Evenimentela anului 2006

Sau pe unde a mai umblat "cainele" in 2006

Le-am grupat pe toate intr-un singur post, intr-o ordine relativa. Sa incepem cu:

Bran 2006
Va spuneam ca intrunirea de la Sibiu din 2005 a fost cea mai tare intrunire VW, asta pentru ca uitasem de Bran 2006.



Lume, lume buna, masini, distractie. Pozele spun multe: Sorin ii da motorul jos lui Broski de Cluj asta dupa ce a mers jde kilometrii cu o singura viteza, iar Clubul din Odorhei isi face simtita organizata prezenta si prin gulas.


Aici trebuie sa fac o mica paranteza: n-a fost gulas, a fost GULAS.



Al mai tare gulas mancat vreodata. No, trageti puternic aer in piept, pe nas, ca poate ceva abur imbatator trece de sticla monitorului. De fiecare data cand ma uit la poza ma apuca o foame cumplita si trebuie sa maninc ceva, ca altfel ma ia cu ameteli si lesin. De ieri seara m-am uitat deja de trei ori.... s-a dus naiba cura si regimul meu.
Revenind la Bran langa locul de desfasurare a intrunirii am descoperit o mica bisericuta. De fapt este sat Simon, iar bisericuta are hramul Sf. Cuv. Paraschiva.


Spre strada, fatada varuita cu albul taranului gospodar, este impodobita si cu cateva imagini de sfinti executate cu acea naivitate sanatoasa specifica lumii rurale. Dar fatadele laterale dezvaluie in cateva nise datorate probabil refacerilor succesive , trei picturi murale de alta factura executate intr-o tehnica net superioara celor de pe fatada si a caror vechime doar o putem banui.






Acestea si multimea de cruci de piatra aflate in curtea bisericii indica ca avem de a face cu un lacas de cult cu o vechime de cateva sute de ani. Din pacate nu am gasit nicaieri, inca, ceva scris despre aceasta frumoasa bisericuta ce poate devenii o atractie turistica locala. Si aici as vrea sa fac o noua paranteza: iesi la plimbare la "sosea" pe Kiseleff sau pe Aviatorilor si admiri frumoasele palate antebelice. Nicaieri nu gasesti o placuta explicativa " Aici a fost resedinta lui X sau Y industrias, sau politician, sau ... construita in anul .... de arhitecul Xsulescu in stilul ..." . Cu cateva panouri explicative, o banala plimbare s-ar putea transforam intr-o lectie de istorie, iar daca termenul vi se pare prea greoi sau depasit, intr-o lectie de educatie cultural-urbana.

Intrunirea de la Odorheiul Secuiesc

Asta a fost o intrunire istorica, ar trebui sa fie trecuta si in manuale :) : prima la care am castigat un trofeu, eu si Guvidu, nu pentru masini, pentru tractari. Se pare ca toti acei ani in care am impins la masina au folosit la ceva.
Trofeul era gol pe interior ceea ce l-a uimit ( se pare teribil ) pe coechipier care, probabil, se astepta la ceva antigel local.







In rest ce sa zic, organizare de exceptie, oameni primitori, locuri frumoase cu liniste de s-o tai cu cutitu, asta pana vine seara si incep participantii sa se imprieteneasca.










Capidava 2006

Si in anul ala am ajuns la Capidava. Latura mea rexhunt-iana a fost pe deplin implinita. Am prins si ceva pesti, eliberati vii inapoi in Dunare spre totala nedumerire a localnicilor incapabili sa inteleaga gestul.
Dobrogea e unul din putinele locuri din Romania in care natura salbatica inca detine suprematia fata de cea umana. pentru cat timp "neclar", vorba unui prieten.







A fost o vara frumoasa iar typ 3-ul, "cainele" s-a dovedit cel mai bun partener de calatorii si distractie.

sâmbătă, 7 martie 2009

Cum a ajuns "cainele" sa aiba motor ca nou

( poveste )
Era in anul cu eclipsa, eclipsa aia mare de soare de s-a temut tot romanul ca-i sfarsitul lumii, cred ca era prin 2000 sau '99... Ma rog, in anul ala. Mai monsherilor ajunsese motorul la primul meu typ3, ala cu care merg de cand faceam ture de bazin in lichidul amniotic, intr-un hal far' de hal. Avea un joc axial de cred c-ar fi ramas uimiti si aia de la Wolfsburg ca motorul lor poate sa mearga si asa. Cand porneam motorul ( da pornea! ) volanta poliza din bloc, se auzea asa un scrasnet de-ti ridica parul pe ceafa daca erai mai slab de inger dupa care pornea si mai si mergea. Consumul de ulei, de fapt pierderile + consumul se incadrau in niste limite, da ce limite! 1 litru de ulei la suta de kilometri. De mers puteam sa merg constant cu maxim 90 km/h ca peste viteza asta tindea sa se gripeze, dar la 90 puteam sa merg sute de km totul era sa-i pun ulei din suta'n suta. In vara aia am facut vreo 2500-3000 de km cu el asa prin Dobrogea.
No, cand ma intorceam in sfarsit spre casa dupa ce testasem limitele masinii si ale mele pe la Adamclisi cu o ultima runda de off-road in speranta ca voi ajunge la Sucidava, aia de la Ostrov nu aia de la Celei, cam pe la Branesti am ramas si fara ulei si fara bani. Practic se aprindea becul la ulei si la un viraj larg nu la unul d'ala strans. Am oprit la o benzinarie pe dreapta inainte de Branesti si ma uitam cu jind la standul de uleiuri. Gestionarul, vanzatorul sau ce-o fi fost el m-a interpelat "aveti probleme domnu?" "pai cam am ceva probleme, am ramas si fara ulei si fara bani". Om sufletist, vanzatorul s-a uitat la mine, la masina si la raftul cu uleiuri, a luat cel mai penal ulei romanesc ( ala de "dacia" de era la bidon de 1litru ) si a zis: " hai sa vedem ce ai prin masina: un ochelar de soare, o caseta.... ne descurcam noi ;)". Cand a vazut masina proaspat scoasa de la off-road a devenit brusc mistic ( a doua zi era eclipsa ): "ia uleiul ca si asa vine sfarsitul lumii :( ". Nu mi-am inchipuit vreodata ca o masina poate deveni asa de insetata de ulei. Intr-un final am ajuns acasa si eclipsa cum bine va dati seama n-a provocat sfarsitul lumii.




Vara urmatoare, doi prieteni: Stefan si Lucian ( specialisti in motoare de masini si nu numai) vin sa se uite si la motorul meu. Astia cum l-au vazut brusc s-au indragostit de el .... si l-au facut bucati :( . "E praf dom'le, e tandari, uite are joc axial, uite cuzinetul s-a smuls, uite cum ii flencane pistonul asta in camasa, uite, uite! Dar ... se face. "
Ce sa va zic, am mers mult cu masina in anul ala ... dar pe bucatele :) . Arborele l-am plimbat mai bine de juma de an cu mine in masina de la serviciu pana a reusit intr-un final sa poposeasca la IAR Ghimbav la rectificat cota 1. Blocul motor s-a plimbat si ala o vreme pana am gasit un meserias batran la Motor Service-ul de pe Viilor care mi-a scos blocul exact in cotele cerute de mine. Cuzinetii s-au plimbat si ei o vreme prin mana a vreo doua persoane venind tocmai din Olanda de la Paruzzi. Intr-un final, dupa vre'un an, motorul si-a recapatat locul pe masina. La momentul ala nu avea decat blocul si arborele in cote, cuzineti noi, pompa de ulei noua, garnituri si segmenti noi.




Apoi am cumparat-o pe cea galbena care a ajuns tot verde si care pe partea de motor statea bine, nu batea, presiune la ulei avea, compresie la fel, pana in primavara anului 2006 cand desi i-am schimbat uleiul presiunea ramanea tot scazuta. Nu, nu se aprindea becul dar era asa ceva in jurul la 1 bar mai mult sau mai putin in functie de turatie. Set motor nou achizitionasem inainte, Dilaru Lexus a trimis cu promtitudine 2 chiuloase noi noute, tuburile de la tijele culbutorilor plus alte maruntisuri si ne-am apucat sa facem motorul ca nou.
Practic cu exceptia blocului, a arborelui cu bielele ( la astea au fost inlocuite bucsele ) si a axei cu came, a fost schimbat cam tot. Lucian a lucrat mai ceva ca la carte, eu daca aveam rabdarea lui ma faceam ceasornicar de renume mondial. Pozele din timpul lucrarilor spun multe.



Buuun, motorul a fost asamblat, suit pe masina, pus ulei si pornit ..... Noo asa frumos torcea de ziceai ca-i matza scarpinata pe burta, da presiune la ulei canci! Adica era la fel ca la celalalt motor. Mai, eram verde-albastru pe interior, schimbasem pana si pistoanele cu arcurile de regleaza presiune la ulei ....
Cand eram in pragul unei depresii totale si ma gandeam la recuperarea investitiei prin valorificarea fiarelor la un REMAT , apare si Pacmanelu, alt prieten de nadejde, care ca sa para si el preocupat de nefericirea mea scoate joja la ulei si se mira "auzi ma da asta asa trebuie sa fie?" Mda, nu trebuia sa fie asa, uleiul avea vascozitatea pipilicului de fata mare. Era acelas ulei de-l pusesem si in motorul schimbat pe motiv de presiune lipsa. Eee si uite asa a capatat masina un motor ca nou.


De data asta am pus si filmulete :D .