Sa incepem cu cateva cuvinte despre palatul de la Versailles. A fost construit de Ludovic al XIV-lea cu scopul de a aduna la un loc toata marea nobilime franceza. Ca daca nobilimea tot nu avea nimic de facut si plictisindu-se complota aiurea prin tara macar sa faca acelas lucru dar sub atenta observatie a regelui. Din 1682 pana la revolutia din '89 ( a lor nu a noastra ) este resedinta regala permanenta iar din 1837 devine muzeu de istorie.
Venind cu metroul din Paris dupa cateva sute de metrii de mers pe jos se deschide panorama asupra palatului si pot fi admirati zecile de mii de turisti ce stau la cozi. Cozile sunt doua: una la bilete si una la intrare. Ca urmare faci grabit stanga-n-prejur si te intorci inapoi 2-3 sute de metrii unde ai vazut o agentie care contra unui comision 5 % ( parca ) iti vinde bilete la o coada de doar 10-15 persoane. Biletul de intrare costa "doar" 26 euro de persoana.
Ludovic al XIV-lea primindu-si turistii vizitatori in fata casei.
Cu biletele in mana te asezi la coada la intrare care se unduieste, ca un sarpe obosit sau doar indispus de o migrena, prin toata piata din fata palatului. Statul la coada iti da timpul necesar unor reflectii profunde asupra vietii. Ce bine e sa te fi nascut roman pe vremea in care statul la coada era sport national in Ro iar "descurcatul" era proba de maiestrie artistica. Ca daca erai nascut in vest stateai ca apuseanul caruia i s-a atrofiat total instinctul de conservare la o coada de cateva sute de persoane la bilete pentru ca apoi sa stai la o coada similara la intrare.
Va aduceti aminte ca cu cateva episoade in urma va povesteam de imparatii austrieci care au vrut si ei un Versailles al lor si au construit Schonbrunn-ul. Asta din urma fata de Versailles arata ca o garsoniera confort II dar au facut si oamenii cat au putut.
Ludovic al XIV-lea in calitate de ctitor si proprietar al palatului si-a permis sa-si decoreze peretii cu propria mecla ce apare pictata la diverse varste, greutati, ipostaze. Mai jos Regele soare copil ...
...sau la majorat...
... si dolofanel (gras de-a dreptul va ajunge mai tarziu ) pictat in ipostaza de Jupiter. Toti dictatorii s-au visat mai mult sau mai putin zei asa ca nici bietul nostru monarh absolutist nu putea face rabat de la regula.
Interioarele te lasa cu gura cascata iar plafoanele iti vor suci gatul pentru multa vreme. Va las sa le contemplati fara a mai intra in detalii.
O privire aruncata pe geam spre gradinile palatului si ...
... celebra sala a oglinzilor.
Sunt doua chestii pe care nu le-am intales. Prima ar fi rostul balustradei din fata patului regal, desi mi se pare foarte utila si daca as fi avut suficient spatiu acasa imi faceam si eu. Adica e numai buna sa-ti arunci nadragii seara inainte de culcare.
Iar a doua chestie este fascinatia turistului pentru ideea de pat. Oriunde era un pat sigur era o imbulzeala de nedescris si turistii de toate neamurile si rasele pamantului se chiombau cu ochii cat cepele. Adica ce-i asa de important la cuibarul in care-si facea un rege sau o regina somnul de frumusete?
Decoratia abundenta a palatului cred ca s-a nascut din lipsa televiziunii. Ne avand OTV, PROTV, TV5 sau Discovery curtenii se uitau pe pereti la tablouri si pe plafoane la fresce. Daca stai sa le studiezi pe indelete iti ia ani buni din viata, cam ca serialul "Tanar si nelinistit"
V-am vorbit de muzeul viu, de muzeul care-si provoaca vizitatorii. Nici Versailles-ul nu se indeparteaza de ideea asta. Spre finalul turului se afla o expozitie fantastica.
Tablouri care infatiseaza mari batalii sau momente de istorie militara sunt puse in comparatie cu fotografii contemporane mai mult sau mai putin celebre. Sunt lucruri care ar trebui sa dea de gandit ...
...umele din ele foarte tulburatoare.
Evolutia femeii in istoria militara. Tabloul mare: Fecioara din Orleans, salvatoarea Frantei. In dreapta o fotografie mai mica infatisand sore de caritate ingrijind ranitii in primul raboi mondial. In stanga o femei gardian din armata sua umileste un prizonier intr-o inchisoare iraqiana.
Sau fascinatia pentru omorarea conducatorului rival vazuta in comparatia dintre un tablou celebru si nu mai putin celebra fotografie cu CheGuevara mort.
De gradinile palatului care se intind cat vezi cu ochii si care sunt si ele o opera de arta nu pot sa va spun prea multe ca incepuse o ploaie rece de te patrundea adanc de tot si m-am grabit spre adapostul si caldura oferita de vagoanele metroului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu