joi, 30 decembrie 2010

Povesti de acum 50 de ani



Afara-i intuneric si e frig. E atat de frig ca poti sa te tai in sclipirea stelelor. In casa-i cald si vodca-i rece cand pleaca din pahar dar prin alunecare se incalzeste si la destinatie iti arde placut stomacul. E numai bine de povesti... povesti si frig ....2011... si zapada... 1961 ... povesti de acum 50 de ani...
In anul ala multe si nebanuite lucruri s-au intamplat. Unele atat de minunate ca azi par incredibile, altele nu.

In SUA un tanar pe nume John Fitzgerald Kennedy ( sau cum se spune in americaneste JFK ), renunta la o viata frumoasa si interesanta



si ajunge al 35 lea presedinte american si cel mai mare actor politic al vremurilor sale.



Trei ani mai tarziu ajunge de-a dreptul in istorie.
Asta se intampla cand te lasi de femei si distractie si vrei sa faci chestii serioase!

In Anglia, la Liverpool mai exact, patru baieti ce urmau sa schimbe lumea muzicala si nu numai, cantau pentru prima data la Cavern Club. Uitandu-ma la ei imi dau seama cat de mult semanam: si eu la varsta aia aveam geaca de piele... si ei, si eu cantam la casetofon... si ei cantau la Cavern Club aceleasi melodi, si eu vroiam sa schimb lumea... si ei au schimbat-o...



In URSS lumea statea mai mult cu ochii pe sus. Nu, nu se uitau dupa avioanele americane salvatoare ca romanii, se uitau la infinitul cosmic si incercau sa-si depaseasca statutul de fiinte pamantene ( se stie ca unul din frumoasele efecte induse de vodca este ca incepi sa te simti in al noualea cer iar urmatorul efect este infrumusetarea femeilor: dupa o sticla si soacra pare simpatica). Ca urmare, in acel an rusii veseli incearca cosmosul cu degetul trimitand prima sonda spatiala catre Venus: Venera 1. Dimineata toata lumea avea o usoara durere de cap si de gat iar nimeni n-a mai reusit pana acum sa-si aduca aminte unde-i Venera1 si de ce.



In SUA in 1961 este descoperit un nou element chimic: Lawrencium ( Lr nr atomi 103 ) descoperirea este facuta in urma unor cercetari profund umaniste: se cauta material pentru o noua bomba atomica mai eficienta. Pana la urma au descoperit E-urile...

Primul om ajuns in spatiu este un rus ( sau soviet cum i se spunea pe atunci ): Yuri Gagarin. Dupa legendarul sau zbor in spatiu din 12 Aprilie 1961 Gagarin afirma: "Patria aude, patria stie". Memorabile cuvinte, fiecare intelege ce vrea din ele ...



Americanii mai pragmatici privesc mai mult in jos decat in sus si dau cu ochii de Cuba. O mica insula condusa de un mare dictator: Fidel Castro. Decid ca-i momentul sa se faca nitel de ras si invadeaza Cuba in ceea ce localnicii cunosteau ca fiind Golful Porcilor, ulterior intreaga lume va auzi de acest loc ce te duce cu gandul la piftie si carnati. Si acum, la 50 de ani de atunci, "El lidero maximo" ( Fidel Castro ) se tavaleste pe jos de ras la bancurile cu americani, porci si golf.

Zidul Berlinului, cea mai mare aberatie a secolului XX, isi incepe efemera viata tot acum 50 de ani. Zid ce rusii si-au dorit sa desparta, pe nemti i-a unit iar arabii fac acum o buna afacere in Berlin vanzand pietricele din el. Cat de international...



Pentru ca nu au reusit sa se faca ( prea tare ) de ras in Cuba ( e si o tara mica fara mare potential ) americanii decid sa mai incerce odata si pornesc oficial razboiul din Viet Nam. De data asta vor reusi...


In Romania era ca de obicei: statul incerca prin toate mijloacele sa scape de intelectuali si de cei care aveau sau puteau sa aiba si alte idei decat cele oficilale. Pentru ca inca nu eram in UE iar emigrarea in Canada era un vis prea indepartat solutia eradicarii intelectualilor si a clasei de mijloc s-a desfasurat muuult mai eficient prin saparea unui canal. Singurul eveniment notabil al anului 1961 in Romania nu a fost nici o lansare in spatiu, nici o descoperire remarcabila, au fost doar niste alegeri care si acum ii storc Bunicutei o lacrima nostalgica in coltul ochilor: candidatii comunisti au obtinut nu mai putin de 99,77 % din voturi: Traiasca si infloreasca Partidul! Indiferent care, la putere sa fie ...


In Germania, pentru ca rusii si americanii la sfarsitul ultimului razboi mondial luaserau acasa la ei rachetele naziste si specialistii nemti in chestii care zboara departe, lumea se axase mai mult pe dezvoltarea de vehicule terestre. Daca acum BMW-ul si Mercedes-ul plimba manelisti prin Romania si nu oameni prin spatiu poate de acolo ni se trage. Dar sa vedem partea plina paharului: la salonul auto international de la Frankfurt in 1961 este prezentat si lansat oficial Volkswagen-ul 1500 sau typ 3- ul. Aceasta masina va rupe gura targului pana la incetarea productiei in 1973. Incet incet va deveni prima masina de familie sport: cu 2 carburatoare, suspensie independenta pe cele 4 roti, frana disc cu doua pistoane pe etrier, motor boxer amplasat in spate si cel mai important principala caracteristica a masinii va fi inca de la inceput: fiabilitate maxima cu preturi minime.


Figura celui ce priveste la typ 3 in fotografia de mai jos pare sa spuna totul despre impresia facuta de noua masina lla evenimentul de la Frankfurt din Septembrie 1961...


Mai multe fotografii de la acel eveniment de acum 50 de ani cat si pretioase informatii gasiti aici ( este si sursa pt fotografiile cu typ 3 postate ).

La 50 de ani de atunci, spre exemplu, in Romania estimez ca sunt peste 20 de typ 3-uri inmatriculate si functionale si asta dupa ce ani de zile au fost dezmembrate sau trimise la REMAT multe astfel de masini intr-o stare foarte buna.
Iubitori ai acestei masini din intreaga lume: din Germania pana in Japonia sau din Australia pana in America vor sarbatorii 50 de ani de type 3.

Cam asta-i o parte a povestii de acum 50 de ani...

2011 va fi anul typ3!

duminică, 26 decembrie 2010

Pregatiri de iarna... mai prin toamna

Mai prin toamna am inceput pregatirea Variantului ( typ 3 ) pentru iarna. Inca de asta vara, trebuie spus, ma chinuia problema distribuitorului ( delcou ) mai precis reglarea avansului . Dupa reglarea statica la verificarea dinamica ( cu stroboscopul ) avansul trebuia modificat pentru valoarea de relanti. Daca era reglat dinamic, la 7,5 grade, la relantii motorul pornea si mergea frumos, uniform. In sarcina, la viteze mari sau la urcarea unui deal, munte, serpentina, mergea oribil. Pentru un mers multumitor trebuia crescut foarte mult avansul peste valoarea de 7,5 grade. Delcoul avea uzuri ffff mari iar canistra de vaccum nu-i apartinea fiind luata de la dezmembrari pe principiul: "daca seamana e buna". Aveam un alt delcou ce cu siguranta nu fusese folosit in ultimii 25 de ani( Bosch 311 905 205 T ) care dupa part number era de typ 3 dar nu stiam pentru ce tip de motor. Acest distribuitor/delcou ( cum vreti sa-i ziceti ) este modelul ( si ) cu vaccum retard. Cu ajutorul lui Bogdan_bus ( saru-mana boierule! ) am intrat in posesia curbelor de avans pentru toate tipurile de distribuitoare folosite la motoarele de typ 3. Delcoul Bosch 311n 905 205 T se potrivea la motorul meu si am decis sa-l folosesc fara retard .
Retardul vaccumatic a aparut ca urmare a impunerii unor noi norme de poluare in SUA in 1969. Vaccumul retard ( se ia de sub clapeta de accelerati mai exact din galeria de admisie ) si la turatii mici modifica avansul negativ astfel incat motorul se incalzeste mai repede arderea se face mai cu mot si nu stiu ce rahat nu mai ajunge in atmosfera. Parere personala: cea mai mare prostie sa "incingi" un motor air-cooled.
Detaliile tehnice se vad mai bine in reprezentarea grafia a avansului pt acest distribuitor.




Probele de "coasta" cu noul distribuitor s-au desfasurat pe Calea Rahovei veche in portiunea ce urca asemeni unei serpentine prin fata Colosseum-ului ( Palatul Bragadiru ).



Probele efectuate impreuna cu copilotul Iustin au avut un rezultat mai mult decat multumitor si au fost urmate la scurt timp si de instalarea unei aprinderi electronice Gotronic pt o pornire la temperaturi foarte scazute cat mai usoara.



Cam atata pentru anul asta ne vedem in 2011 ;) .

Un an nou fericit le doresc tuturor cititorilor acestui blog!

miercuri, 15 decembrie 2010

Cadouri de craciun: microscop sau mobil?

Sa tot fi avut vreo 6 ani cand, intr-o zi, plimbandu-ma prin liceul in care am copilarit , am deschis timid usa unuia dintre laboratoare. Aveam acest obicei de a umbla prin liceu si de a cauta laboratoare in care nu se tineau ore si profitand de lipsa elevilor le vizitam ca pe niste micro muzee. Prin crapatura usii am vazut ca laboratorul de biologie ( caci despre el e vorba ) era plin de elevi. Am dat sa plec dar profesoara ce-si tinea ora acolo a deschis usa larg sa vada cine-i deranja sau spiona ora. M-a bagat in laborator si m-a invitat la catedra. Elevii, vazandu-ma, chihoteau vesel in banci. Profesoara ( nu-mi mai amintesc cine era  ) m-a pus sa ma uit intr-un aparat negru ciudat.
Interesant e ca nu-mi aduc aminte cum am ajuns sa ma uit in acel aparat, m-a ridicat in brate, m-a suit pe scaun? Nu conteaza, probabil ca acest detaliu a fost considerat de creier ca nefiind important si sters.
Mi-am pus un ochi in locul indicat si n-am vazut nimic. Am spus ca n-am vazut nimic si elevii au ras iarasi. Ma simteam intimidat. Profesoara mi-a spus sa-mi acopar un ochi cu mana si sa privesc in “ochianul” aparatului cu celalalt ochi. Si atunci am vazut! Am vazut pentru prima data lumea microscopica. Matasea broastei aflata pe lamela la microscop capata alta consistenta (microscopul e net mai tare decat Google unde nu am gasit nici o imagine cu matasea broastei vazuta la microscop pentru a ilustra postarea ). Au urmat celulele dintr-o foita de ceapa si apoi minunea: o euglena verde VIE! Am plecat ametit si indragostit. Nu, nu de euglena ci de microscop.



Vroiam, doream, visam, un microscop! Toate rugamintile, apropourile, insistentele mele au ramas in fata parintilor ca solicitarile sindicalistilor in fata guvernului. Nu stiu cat era de scump un microscop, daca atunci se gasea usor sau greu. Pur si simplu nu au vrut sa-mi ia un microscop si astfel, probabil, am ratat o cariera de biolog, cercetator sau medic injurat si prost platit dintr-o tara mizera lasandu-mi-se deschis, insa, drumul luminos catre o cariera de amploaiat, de corporatist de doi lei intr-o multinationala de … intr-o multinationala.
Un unchi, Unchiu Romi ( Rades Romeo D-zeu sa-l odihneasca! ) n-a ramas insensibil la pasiunea si staruintele mele si intr-o zi a deschis “diplomatul” ce-l purta tot timpul cu el si de acolo a scos o chestie mica confectionata din tabla de aluminiu si o sticluta. A fost primul meu microscop cu glicerina. In gaura aceea micuta se punea o picatura de glicerina ce actiona ca o lupa. Placa mobila ( unde se punea si picatura magica ) permitea ajustarea distantei pentru o imagine cat mai buna. A fost primul microscop si pana acum si ultimul. Invatamantul s-a deteriorat de la o zi la alta asa ca in scoala ( cand mi-a venit randul sa fiu si eu elev ) orele s-au desfasurat “teoretic”, microscoapele ramanad ascunse undeva departe de elevi.
Desi au trecut vreo 30 de ani de atunci inca il mai am. Probabil intr-o buna zi imi v-a aduce aminte sa-i cumpar baiatului meu un microscop costa cam cat un telefon mobil nici prea prea nici foarte foarte. Poate asa n-o sa ajunga corporatist. Sau, poate ii iau un telefon mobil semi-bengos sa ajunga corporatist ca tac’su...

duminică, 24 octombrie 2010

Recomandare



Nu ratati!

Luni de la orele 22:oo TVR 1 va difuza ( cu ocazia zilei de nastere a MS Regele Mihai ) un material in care MS Regele Mihai vorbeste de una din marile sale pasiuni: automobilismul.

Vizionare placuta!

Sursa foto aici

duminică, 10 octombrie 2010

Nea Puiu are ciuperci

Cu totii il cunoastem pe Nea Puiu. De cele mai multe ori mai mult decat ne-am dorit. Nea Puiu e atat de prezent in viata noastra incat ar putea fi ruda cu noi. Putea fi celebru. Putea fi mai tare decat Base!
Insa pe Nea Puiu l-au omorat gratarele si fast food-urile. Acum are crusta dar n-are miez ;) .
Cine-l mai stie pe Nea Puiu din vremea cand se balacea in ciulama? Sau cand lumea ii spunea cu respect Nea Puiu Ostropel? As putea sa va spun cum ii spuneau lu' Nea Puiu latinii sau cum ii mai spun albanezii si acum, ca sa va dati seama de ce stima si respect se bucura candva sau undeva.
Cu Nea Puiu m-am intalnit Sambata la kaufland. L-am luat acasa. L-am privit si n-am stiut cum sa-l fac sa-i fie bine. Parea trist si gol. Asa ca l-am umplut, cu ceapa tocata, ficatei, ciuperci si slaninuta afumata. I-am umplut piscina cu apa, ulei si etnobotanice ( palarioare de ciuperci sa nu faca insolatie, cimbru sa miroase bine, piper sa pice, usturoi sa se ridice si cateva felioare de lamaie sa se racoreasca ). L-am bagat in cuptor si l-am tavalit in zeama cand pe-o parte cand pe alta. Cand l-am simtit din nou demn, rumen, mandru, plin, copt, suculent, i-am facut o ultima surpriza verde.
Ce ziceti, Nea Puiu s-a simtit bine?
Eu da ;) .



miercuri, 29 septembrie 2010

Cartea cartilor :)

Luat cu alte povesti am uitat sa va prezint ( de fapt sa ma laud :) ) cu ultima mea achizitie in materie de Vokswagen Typ 3: "Official Service Manual Type 3" Volkswagen of America, Inc 1974. Cartii ii lipseste coperta si e "muncita" avand impregnate pe paginile ei degetele pline de ulei ale unui meserias in ale typ 3-ului de peste ocean. Si tocmai asta-mi place ;) .

Cuprinsul vast, in limba engleza, ii confera utilitate pe langa placerea bibliofila a colectionarului.

Desi probabil toate informatiile prezente in carte sunt disponibile gratis pe internet rasfoirea unei carti e altceva.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Cercetari subacvatice la Callatis

Un recent comentariu postat de unul din putinii cititori ai blogului si articolele fanteziste din Romania Libera si Jurnalul de acum aproape un an ( abia acum citit ) mi-au redesteptat un mai vechi interes: cercetarile subacvatice in zona anticului Kallatis ( Mangalia ).

Pentru ca in sezonul viitor am de gand sa reiau cercetarile subacvatice in aceasta zona ( primele tentative de acum vreo 10 ani nu s-au lasat cu rezultate spectaculoase din lipsa de echipament ) am redeschis dosarul Callatisului subacvatic. Informatiile adunate isi au cateva surse: doua articole publicate in Magazin Istoric, un mic fragment dintr-un ghid arheologic al Kallatisului, la care s-au adaugat, mai nou, o harta desenata in maniera piratilor de C.Scarlat si ( cu ajutorul lui Google Maps ) imagini din satelit a zonei de interes. O analiza critica a informatiilor prezentate de amintitele surse se impune pentru clarificarea situatiei. Incepem cu articolul publicat, in revista Magazin Istoric nr 9/1968, de marele numismat roman prof, dr Constantin Preda: "Arheologi in costume de scafandri" (vezi foto mai jos ) . Articolul, dupa o scurta introducere in cercetarile arheologice subacvatice pana la acel moment, vorbeste despre primele astfel de cercetari organizate in Romania care au debutat incepand cu vara anului 1967 la Mangalia. Cercetarile au fost efectuate de un colectiv format din C. Preda din partea Institutul de arheologie al Academiei, Cr. M. Vladescu si col E. Crintea din partea Muzeului Militar Central, ing V. Cosma din partea TVR si o echipa de scafandrii autonomi condusa de capitanul de marina C. Scarlat. Mai departe autorul face o trecere in revista a izvoarelor literare ce vorbesc despre portul antic al Callatisului si despre ( atentie ) digul protector al acestuia. Singura informatie concreta ( prezentata in articol ) fiind cea furnizata de calatorul J Wawrin in sec XV, citez "ruinele portului antic se aflau sub apa si se prezentau ca un zid mare, lat de aproximativ 30-40 de picioare ( cca 10-12 m ). Cu aceasta ocazie C Preda aminteste si de un "plan al Mangaliei" din 1924-1925 pe care digul ar fi inregistrat.


Mai departe in articol se vorbeste despre cercetarile efectuate in anul 1967 in " zona din preajma actualului oras Mangalia si satul 2 Mai: " In acest punct ( numai punct nu poate fi o zona ce se intinde pe sute de metrii ), la adancimea de 8 m si la o distanta de cca 700-800 m de tarm, paralel cu uscatul, se intinde de la nord la sud un dig de piatra, denumit de localnici "Zidul genovez", a carui parte superioara se ridica pana la cca un metru fata de nivelul apei. Desi s-a ajuns la cunoasterea traseului lui, pana acum nu s-au putut inca culege suficiente date care sa precizeze ca avem de-a face cu o formatie naturala sau cu o constructie realizata de mana omului". Informatiile furnizate de autor sunt foarte vagi ( specifice unei publicatii de popularizare si nu uneia stiintifice ) neajutand la localizarea digului aflat in discutie. O lumina in aceasta problema ar fi putut fi adusa de harta "pyrate style" a lui C Scarlat pe care actualii ziaristi uita sa aminteasca si din ce carte au cules-o pentru publicarea in articolele lor fanteziste. Trecand peste partea de articol ce vorbeste de obiecte mai mici sau mai mari descoperite cu ocazia acestor cercetari spre final ajungem si la descoperirea unei epave: "In acelas sector s-au descoperit si urmele unei ambarcatiuni construite in intregime din lemn. O parte insemnata fiind acoperita cu nisip, nu s-au putut inca stabili dimensiunile si tipul ei, nici daca este vorba de o corabie antica sau de una medievala". Aici se vede viziunea hollywoodiana a autorului si vadita sa nepricepere in domeniul epavelor antice :) ( mai lipsea scheletul comandantului, cu un plasture pe ochiul stang, tragand dintr-o pipa. Trebuie doar sa retinem descoperirea cu acea ocazie si a epavei unei ambarcatiuni de lemn ( cel mai probabil moderne ).

Al doilea articol, publicat tot in Magazin Istoric nr 4/1972, il are ca autor pe Vasile Cosma cel care participase la cercetarile mai sus amintite din partea TVR. Articolul domniei sale aduce cateva date noi: a participat la realizarea unor filmari submarine in 1966 pentru studioul "Alexandru Sahia" si la prospectiuni submarine in anii 1966-1968 in zona anticului Callatis. In cursul cercetarilor din 1967 autorul gaseste o epava antica, la o adancime ce nu depasea 10 metrii de pe care recupereaza un numar de 12 amfore. Nu se dau nici un fel de detalii privind localizare, se spune doar ca, citez, "am pornit spre Nord-Est" ( neclar de unde a pornit ) si ca epava se gaseste intr-o "zona nisipoasa, monotona". Avand in vedere numarul redus de amfore sunt valabile cel putin doua ipoteze: fie ne aflam in fata epavei unei ambarcatiuni de foarte mici dimensiuni, fie au fost recuperate doar o parte din amforele aflate pe epava restul ramanand acolo mai mult sau mai putin acoperite cu nisip. Interesant mi se pare ca anul gasirii epavei cu amfore este acelas cu anul in care se desfasurau cercetarile de care aminteste C Preda in articolul sau. dar acesta nu aminteste nimic de o epava cu amfore ci de una de lemn ( imposibil de a fi o epava antica! ). Acum ori renumitul arheolog a fost dezinformat cu niste povestiri de scafandrii sugubeti, ori cercetarile din acel an sau desfasurat in mai multe etape si organizari avand ca rezultat descoperirea a doua epave una antica si o alta moderna. Foarte interesant ar fi de gasit in arhiva TVR filmele facute cu acea ocazie sau documentarul regizorului Ion Bostan din 1964 "Callatis" care ar cuprinde si secvente subacvatice.



Ghidul arheologic al Callatisului, o brosura ce poate fi cumparata de la muzeul din Mangalia, vorbeste si el de portul "scufundat" al orasului antic, citez: " Callatisul a avut bineanteles si un port. Chiar istoricul Arrian ne informeaza ca aici se afla o asa-numita "statie" pentru corabii. Resturi ale fundatiei portului se pot cerceta, doar sub apele marii, pe o lungime de 80 m ( ! ) in mare, pornind de la plaja actuala spre sud, pana in dreptul satului 2 Mai". Si acest ghid furnizeaza doar informatii vagi si mai mult gresite sau incorecte ( vezi cei 80 m lungime ). Pentru informatii suplimentare si stiintifice am cautat in publicatia Muzeului Militar Central "Studii si materiale de muzeografie si istorie militara" ce isi incepe aparitia in 1968 in chiar anii cercetarilor subacvatice de la Mangalia la care Muzeul Militar si participa cu doi specialisti. Din nefericirie nici primul si nici urmatoarele numere din SMMIM nu contin nici macar cea mai mica informatie legata de aceste cercetari.

O raza de lumina in aceasta problema este adusa de harta lui C Scarlat care chiar daca este mai mult un desen "pyrate stylle" furnizeaza informatii indirecte asupra cercetarilor subacvatice din zona anticului Callatis efectuate in acei ani. Zona cercetata cu predilectie este cea aflata intre actualul Hotel President si 2 Mai. Aici sunt gasite si notate pe harta trei epave ( antice ) grecesti ( banuiesc ca identificarea lor s-a facut pe baza incarcaturii adica amfore stampilate grecesti ) si mai multe constructii aflate acum sub nivelul marii: dane, magazii, pavaje si alte constructii neidentificate. Nu este mentionata care formatiune/dig poarta denumirea de "zidul genovez". Harta lui C Scarlat, dupa parerea mea, indica existenta a doua porturi antice la Calatis: portul aflat in Nord in interiorul incintei fortificate si notat de mine pe harta cu A si portul sau mai bine zis complexul portuar din Sud ce se gasea in actuala zona a santierului naval - portul turistic- 2 Mai ( notat cu B ). Cele doua porturi erau protejate in antichitate de diguri acum submerse. Originea acestora, naturala sau artificiala, mi-ar place sa o lamuresc in sezonul viitor prin cercetari la fata locului. Cel mai tare ma atrage digul portului nordic A. Forma lui ( asa cum apara pe harta Scarlat ) ar lasa sa se intrevada o constructie artificiala sau cel putin partial artificiala. Portul nordic pare a apartine incintei romane tarzii ale carei ruine se pot vedea atat in partea de Nord a Mangaliei cat si extremitatea ei sudica la Hotel President. Aceasta incinta este cea figurata si pe Harta Scarlat. Pe harta google map sunt vizibile doua turnuri apartinand acestei incinte si notate ca atare iar traseul acesteia este marcat cu rosu. Tot google map lasa sa se intrevada in apa marii si ceva formatiuni stancoase ce sunt tentat sa le atribui acestui dig submers ( notate cu DN si incercuite cu galben pe harta google map detaliata ) fara a avea nici o confirmare de la fata locului ( pe aceasta sper sa o obtin vara viitoare ). Ramane de vezut si in ce masura constructia actualului dig din Nordul Mangaliei a afectat digul antic.


Portul Constanta la 1896 - situat pe locul portului antic al Tomisului ( sursa harta: Dobrogea, Bucuresti 1928 ).

Portul Sudic notat cu B, asa cum lasa sa se intrevada si descoperirile din acea zona ( amfore, epave ) ar apartine epocii grecesti-elenistice si probabil romane timpurii. Digurile (acum submerse ) ce-l aparau par a fi naturale sau in mare parte naturale ( D1, D2 notarea mea pe harta Scarlat ) sau artificale sau partial artificiale ( D3 de asemenea notarea mea pe harta Scarlat ). Originea naturala a acestor diguri nu ar trebui sa surprinda. Intemeierea coloniei grecesti nu s-a facut intamplator in acest loc ci tocmai pentru zona propice amenajarii unui port la fel ca si in cazul Histriei sau al Tomisului intemeiate in golfuri, ce le ofereau protectie navelor intr-o mare foarte putin ospitaliera. Zona portului B de la Callatis pare a fi o veche albie a unui rau acum disparut ( zona de varsare in mare ), poate chiar o albie disparuta a Dunarii intr-un moment geologic indepartat.




miercuri, 15 septembrie 2010

Aventura thassiana Ep 7

Marea descoperire ( a doua zi ).

Celei de a doua zi ( si ultima ) i-au revenit doua directii de cercetare: prima a constat in studierea intregului sit arheologic pentru intelegerea descoperirii in ansamblul ei, iar a doua directie a constat in dezvelirea, cu ajutorul unei surubelnite pe post de spaclu, a unei portiuni de mozaic pentru a-mi putea face o viziune ( macar partiala ) asupra lui. Cercetarea sitului a inceput cu zidurile aflate in partea ( presupus ) estica, ziduri ce au furnizat si cheia complexului. Primul zid conturat pornea din malul de pamant si cotea spre apa marii. Zidul avand forma unui arc de cerc a apartinut cu siguranta unei abside indicand astfel si natura intregului edificiu: basilica crestina. Pentru aceasta identificare se pronunta si orientarea intregului edificiului.

Foto absida ( altar ).







In acest caz partea centrala a edificiului, cea acoperita cu covorul de mozaic, corespunde naosului. Acesta in partea dinspre absida ( altar ) este strapuns de o groapa relativ moderna ( vezi foto ) ce a afectat si covorul de mozaic. In acest stadiu nu se poate spune daca naosul era compus dintr-o singura nava sau mai multe si nici care ar fi putut fi latimea lui.

Trei vederi asupra naosului ( se distinge linia covorului de mozaic ).



Foto cu groapa moderna ce a afectat podeaua cu mozaic.


Mozaicul multicolor, partial degajat ( vezi foto ) lasa sa se vada o margine a covorului avand o bordura din trei randuri de pietre albe ( marmura ) si un ornament cu "valuri". Acest tip de ornament este des intalnit in cazul mozaicurilor un bun exemplu regasindu-se la mozaicul baptisteriul basilicii crestine din Butrint.

Mozaicul partial degajat.




Detaliu al mozaicului de la Butrin cu chenarul decorat cu "valuri".



Insa cea mai buna analogie ( atat ca stilistica, colorit, realizare si dimensiune ) se gaseste la covorul de mozaic de la marele edificiu din Tomis.

Detaliu al mozaicului de la Tomis.



Zidul construit mai tarziu decat basilica initiala ( prezent in naos in extremitatea dinspre pronaos ) care suprapune covorul de mozaic indica o reampartire a spatiului. Foarte interesant este ca in acest zid, in mortarul aflat in partea superioara a lui, se regasesc o multitudine de fragmente de tencuiala pictata ( diverse nuante si tonuri de verde, albastru, rosu vezi foto ) care sugereaza ca zidul a fost construit odata cu o faza de refacere generala a edificiului. Este foarte posibil ca edificul sa prezinte doua faze constructive ( vezi foto mai jos ).

Zona dintre naos si pronaos.



Fragmente de pictura/tencuiala pictata prinsa in mortarul zidului.



Pronaosul prezinta un zid aflat in continuarea zidului tarziu dar care pare a fi contemporan cu zidurile initiale ale basilicii de care se leaga organic. Acest ultim zid prezinta un spatiu liber inspre zidul fatadei. Acest spatiul liber dintre zid si fatada lasa sa se intrevada doua nivele de calcare. Primul aflandu-se in partea de jos acolo unde zidul din pronaos se uneste cu fatada si un al doilea nivel de calcare asigurat de cele doua lespezi puse pe un pat de pamant peste nivelul initial de calcare. Ultimul nivel de calcare este aproximativ la acelas nivel cu covorul de mozaic.

Vedere asupra pronaosului.



Zidul fatadei este cel mai gros din cele ce au putut fi studiate la aceasta constructie.

Cele doua nivele de calcare ale pronaosului si zidul fatadei.



Fatada este urmata spre Vest de o curte ce pastreaza in situ mari dale de piatra si un zid ce pare sa o margineasca. In apropierea zidului se gasesc doua dale de piatra ce prezinta fiecare cate un sant scobit a carui destinatie imi scapa. Zidul este urmat in mal de chiupul prezentat in prima parte a materialului. Dupa chiup nu mai sunt vizibile alte elemente arheologice.






Pe plaja ce margineste ruinele basilicii se afla imprastiate numeroase fragmente de marmura ce cu siguranta au fost folosite la decorarea basilicii. Atrag atentia mai ales bucatile de marmura de mari dimensiuni ( vezi foto ) ce foarte probabil au fost folosite ca trepte.





Avand in vedere natura locului ( golf izolat ) as inclina spre o destinatie monastica a acestui edificiu: o frumoasa basilica cu trepte ( si poate altar ) de marmura, decorata cu picturi si un ingrijit mozaic policrom. Cat despre datarea ei, chiar si in limite largi, este foarte greu de realizat in lipsa unui inventar arheologic reconoscibil. Tehnica constructiva ar sugera larg primul mileniu al erei crestine pentru o datare mai precisa fiind necesare cercetari arheologice amanuntite.
Urmatorul pas inainte de a face publice coordonatele locului este sa trimit un mail autoritatilor arheologice din regiune pentru a semnala acaeasta descoperire. Pozitia multor elemenete in situ ( tigle si olane aflate in pozitia initiala de dupa prabusirea din acoperis, etc ) sugereaza ca basilica nu a cunoscut o cercetare arheologica amanuntita. In cazul in care voi primi un raspuns am sa va tin la curent.