Cuiul lui Pepelea in calcaiul lui Ahile

... sau unde-i slabiciunea unui VW clasic.

Este binecunoscuta grija cu care fabrica de automobile de la Wolfsburg si-a testat produsele. Mii de ore de inchis si deschis ( printr-un sistem automat - cautati pe youtube filmuletele ) usile sau capotele masinilor produse. Si in ziua de azi dupa decenii de exploatare o usa de VW clasic se inchide cu precizia, fermitatea si etanseitatea unei usi de frigider. Cu toate acestea la modele produse incepand din anii 60 s-a strecurat un element de vulnerabilitatea in componenta usilor. Nu-i vorba de o vulnerabilitate functionala ci de una estetica. Maciulia de cauciuc a cuiului de blocare a usii ( acel pins door ) cam dupa 20-30 de ani de utilizare se desprinde ramanand un cui trist si jumulit.
 Masinii personale ( "cainele" pt cunoscatori ) ii lipsea o astfel de maciulie cuiului de blocare a usii. Gratie unor prieteni ( multumesc domnilor! ) de Sambata cainele e complet si pe partea asta ;) . Nu-i mare lucru dar pentru obsesivi compulsivi astfel de detalii conteaza ;) .

In stanga "noul" cui de blocare iar in dreapta cel vechi obosit de cei peste 40 de ani de utilizare.  

Distractie de "uichend"

In urma cu vreo saptamana ( pe cand in rai ploua... zilnic ) zic sa arunc un ochi sub mocheta "cainelui" sa vad daca n-a intrat apa. Ma uit in dreapta, nimic, uscat. Ridic mocheta in stanga si ma uit. NIMIC! Nici macar podeaua nu mai era. Prin gaura impresionanta se vedea asfaltul, ce-i drept curat ca plouase abundent si covorul de rahati de caine ce acopera Bucurestii fusese spalat. Verbul definitoriu pentru masini " a merge" era inlocuit in cazul cainelui de verbul "ä pierde". In spate, in portbagaj, pierdeam printr-o gaura bagajele, prin pragul din stanga pieredeam caldura, prin gaura de sub bancheta riscam sa pierd releul de incarcare si diversele maruntisuri ce le tin acolo, bara din spate avea tendinta de a se pierde cu totul ( asa e ea mai confuza si timida ), iar acum prin gaura din podea riscam sa pierd chiar soferul. Ceea ce era destul de grav deoarece soferul e chiar subsemnatul. Bine daca ma legam cu centura si ma tineam de volan n-aveam mari sanse sa cad pe acolo dar gaurile din ce in ce mai mari permiteau intrarea in masina a unor animale ( la inceput ) mici iar acum puteam vorbi deja de animale mijlocii. Cum ar fi fost sa ma trezesc cu masina plina de pisici care executau silit soarecii si sobolanii deja prezenti acolo? Sau si mai grav. Cum ar fi fost ca mergand cu masina, cainii care latra la roata, ca opozitia la mersul puterii, sa ma muste prin caroserie de picior? Masuri grabnice se impuneau iar doua variante se conturau. Prima varianta, ortodox-tehnica, ar fi presupus o restaurare impecabila, cu repere originale sau identice, cu desfacerea intregii masini si separarea sasiului de caroserie, cu luni ( poate chiar ani ) de atenta restaurare. O opera de arta, un typ3 de vis ... care ar fi costat cateva mii de euro, masina imobilizata unul sau poate chiar doua sezoane iar rezultatul ar fi fost o masina impecabila, scumpa, care ar fi stat tot in fata blocului pt a fi pisata de caini si zgariata de psihopati ca sa nu mai vorbim de entuziastii "vintigi" care-si mai fac cate o poza suiti pe capota din fata. Pentru ca atunci ( cu ani de zile in urma pe cand aveam si banii, si timpul dar mai ales nervii necesari unei restaurari ca la carte ) cand am batut la usa Perfectiunii, n-a vrut sa-mi deschida si din spatele usii se hlizea cu limba scoasa la mine, am adoptat rapid a doua varianta. Astuparea gaurilor la modul trainic si decent, cu cheltuieli minime si mai ales intr-un timp scurt. Nu de alta dar sezonul se apropie ;) . In definitiv totul se reduce hemingwayan la a avea sau a nu avea... masina pentru plimbarea de placere la intruniri sau in "uichenduri". Meseriasul care a realizat pe deplin caietul de sarcini ( si chiar mai mult decat atat: coltul stanga al masinii necesitand o complicata operatie de refacere demna de chirurgia estetica ) are si un nume, Bogdan Awo ( multumesc boierule! recomand! ), si fotografii din timpul operatiunilor, ce pot fi admirate mai jos. Rar mi-a fost dat sa cunosc un meserias atat de hotarat, rapid si responsabil. Gata cu laudele sa nu i se urce la cap ;) . Operatiunea de astuparea a gaurilor si de consolidarea pentru mentinerea in circulatie a "cainelui" pana la o noua incercare de intalnire cu Perfectiunea a marcat si o noua premiera intr-un sir de interventii tehnice naucitoare. Dupa repararea franelor noaptea la temperaturi cu multe grade negative, dupa schimbarea cutiei de viteze la unu noaptea a urmat si tinichigeria de la miezul noptii. Un uichend a fost de ajuns ca masina sa-si recapete integritatea fizica si sa fie relativ gata de bananait pe sosele scumpei noastre patrii Uniunea Europeana desi anul asta nu cred ca voi parasi trista gubernie RepubliCa Capitalista Romania. Multumiri tuturor celor implicati: Bogdan Awo - rol principal "tinichigerie", Sorin - imagine, fotografii in timpul ostilitatilor, Pac - omul care a luptat si mai ales a invins hidra monstruoasa a preparatorelor de vopsea, garajului care ne-a gazduit, si celorlalti multi eroi ( mai mult sau mai putin anonimi ) care au dat "cainele" cu zgaibaracele in sus sau in jos dupa cum a fost nevoie.

Portret de familie

Am pus Romania pe harta VW Type 3 a Europei

Cu siguranta nu e cea mai frumoasa masina. Asa cum spunea un reprezentant al unei organizatii careia i s-a cerut evaluarea masinii "are si o aripa umflata". Nu se ridica carevasazica la standarde ( ca tot e anul Caragiale ). N-a fost cumparata "de afara" pe bani grei sau de la vreun "atelier de restaurare" din Romania pe bani si mai grei. A fost luata de pe strada de la stadiul de masina abandonata si reparata in fata blocului: RK la motor pe terasa in Ferentari ( multumesc Lucian! ), schimbat cutia de viteze pana la unu noaptea "la o bere" cu baietii ( multumesc Pac, Roackeru, Castilio, Lucian si restul ), frane noaptea la peste -10 grade Celsius ( multumesc Pac!) etc.

"People from all over Europe gathered at the Allersee campsite, and spoted Type3 owners from Holland, Austria, the UK, Switzerland, and even Romania, pitching their sites just a few clicks from Volkswagen's Auto Stadt, the museum and the VW factory itself."

Cam asa scrie "in gazeta": AIRCOOLED VW LIFESTYLE MEGASCENE AIRMIGHTY ( Issue 6, Summer 2011). Fericita alaturare intre numele Romaniei ( "si chiar Romania") si al Olandei, Austriei, Marii Britanii si Elvetiei s-a datorat prezentei acolo a acestei masini. Un vis din copilarie a devenit inca odata realitate.



Iubesc masina asta!

Sursa foto: Sit-ul Airmighty.com.

Pohta ce-am pohtit!

Gratie celui mai mare dealer ( dar ce zic eu dealer ca-i mai mult decat atat, e chiar trilar ) de piese de VW clasice din Romania mi-am indeplinit un mai vechi vis: emblema ( repro ) VW 100000 km.

Calitativ emblema este peste asteptari si abia astept s-o montez. Problema e ca nu stiu unde :( . Aparuta in anii 50 se adresa posesorilor de "broscute". Pt ei lucrurile sunt mai simple: bordul e drept si are spatiu suficient pt emblema. La typ 3 bordul este inclinat iar emblema nu ar fi vizibila daca se monteaza acolo. Daca nu se vede e ca si cum nu ai avea-o. Ramane de studiat...

Asupra acestui tip de emblema VW si asupra simbolisticii lor voi reveni intr-un material viitor.

50 Jahre VW Typ 3 - Wolfsburg 23-26 Iunie 2011

Intrunirea anuala Europeana de VW Typ 3 a avut loc anul acesta la Wolfsburg data fiind implinirea a 50 de ani de la lansarea modelului.

Am fost si noi prezenti cu "cainele" al nostru fidel typ 3. Mai jos veti regasii fotografiile facute la eveniment in ordine cronologica. Au fost 4 zile de frig si ploaie dar multimea de typ3-uri si de typ3-isti din Europa a facut sa fie frumos. Foarte frumos!

Cu typ 3-ul din nou acasa. Acasa la Wolfsburg!

Camping Allersee locul de desfasurare al intrunirii aparent suficient de mare la inceput se va dovedi neincapator in fata invaziei typ3-iste.

Fastback-ul galben mi-a readus aminte de a mea masina cand am cumparat-o si i-am dat "o mana" de vopsea galbena cu spray-ul pentru primul drum la RAR. Daca nu ma credeti puteti vedea aici asemanarea :) .

Prezenti la eveniment au fost si simpaticii membrii ai "Type 3 & 4 Club" din Anglia cu cateva masini cu volanul aflat pe partea gresita.

Una din distractiile mele la Wolfsburg a fost vanatoarea de iepuri cu aparatul de fotografiat, aici un urecheat solitar din camping:

La prima ora a zilei in tabara typ3-urilor:

Obligatoria vizita la muzeu, nu am sa postez toate fotografiile facute in muzeu deoarece exponatele le puteti vedea in postarea dedicata muzeului cu ocazia vizitei din 2008 ( postarea o puteti vedea aici )

Cu ocazia implinirii a 50 de ani de typ 3 in mijlocul muzeului a fost organizat un loc dedicat momentului. Aici erau expuse doua exemplare celebre de typ 3: typ 3-ul cabrio din 1961, un prototip ce nu avea sa fie fabricat vreodata in serie si notchback-ul din acelas an sectionat pe la toate partile componente.

Masinilor li se alaturau si cateva vitrine cu componente NOS si literatura Typ 3.

Vizitei la muzeu i-a urmat vizita la VW Autostadt, un complex aflat langa fabrica de automobile si dedicat vanzarii directe a acestora.

Rampa de proba pentru masinile 4X4 aflata la intrarea in Autostadt, sincer nu m-a impresionat prea mult. Acelas lucru poti sa-l faci si cu un IMS ...

Dar organizarea VW Autostadt a reusit sa ma impresioneze pozitiv...

... din loc in loc vitrine cu masini "istorice"...

... iar intregul complex avea o frumoasa ordine idilica germana cu mult, foarte muuult si curat verde.

Un soi de paradis de epoca industriala ...

... avand ca scop vanzarea directa de masini fara ca clientul sa mai plateasca taxele de transport ale masinii de la fabrica la dilar-ul din orasul sau . Pe baza principiului decat sa vina muntele la Mahomed mai bine se duce Mahomed la munte si mai casca ochii si la una alta pe drum ;) .

La reantoarcerea in Camping am gasit un fastback avand culoare verde turcoaz metalizat. A fost culoarea primului meu Typ 3 Variant in care mi-am petrecut copilaria. Ce vremuri, ce culoare frumoasa! Noaptea la lumina stradala aparea de un albastru intens...

Dintr-o multime de typ 3-uri unul mai impecabil ca altul e greu sa-l gasesti pe cel mai frumos. Masina de mai jos a fost cu siguranta cea mai frumoasa din cele prezente la intrunire castigand de fapt si acest titlu plus cupa aferenta.

FAstback-ului norvegian nu puteai sa-i reprosezi nimic...

... indiferent unde te-ai fi uitat: in exterior, in interior, in portbagaj, la motor sau chiar pe dedesupt...

... un palmares frumos pentru o masina foarte frumoasa...

Curand camping-ul a devenit neancapator pt numarul mare de masini participante multe ramanad in afara ca aceste doua Typ 34 Karmann Ghia:






Doi urecheati in bataia obiectivului ;) ...

Urmatoarea activitate in program a fost turul de onoare la fabrica.

Una din masinile organizatorilor care controla traseul coloanei de typ3-uri pana la fabrica:

Un "tuning" foarte reusit :)

Dupa zeci de ani din nou in curtea fabricii de unde au plecat ...

... inaltator moment!











Ziua a continuat cu un rally de vreo 40 de km in jurul Wolfsburgului unde participantii aveau de raspuns la diverse intrebari legate de puncte fixe aflate pe traseu. Cum chestionarul era numai in limba germana multi din cei participanti am ramas doar cu plimbarea prin imprejurimile Wolfsburgului...

... la tara in Germania ...




... strazi pline de typ3-uri...
... realitate si nu vis :) .


Rally-ul s-a terminat la un restaurant ...

...idilic ...
... aflat intr-o zona idilica:

Unde am servit un porc in aspic cu pere si dulceata de coacaze ( cred ) ...
... cu cartofi "taranesti" sau cel putin asa le zic eu la cartofii cu ceapa si costita calita.
In parcarea restaurantului ...
... typ 3-uri cat vezi cu ochii:
Inapoi la camping ... 5 urecheati dintr-o lovitura!
Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, Duminica dimineata cu noaptea-n cap, am luat drumul Koln-ului. O ultima fotografie de ramas bun in fata fabricii ( trebuie sa-mi trimit fotograful personal la niste cursuri de perfectionare :-) ) .
Participare la eveniment ne-a adus cupa si diploma pentru "weiteste Anreise" ( "cea mai lunga calatorie" ). Este al doilea astfel de trofeu obtinut la Wolfsburg, primul ( colectiv ca sa zic asa ), l-am primit impreuna cu MishuL la vizita din 2008 la aniversarea a 70 de ani de Volkswagen.

Sunt foarte mandru de acest trofeu!
Pentru intreg evenimentul mii de multumiri organizatorilor!