duminică, 30 ianuarie 2011

Typ 3 - 50 de ani "Variant 1/18 Minichamps"


"This product is an accurate scale model and not a toy "


De curand am fost apostrofat de vreo doi cititori ai acestui blog ( doi din vreo 20 inseamna deja 10% !!! ) ca citez "baaai asta-i blog de fiare?!? volkswagen-e?!?! sau de prostiile tale gen muschiulet cu trifoi?!?! ". Impresionat de vehementa lor consternare am decis sa vorbim azi de un typ 3 ( VW 1600 L Variant 1970 ), o masina absolut superba, un volkswagen de mare clasa produs de aceasta dat de Minichamps si nu de Vokswagen AG dat fiind faptul ca este la scara 1/18.
Culoarea originala silber-metallic ( argintiu metalizat ), pastrata si la modelul la scara, se potriveste cum nu se poate mai bine cu iarna de afara. Nu va cer sa ma credeti pe cuvant ci va invit sa urmariti setul de fotografii out-door. Una din acestea va candida la sectiunea "Fotografia lunii" pe forumul miniauto.ro dar inca nu am hotarat care :( .

Foto 1
Cum fotografiile participante la acest concurs sunt de o inalta tinuta artistica, realizate la modul profesional ce doar pasiunea il poate naste, un sfat sau o parere din partea cititorilor este bine venita in alegerea candidatei la titlu ( pentru concurs vreau sa folosesc una din primele 5 fotografii postate in acest material ).

Foto 2

Foto 3

Foto 4

Foto 5


Mai departe sa privim detaliile machetei cu plusurile si minusurile sale.
Incepem cu exteriorul caruia cu greu ai putea sa-i reprosezi ceva. Evident ca dupa ceva studiu am reusit sa-i gasesc si nod in papura: decalurile de pe capota sunt argintii care pe fond argintiu devin aprope invizibile. Sa nu mai spun ca as fi preferat sa fie in relief...

Vede cineva "W"-ul din bot?

Celelalte detalii exterioare sunt de-a dreptul incredibile! Chedere, lampi, faruri, usi, ornamente, incuietori ... pozele sunt edificatoare.



Interiorul insa e de discutat.


Portbagajului din fata cu greu ai putea sa-i gasesti cusur. Sunt prezente roata de rezerva, cricul, rezervorul de lichid de frana si cel de apa la parbriz, incuietoarea toate reproduse foarte bine.

Culmea nebuniei mi se pare placuta de identificare a autovehicoluluii reprodusa si ea pe calandru!!!

Habitaclul lasa insa de dorit comparativ cu exteriorul sau portbagajul fata. Daca bordului i-ai putea cu greu reprosa ceva...
...are si indicatorul pentru schimbarea vitezelor inscriptionat pe scrumiera...

...dar nu are grila difuzorului :( .

Ce lasa insa muuult de dorit sunt scaunele si banchetele. In primul rand sunt disponibile intr-o singura culoare pentru toate modelele ( fast, noch, variant ) respectiv albe. Detaliile lipsesc cu desavarsire. Pare ca cel care a lucrat la realizarea lor s-a grabit sa plece mai repede in concediu. Lipsesc butoanele de rabatare si reglaj al scaunelor. Bancheta spate are cotiera centrala o noutate absoluta la un Typ3 Variant.

Panoul usii in schimb mai salveaza nitel situatia.

Bine realizate sunt si panourile laterale din interiorul masinii. Scrumiera face toti banii!

In spate ... e portbagajul cu obisnuitul covor de cauciuc al Variantului.

Sub covor capacul motorului ( desi de fastback sau notch si nu de Variant :( ) ...

... este o adevarata opera de arta!

Iar sub capac motorul. Ce sa spun? Fotografiile fac cat mii de cuvinte!

O singura atentionare imi permit: decalul pentru reglarea culbutorilor aflat pe capacul turbinei de aer ...

... si inscrisurile aflate pe filtrul de aer completeaza mai mult decat fericit aceasta superba bijuterie.

"Burta" masinii, podeaua exterioara, merita si ea atentia noastra pentru ca n-a scapat grijii pentru detalii a producatorului.

Puntea spate, cu motorul si cutia de viteze merita un zece sincer...


... iar puntea fata un opt- noua cu bataie pentru buna intentie.


Una peste alta e o masina ce n-ar trebui sa lipseasca de pe biroul sau din vitrina oricarui pasionat de typ3.

joi, 27 ianuarie 2011

O treaba de perceptie


Eram convins ca sunt un om plin de pasiuni, de hobby-uri. Asta pana acum cateva zile cand am asistat la o discutie intre cateva femei, colege, discutie din care am aflat ca multe din ce credeam eu a fi pasiunile mele de hobby ( ca sa-i citez pe cei de la Divertis ) sunt de fapt vicii. Acum sunt sfasiat pe dinauntru: sunt un pasionat sau un vicios? sau ( poate ) mai grav un pasionat vicios sau un vicios pasionat? Cine m-o fi pus sa le ascult?

luni, 24 ianuarie 2011

Typ 3 - 50 de ani "Marea Intrunire" I


Wolfsburg ( sursa foto sit-ul campingului )

Gata a devenit oficial! Marea intrunire de VW Typ 3 de anul acesta se va tine, cu ocazia implinirii a 50 de ani de la inceperea productiei, la Wolfsburg in perioada 23-26 Iunie. Locul de adunare si campare al participantilor va fi la Camping Allersee. Inscrierile se fac pe sit-ul typ3.de ( primul link postat ). Am sa revin si cu afisul oficial al intrunirii cand acesta va fi facut public.

Sa ducem typ3-urile la Wolfsburg de ziua lor!

luni, 17 ianuarie 2011

Muschi BIO

Daca tot e pauza hai sa vedem ce mai mancam!
Sunt doua lucruri pe care le urasc in materie de gastronomie: mezelurile scumpe si proaste ( in general peste 30 Ron/kg ), injectate cu saramura si pline de E-uri de la "falimentara" si mezelurile exorbitant de scumpe de la ( sa le zicem ) producatorii particulari BIO ( peste 40-50 Ron/kg ) cu metodele lor traditionale din Sibiu, Arges, Maramu si Plmu. In fapt metode de conservarea a carnii, vechi de cand lumea si raspandite "traditional" din taigaua Siberiana pana in jungla Polineziana si din Australia desertica pana in Buhusiul shomeric: sarare, uscare, afumare. Ca urmare am inceput sa-mi prepar mezelurile in regie proprie.
Se ia un muschi de porc se freaca bine cu usturoi ( cam o capatana de usturoi mijlocie stoarsa cu divaisul dedicat ) si sare grunjoasa ( din aceea nonUE pentru muraturi ), se lasa la sarat o saptamana ( o sa ziceti ca-i cam mult dar merge bine cu vin dupa ;) ), se da la vant o alta saptamana ( initial n-am vrut s-o afum ) si apoi se afuma o alta saptamana ( daca gasiti la cine ca pe balcon e mai greu ).
Rezultatul se vede destul de prost in imaginea de mai jos:


Ce nu se vede este gustul autentic la pret minim garantat 100%. Fara E-uri, potentiatori de aroma, rahaturi injectate si alte inventii ce ar umple-o de invidie pe chimista de renume mondial daca n-ar fi umplut-o de plumb acum vreo 20 de ani unii care nu apeciau polimerii.
Apropo de "bio", "norme UE" si in general prostie capitalist-comunitara. Era pe vremea cand o marca ii facea propuneri indecente unei alte marci doar doar din impreunarea a doua ( Deutsch Mark ) o iesi un euro iar vreo 9 franci faceau party in acelas scop... sa tot fie vreo 10 ani de atunci. No, pe vremea aia lucram la o firma de comert exterior ce vindea cosuri de rachita ( nuiele ) in tari din UE: Franta, Belgia, Olanda, dar mai ales Germania. Cosurile de rachita sunt o inventie recenta ( cam din mezolitic daca nu chiar din paleolitic). Materia prima si tehnica a ramas neschimbata de pe vremea cand Adam si-a facut prima tarna in care sa-si stranga recolta de mere pentru tuica ce l-a ajuta sa cada in pacat sau macar sa uite de el. Buuuuun! Fiecare model de cos, pe langa dimensiuni standardizate, avea un indicativ: ala de coliva ( nemtii mai dezvoltati ii ziceau "cos auto" ca-l puneau in portbagaj cand se duceau la picnic ) era, sa zicem, L18. Cum UE se intrupa din ce in ce mai tare si tampenia se afirma mai cu foc au aparut si pretentia din partea importatorilor ca marfa sa fie BIO conforma cu standerdele comunitare. Ce putea sa fie din plastic sau petrol sau naiba stie la un cos de rachita? Ca urmare intru linistirea simpaticilor nostri clienti apuseni produsele au fost rebotezate primind si sufixul "BIO": L18BIO, matura BIO ( ca vindeam si d'alea de paie cum vind taranii in piata ;) ) etc
Deci mi-am facut muschi BIO :)) ...

duminică, 16 ianuarie 2011

Pauza publicitara... interbelica X

Ultimele postari pe acest blog au starnit o furtuna de comentarii, de dispute, interesul aratat de cititori fiind urias. Raspunsul la miile de comentarii primite de la cohortele interminabile de cititori m-au obosit peste masura. E timpul sa iau o pauza. O pauza publicitara auto interbelica cu reclame din "The National Geographic Magazine" numarul din August 1939. Doar doua reclame si alea la anvelope. Parca ar tine pasul cu societatea romaneasca de acum unde singurul subiect dezbatut pe toate partile de toata lumea este obligativitatea anvelopelor de iarna. Oare atat de tampiti suntem ca trebuie sa ne spuna cineva ca a venit iarna si trebuie sa ne pregatim masina pentru asta? Privind ce se intampla pe soselele mandrei noastre patrii Republica Capitalista Romania ( cacofonia in acest caz fiind acceptata ea exprimand si starea de fapt a tarii ) la orice ninsoare cazuta iarna raspunsul este categoric: DA!
Dar sa revenim la reclame.

Prima reclama, la anvelopele Good Year G-100, mi se pare naucitoare. Insasi rolul produsului imi scapa. E un fel de anvelopa cu bifidus esensis ... Ca sa nu mai vorbesc de nenea ala care pare sa tina o anvelopa de cateva zeci de kg cu degetul mic de la mana dreapta imbracat la costum!!! De ce o tine in brate imbracat in costum? "Stil si eleganta doar cu anvelopa.." Ma rog, d'ale publicitarilor si producatorilor care trebuie sa inventeze si sa reinventeze apa calda si mersul pe jos. Asta imi intareste convingerea ca prostia nu are granite si limite spatio-temporale.


Si o reclama "clasica": noua anvelopa care merge mai mult si franeaza mai bine ... Tot e bine ca are gagici vesele si sexoase in prim plan.







duminică, 9 ianuarie 2011

Fresca ultimului voevod?*


In 1985 biserica
Manastirii Mihai Voda ( ctitorita de Mihai Viteazul in 1594 ) este translatata impreuna cu turnul clopotnitei pe o distanta de 289 m si o diferenta de nivel de 6,2 m. Comunistii demolasera in prealabil zidul de incinta si anexele manastirii ( cladiri ce adapostisera pe rand resedinte domnesti in sec XVIII - XIX, un spital militar in 1828-1829 si ( in final ) Arhivele Statului ). Ce n-au stiut demolatorii istoriei nationale la translatare este ca odata cu biserica au fost salvate si cateva fresce de mare valoare pentru istoria interbelica a Romaniei, daca stiau probabil o scapau nitel pe jos cat sa se ciobeasca putin, astfel, avand motivul daramarii definitive.



Sursa foto aici.

Biserica Mihai Voda si clopotnita vedere actuala.



Pentru a intelege valoarea de simbol a Bisericii Mihai Voda pentru perioada interbelica trebuie sa ne intoarcem pe firul istoriei...
In 1916 regele Ferdinand I spre a rasplatii faptele de eroism ale ofiterilor in fata inamicului creaza ordinul militar Mihai Viteazul ( Legea din 21 Decembrie 1916, in Mon. Of. Nr223, din 25 Dec 1916 ).
"Ordinul are trei clase, incepand dela clasa III pana la casa I, care este cea mai inalta decoratiune de rasboi. Numarum membrilor este nelimitat.
Insemnul ordinului se prezinta astfel: Cruce treflata, smaltuita albastra si cu marginile de aur; in centru ei, cifra de aur incoronata a regelui Ferdinand I, iar deasupra, coroana regala de aur. Pe revers crucea este smaltuita tot albastru si poarta data 1916.
Panglica este de culoare rosie-visinie, cu dungi de aur la margini.


Ordinul Mihai Viteazul cl a III-a

Deosebirea intre clase consta numai in marimea crucii, dar cea de cl. I se poarta ca o placa fara panglica si fara coroana.


Ordinul Mihai Viteazul Cl. I
Nu exista regulament al acestui ordin, astfel ca modalitatile conferirii si purtarii decoratiei s'au stabilit prin uz. In orice caz, este considerat ca cel mai inalt ordin militar romanesc.
( sublinierea imi partine )
Prin legea din 12 Mai 1927 ( Mon.Of. Nr. 105 din 15 Mai 1927 ), se acorda ofiterilor decorati cu ordinul Mihai Viteazul anumite avantagii ( ... ) se dau gratuit proprietati rurale in loturi individuale de cate 25 jugare; locuri de casa in orase si sate, de cate 500 mp, pe care le pot plati in 20 rate anuale, apoi dreptul de a calatori gratuit in clasa I pe retele CFR, ale Navigatiei fluviale si ale Serviciului maritim roman ( S.M.R. ) " ( Citat din Enciclopedia Romaniei 1938 ) .

Din 1920 biserica Mihai Voda devine sediul cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul.
Intre 1928-1935 manastirea este renovata iar pictura interioara a bisericii este refacuta de pictorul Costin Petrescu in stil neobizantin intr-un tot unitar ce serveste ideii de sediu al unui ordin militar de slavire a eroilor neamului. Cred ca pot afirma fara sa gresesc ca artistul a fost influentat in decorarea interiorului bisericii de ideea Biserici Memoriale Kaiser Wilhelm din Berlin.
Dar sa vedem cum se prezinta interiorul bisericii in acest moment:
In stanga intrarii pe peretele pronaosului ( ce acum face corp comun cu naosul ) se afla pictati in marime naturala: Mihai Viteazul si Doamna Stanca ca ctitori ai bisericii sustinand in maini sfantul lacas, pe fundal stema domnitorului cu insemnele celor trei tari romane unite 1600. Domnitorul Mihai Viteazul este reprezentat in armura, cu manta de cavaler pe poalele careia este brodata stema Tarii Romanesti, pe cap avand celebra caciula.

Ctitorii bisericii: Mihai Viteazul si Doamna Stanca. In stanga sus se poate citii "MIHAI VITEAZU Ctitorul bisericii".

In dreapta intrarii ( pictati tot in marime naturala ) se gasesc MS Regele Ferdinand I si MS Regina Maria incoronati in tinuta de gala avand in spate stema regala ( mica ) a Romaniei Mari . Locul lor similar cu al ctitorilor lacasului nu este intamplator: Regele fiind fondatorul Ordinului ce-si avea aici sediul.

Regele Ferdinand I si Regina Maria. Pe fresca in coltul stanga sus se poate citi pe patru randuri: "FERDINAND I
Regele tuturor romanilor
Intemeietorul ord. ostasesc
Mihai Viteazu"

Nu pot sa nu remarc frumusetea deosebita a Reginei ...

Vedere catre pronaos dinspre altar.


Cele doua fresce sunt pictate intr-un registru artistic similar fiind cu siguranta opera aceluias pictor.
Pe peretele nordic si sudic al pronaosului se gasesc doua fresce de data recenta ce nu au decat tangential de a face cu Ordinul Mihai Viteazul ( ( fresca aflata pe peretele sudic il infatiseaza si pe Maresalul Ion Antonescu in ipostaza de cavaler al Ordinului decorat cu ordinul Mihai Viteazul cl a III-a!!! ) si nimic comun cu amenajarea interbelica a sediului Ordinului.

Maresalul intr-o companie ecleziastica...

In naos aproape de pronaos ( vezi si fotografia de ansamblu a pronaosului de mai sus ) pe peretele sudic avem zugravita imaginea MS Mihai I in uniforma militara avand pe fundal stema ( mica ) a Romaniei ( vom reveni asupra acestei fresce ) .

Pe stalpii ce sustin bolta naosului gasim doua picturi neobisnuite pentru o biserica dar care se inscriu in tabloul general al sediului Ordinului militar.
Pe stalpul sudic avem o familie de tarani aflati la coltul unei case taranesti ( batran, mama cu copii ) intr-o ipostaza ce sugereaza actul rugaciunii.

Familie de tarani rugandu-se...

Pe celalalt stalp avem o imagine de front cu soldati, in uniforme militare romanesti si casti de tipul Adrian specifice primei conflagratii mondiale, surprinsi intr-o ipostaza ce sugereaza rugaciunea desi doar unul din cei trei militari este cu casca scoasa.

Militari pe front in timpul primul razboi mondial ...
Pe bolta sustinuta de cei doi stalpi este pictata efigia ordinului sustinuta de doi ingerii.

Ingeri sustinand Ordinul Mihai Viteazul.
In acest caz simbolistica este evidenta, desi ordinul militar se adreseaza strict ofiterilor: pe taranii, ca principala patura sociala a tarii, si pe soldatii ( fiii si tatii celor din prima imagine unde acestia lipsesc din cadrul familiei ) pictati pe cei doi stalpi se bazeaza efortul de razboi si implicit membrii Ordinului Mihai Viteazu. Este un frumos gest de recunoastere a meritelor unui popor format la aceea data in majoritatea lui din tarani. Ca urmare a evenimentelor primului razboi mondial in 1921 Regele Ferdinand va initia si reforma agrara.
Insemnul ordinului, crucea treflata cu cifra regelui Ferdinand in centru, se regaseste in mai multe locuri din biserica: pe interiorul boltilor ferestrelor in spatiile ce separa medalioanele din "rotonda" naosului.
La dreapta si la stanga altarului cele doua abside laterale formeaza o rotonda, un sanctuar, in care avem pictati in stil neobizantin opt sfinti militari si cei doi Sfinti Imparati dupa cum urmeaza:
In stanga altarului: Sfintii mucenici Mercurie, Iacob Persul, Eustatiu si Sfintii Imparati Constantin si Elena.


Sfintii militari si Sfintii Imparati aflati in stanga altarului...
In dreapta altarului Sfintii Mucenici: Nistor, Teodor, Mina, Victor si Vicentiu.

Cei cinci Sfinti militari aflati in dreapta altarului...
Prezenta acestor sfinti militari intregeste si defineste simbolic inca odata caracterul asezamantului de sediu al cultului eroilor militari.
Sa revenim un pic asupra frescei cu tanarul Mihai I. Ce surprinde in primul rand este absenta oricarui inscris explicativ pe pictura. Daca in cazul lui Mihai Viteazul, a Doamnei Stanca, a lui Ferdinand sau Reginei Maria avem inscrisuri explicative pictate odata cu respectivele fresce, in cazul MS Mihai I nu avem decat cifra regelui un "M" incoronat care ar face trimitere la statutul regal al personajului. Aceasta situatie m-a dus cu gandul ca suntem in fata unei fresce ce-l infatiseaza pe Marele Voevod Mihai si nu pe Regele Mihai. Este foarte posibil ca spatiile ocupate acum in pronaos de frescele noi cu Maresalul si Inaltii Prelati sa fi fost ocupate initial de regele Carol I langa Ferdinad si de Carol II ( membru al Ordinului si un aprig sprijinitor al acestuia, vezi mai jos fotografia cu Regele Carol II in tinuta de Cavaler al Ordinului) in stanga intrarii langa Domnitorul Mihai Viteazu.

Mihai I Mare Voevod sau Rege?

O analiza a frescei ofera elemente pentru datarea acestei. Sa privim la detaliul de mai jos:

Mihai I tine in mana stanga o casca modelul olandez ce a intrat in dotarea Armatei Romane incepand cu anul 1939. Acest detaliu constituie un terminus post quem de datare, fresca nu a fost realizata inaintea anului 1939, de fapt si stilistic difera de frescele pictate in perioada 1928-1935.

Uniforma de ceremonie in care apare de obicei Marele Voevod Mihai este cea de mai jos:



Regele Carol II in tinuta de Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul si Marele Voevod Mihai la o defilare.
( sursa celor doua fotografii: Enciclopedia Romaniei 1938 )

Odata cu adoptarea noilor uniforme in 1939 se renunta la epoletii cu franjuri la tinuta de gala in favoare unei uniforme simplificate ca cea din fresca noastra. Mihai I abia la data de 6 Septembrie 1940 devine Rege al Romaniei pentru a doua oara, in perioada 1930-1940 purtand titlul de "Mare Voevod de Alba Iulia" .
Termenul ante quem al frescei, data maxima la care putea fi executata fresca este data de absenta din decoratiile cu care este infatisat Mihai I tocmai a Ordinului Mihai Viteazul. La 8 Noiembrie 1941, Regele Mihai I, in calitatea sa de maresal si comandant suprem al armatei romane este decorat cu toate cele trei clase ale Ordinului Mihai Viteazul, fiind unicul detinator in aceasta situatie, alaturi de maresalul I Antonescu.
Desi am stabilit care sunt limitele temporale in care putea fi pictata aceasta fresca 1939 - Noiembrie 1941 nu putem afirma daca ne aflam in fata Marelui Voevod Mihai sau in fata MS Regele Mihai I.
Toate aceste superbe fresce au supravietuit celor aprope 50 de ani de comunism fiind acoperite probabil cu tencuiala (inca n-am aflat daca peste ele a fost pictat altceva). Dupa revolutie frescele au fost scoase din nou la lumina prin indepartarea/spalarea acoperiri protective. Asta este si motivul pentru care acum culorile au un aer sters dar care nu stirbeste cu nimic frumusetea lor.
Un gand frumos si o pioasa rugaciune pentru toti aceia care si-au riscat viata sa pastreze acest important monument al arhitecturii medievale si al artei oficiale interbelice romanesti.


Ancadramentul scluptat al usii datand din 1711 este strajuit in partea de jos de doi lei afrontati.


Leu detaliu.
*In text am incercat sa pastrez forma interbelica "voevod" in defavoarea grafiei actuale "voievod".