O moneda bizantina de la Focas si mai multe povesti

Ca sa mai uitam de frigul de afara azi va invit la o poveste care incepe in insorita Grecie. In urma cu vreo cativa ani imi faceam concediul pe malul insulei Thassos. De ce i se mai spune si insula de smarald puteti sa va dati seama si din fotografia de mai jos.

Pe insula se gaseste si orasul-cetate antica Thassos una din cele mai vechi si renumite orase ale antichitatii grecesti. Pe locul acestuia gasindu-se in prezent orasul Limenas la marginea caruia alesesem sa-mi petrec concediul, facand scufundari ssi indopandu-ma cu fructe de mare.

Pe malul unuia din golfurile in care-mi petreceam timpul am gasit o moneda bizantina. Trebuie spus ca in apropierea golfului se aflau si ruinele unei basilici crestine relativ proaspat sapata de arheologi.

O parte din pamantul rezultat in urma sapaturii fusese aruncat in apele golfului asa probabil explicandu-se prezenta monedei bizantine in acel loc.

Moneda, emisa de imparatul bizantin Focas ( 602 - 610 ), este din bronz si are un diametru maxim de 32 mm. Starea de conservare este destul de proasta, coroziunea accentuata datorandu-se vecinatatii apei sarate a marii.

Pe aversul monedei apare bustul imparatului si se pastreaza o parte din legenda "dmFOCA" ce se intregeste "dmFOCA(PERAUG).
Pe reversul, un pic mai bine pastrat, se poate citi scris mare in mijloc XXXX , adica 40 nummia ( cu litere latine ) , valoarea de 40 nummia fiind egala cu un follis in sistemul monetar bizantin. Deasupra sta scris ANNO cu completarea laterala G. Daca citirea este corecta moneda putand fi datata in anul 607 ( mai ramane de studiat ...). In partea de jos a reversului este trecuta oficina monetara care a emis moneda NIKO ( Nicomedia ).

Cine era Focas, ce a facut si de ce ne intereseaza pe noi?

Focas era militar de origine traca cu grad de centurion in armata bizantina ce asigura apararea granitei de Nord a imperiului. In anul 602 profitand de revolta armatei ce asigura frontiera dunareana se pune in fruntea acesteia si se deplaseaza la Constantinopol unde il detroneaza pe imparatul Mauricius Tiberius. Ne avand timp si nici chef sa organizeze alegeri anticipate ( de fapt notiunea ii era cu totul straina ) se proclama imparat. Ca imparat ( de origine traca ) s-a distins prin cruzime si betii. Istoriografii contemporani numindu-l cu admiratie pentru glorioasele sale fapte: centaur, mistret, mixobarbar, cel mai rau dintre tirani, etc.

In timp ce imparatul Focas bea pentru sufletele oponentilor omorati, granita Dunareana ramasa cu o slaba aparare este fortata de avaro-slavi si in scurt timp cade sub loviturile acestora. Evenimentul a avut loc in primii ani ai domniei lui Focas si nu imediat , asa explicandu-se si prezenta monedelor acestui imparat in cetatile de pe malul fluviului.

Caderea granitei a insemnat si pierderea provinciilor dunarene ale imperiului, acestea vor fi recastigate abia 400 de ani mai tarziu in vremea revenirii bizantine la Dunare si organizarea noii provincii Thema Paristrion sau Paradunavon, mai multe detalii legate de constituirea acesteia puteti gasi si aici .

De ce ne intereseaza pe noi aceste evenimente? Prabusirea granitei dunarene a permis trecerea masiva a slavo-avarilor la Sudul Dunarii si implicit scaderea presiunii slave asupra populatiei romanizate de la Nordul fluviului ( vezi si harta atasata ). Deci daca noi acum vorbim o limba latina si ne facem concediile la Bulgari unde-i mai ieftin se datoreaza tradarii lui Focas. Inca o data in istorie tradarea a insotit si ajutat destinul romanesc. Daca nu ar fi avut loc aceaste evenimente probabil ca acum eram ocupati cu pusul castravetilor iar criza financiara s-ar fi resimtit mult mai putin datorita economiilor facute de populatia ce n-ar mai fi avut nici un motiv sa strabata sute de km in plus pentru un concediu la preturi decente pe litoral. Dar cum in istorie nu exista notiunea de "daca" ramane sa ne luptam, injurand romaneste, cu criza si sa ne luam din vreme bilete de concediu ieftine, la "oferta", pe litoralul bulgaresc.

In 610 thema verzilor ( unul din principalele partide de la Constantinopol ) ii dau un vot de blam imparatului nostru care odata cu pierderea postului isi pierde si viata ( mecanismele democratiei fiind fatale la aceea vreme ). Sfarsitul domniei lui Focas este considerat de istoriografi drept sfarsitul perioadei romano-bizantine in istoria imperiului . Dar astea sunt deja sunt alte povesti care nu fac obiectul acestui material.